Ieşită din tipare

10 cărți de citit în această vară

28 Iun , 2017  

Un bărbat pe nume Ove, de Fredrik Backman, editura Art

Inițial, romanul Un bărbat pe nume Ove a fost respins de cele mai multe edituri din Suedia, pe motiv că nu este destul de comercial și că ursuzul personaj principal ar putea să nu suscite interesul cititorilor. Deși s-a lovit de multe refuzuri, în cele din urmă romanul de debul al lui Fredrik Backman a fost publicat, iar acum, la cinci ani distanță, vânzările însumează aproximativ 3 milioane de exemplare în întreaga lume, devenind unul dintre cele mai populare romane suedeze, de la thrillerul lui Stieg Larsson, „Fata cu un dragon tatuat” încoace. In Suedia, romanul „Un bărbat pe nume Ove” a fost vândut într-un milion de exemplare, un lucru extraordinar ținând cont de faptul că Suedia are doar 10 milioane de locuitori. Nu numai cartea a fost un mare succes, ci și filmul pe care l-a inspirat. Ecranizarea cărții în 2015, în regia lui Hannes Holm s-a lăsat cu o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun film străin, fiind totodată desemnat în cadrul Premiilor Academiei Europene de Film cea mai bună comedie a anului 2016.

Succesul romanuluise datorează în primul rând scriiturii savuroase și umorului debordant, care te face să descoperi că personajul antipatic și ursuz pe nume Ove este de fapt unul plin de umor și tandrețe pe care nu ai cum să nu-l adori. Deși explorează teme grave, precum bătrânețea, prietenia, diversitatea, toleranța, pierderea, principiile morale și speranța, romanul reușește să spună o poveste fermecătoare în care ne putem regăsi oricare dintre noi sau apropiații noștri, pe care îi vom privi de-acum înainte cu mai multă înțelegere și simpatie. „O să râdeți, o să plângeți și o să simțiți o înțelegere infinită pentru toți ursuzii și morocănoșii din viața dumneavoastră.”

Augustus, de John Williams, editura Polirom

După ce am citit „Stoner” al lui John Williams, am așteptat cu sufletul la gură acest nou roman, „Augustus”,o rescriere ficțională a vieții împăratului Caius Octavius din anii primei tinereți până la bătrânețe. Departe de a fi un simplu roman istoric epistolar, Augustus este o narațiune complexă a devenirii și transformării unei ființe umane remarcabile. Cum era de așteptat, cartea reface o întreagă epocă, cu toate intrigile și luptele pentru putere specifice vremii, cu comploturile și loialitățile vieții de atunci și este construită într-o manierăcât se poate de originală, care reface cu ajutorul unor documente  oficiale, dar și al unor povești cât se poate de romanțate, fascinantului personaj.

Povestea fetiței pierdute, vol. IV al „Tetralogiei napolitane”, de Elena Ferrante, editura Pandora M, parte a grupului editorial Trei

Povestea fetiței pierdute este ultimul volum al tetralogiei scrise de Elena Ferrante, care spune povestea prieteniei dintre Elena Greco și Lila Cerullo, pe fundalul anilor `50, în Napoli, o serie care a cunoscut un succes extraordinar în întreaga lume și care a făcut ca numele autoarei să fie pe buzele tuturor. Am încercat să găsesc câteva dintre motivele care au făcut ca această serie, mai degrabă clasică, să fie atât de iubită de cititorii din întreaga lume și iată câteva explicații la care m-am gândit. Mulți cititori au fost atrași la început de misterul creat în jurul numelui autoarei, un pseudonim în jurul căruia s-au făcut de-a lungul timpului multe speculații fără ca vreuna dintre ele să fie confirmată până azi. Dacă însă povestea creată de Elena Ferrante nu ar fi fost una credibilă și nu ar fi fost atât de bine scrisă, cu siguranță că doar acest artificiu de marketing creat în jurul numelui autoarei nu ar fi fost de ajuns. Ceea ce face ca seria Elenei Ferrante să fie una extraordinară este tocmai darul ei înnăscut de povestitoare și capacitatea de a imagina o construcție fără fisură, cu personaje credibile, firave și puternice în același timp, prinse în acest carusel al prieteniei întinse pe parcursul a zeci de ani. Elena Ferrante reușește într-un fel simplu, dar atât de captivant, să te facă să intri într-o poveste căreia nu-i poți rezista. Cartea se citește de la sine fără să-ți dai seama când s-au scurs cele peste o mie de pagini ale tetralogiei, pentru că mixul întâmplărilor personale din viețile celor două prietene și istoria uneori violentă a orașului Napoli fac povestea irezistibilă. Cartea nu inovează nici la nivel stilistic, nici al structurii literare, cu toate astea este absolut fermecătoare. Cititorul devine personaj în carte susținându-le și îndrăgindu-le, pe rând, fie pe Elena, fie pe Lila, în timp ce autorul se ascunde într-o discreție totată. Mai mult decât atât, Ferrante construiește întreaga poveste ca pe un serial, având grijă să nu dezvăluie niciodată prea mult. Până și titlurile fiecărui volum ascund un mister în spatele lor, constituindu-se ca o invitație la descoperire. Aparent totul face parte dintr-o strategie al cărei scop este acela de a te face să aștepți următorul volum. În afara scriiturii simple, dar cuceritoare, mai este ceva ce mi-a plăcut foarte mult: răbdarea cu care Ferranteși-a construit povestea și personajele, felul în care le trece prin toate stările psihologice, fără ca prezența ei să se simtă undeva, compunând o multitudine de fațete ale personalităților celor două prietene. Într-o lume tot mai grăbită, care trăiește totul pe repede-înainte, m-am bucurat din plin să citesc o poveste scrisă cu răbdare despre fascinanta relație de prietenie născută între două fetițe și urmărită pe parcursul a aproape șase decenii.

„Originea Speciilor”, de Charles Darwin, editura Herald 

O carte mult așteptată, Originea speciilor este cu siguranță un volum care ar trebui să se regăsească în bibliotecile noastre. Este una dintre puținele opere științifice paradigmatice accesibile publicului larg, ceea ce o face cu atât mai așteptată. Apărută în 1859, cartea lui Charles Darwin a revoluționat teoriile cu privire la evoluția speciei și a avansat ideea conform căreia evoluția a avut loc prin selecție naturală. Această teorie explică mecanismele care duc la transformări în cadrul evoluției speciilor și arată că plantele și animalele nu puteau evolua separat, ci dintr-un strămoș comun. Descoperirea sa epocală avea să schimbe pentru totdeauna felul în care oamenii se văd pe ei înșiși și lumea în care trăiesc, iar teoria evoluției a influențat cu totul omenirea, sistemul filosofic și religios.

Anul gândirii magice, de Joan Didion,editura Pandora M, parte a grupului editorial Trei

Când am citit prezentarea de pe coperta cărții, m-am așteptat să descopăr o poveste plină de emoție, ceva răvășitor la modul clasic, însă cartea lui Joan Didion m-a impresionat întru cu totul și cu totul alt mod. Am citit această carte în doze mici, pentru că fiecare pagină mi s-a părut impregnată de o durere bine camuflată în spatele unor cercetări medicale și psihologice, tocmai pentru ca autoarea să-i facă față. Joan Didion descrie cu precizie de chirurg anul de după moartea soțului său în 2014, încercând totodată să facă față și bolii fiicei sale, afată pe muchie de cuțit, între viață și moarte. „Anul gândirii magice” este un memoir tulburător și profund, o scrisoare de dragoste a unei femei ce încearcă să depășească moartea soțului iubit cu care a împărțit o viață frumoasă plină de înțelegere și dragoste, agățându-se de rațiune, de știință, în speranța acceptării subitei morți. Considerată o carte a doliului, „Anul gândirii magice”este un îndrumar terapeutic, care a ajutat-o pe Didion să se împrietenească cu pierderea, singurătatea, cu propriile frustrări și vinovății, cu amintirile, cu trăirile contradictorii. Gândirea magică se referă la un termen din psihologie şi antropologie potrivit căruia, dacă cineva-și doreste ceva mult de tot, un eveniment inevitabil poate fi evitat. Această gândire ne face să credem că prin vizualizarea unui lucru în mintea noastră, contribuim la transformarea lui în realitate. De aceea și Didion multă vreme şi-a închipuit că atâta timp cât nu va accepta dispariția soțului său, acesta va reveni cumva în viața ei. Prin autoanaliză, prin căutarea unor explicații în știință și filosofie, Didion acceptă adevărul treptat, iar gândirea magică se manifestă pe parcusul cărții în câteva momente înduioșătoare. Atunci când este întrebată dacă e de acord ca organele soțului ei să fie donate, Didion se întreabă cum va mai putea el să se întoarcă dacă ea va accepta să facă asta. La fel și atunci când își pune problema să scăpe de încălțările lui de-acum inutile, Didion se confruntă cu teama ca nu cumva acesta să se întoarcă și să nu mai aibă cu ce se încălța. „Anul gândirii magice” esteo poveste a regăsirii de sine, a înțelegerii celor trăite, un jurnal al autocunoașterii într-o situație limită, o carte a doliului și a acceptării.

Iată-mă, de Jonathan Safran Foer, editura Humanitas


Autorul celebrelor romane „Totul e iluminat” și „Extrem de tare și incredibil de aproape” reușește cu bestseller-ul „Iată-mă” să lanseze ceea ce criticii consideră cea mai lucrată, mai dură, dar și cea mai amuzantă carte a lui Jonathan Safran Foer. Cu umor, dar și ironie și accente psihologice, scriitorul dă naștere în acest roman unei povești profunde despre identitate, istorie, familie. În Washingtonul zilelor noastre, o familie de tineri evrei își duce existența, alături de cei trei copii, într-un cămin confortabil, cu preocupări sociale și de familie dintre cele mai tihnite. Ea, de profesie arhitect, iar el, un scenarist al postului HBO, neimplinit profesional, ajung, dintr-o întâmplare, să dea la o parte toate învelișurile existenței lor și să descopere un sâmbure mai fragil și mai vulnerabil decât și-ar fi imaginat. Julia descoperă în telefonul soțului ei, Jacob, mai multe mesaje cu un conținut sexual explicit, iar de aici totul sare în aer, scoțând la iveală o adevărată spirală a crizelor identitare. O poveste multistratificată, care surprinde atât latura socială, cât și pe cea intimă a acestei familii, romanul lui Jonathan Safran Foer este o alegere mai mult decât potrivită pentru iubitorii de fine abordări psihologice.

Diavoli fragili, de Radu Găvan, editura Pandora M, parte a grupului editorial Trei

Prima carte a lui Radu Găvan, „Exorcizat”, m-a intrigat și m-a impresionat în egală măsură, a doua, „Neverland”, m-a sensibilizat și mi-a confirmat talentul autorului, însă, în opinia mea, abia acum, la „Diavoli fragili”, a ieșit la iveală uriașul talent scriitoricesc al autorului. „Diavoli fragili” e o carte care te ademenește în interiorul ei pentru ca mai apoi să te înghită cu totul într-o lume debusolantă. Radu Găvan reușește o transmutare a ficțiunii în viața reală, iar cele două lumi ajung să se contopească uneori până la identificare. Cartea este un extraordinar joc al proiecțiilor și viselor ce se anulează și se luminează reciproc, într-o construcție labirintică, la finalul căreia te simți eliberat abia după ce ai așezat și ultima piesă din puzzle.„Diavoli fragili” este o carte despre fragilitatea liniei ce desparte binele de rău, realitatea de ficțiune, o carte despre consumare, renaștere și eliberare. O minunată pledoarie pentru scânteia vie a literaturii și tributul pe care uneori arta și creația le cer omenescului din noi.

„O carte nu transmite un singur mesaj. Poate fi unul puternic, care să se detașeze de celelalte, dar nu este singurul. Cărţile mari au un mesaj pentru fiecare cititor în parte.” spune unul dintre personajele din carte, iar aceasta este cumva și esența romanului lui Radu Găvan, care abundă în mesaje pe care le identifici cu fiecare pagină pe care o dai mai departe.

„Diavoli fragili” nu este un roman care se citește ușor, dimpotrivă, e o carte care-ți cere timp, îți cere o respirație uneori prelungă între poveștile ce nu știi cum și dacă se vor uni în vreun fel până la final. Este o carte despre creație, despre ce înseamnă a fi scriitor („scriitor este acela care își rupe bucăţi din el și le aruncă pe hârtie”), despre literatură, despre răul pitit adânc în fiecare dintre noi, despre întuneric și lumină. Personajele vorbesc despre scrisul ca exorcizare („Scriam articole şi recenzii, dar nu puteam scrie cu adevărat, nu puteam crea literatură, nu puteam scoate din mine coşmarurile şi fricile şi tot ceea ce eram, nu mă puteam exorciza şi ideea asta mă înnebunea”), despre literatura de consum și capodoperă, aceasta din urmă nefiind altceva decât „acea carte care se ridică deasupra celorlalte și strălucește de-a lungul timpului care rămâne în cititor și îl schimbă cumva. O capodoperă nu poate fi judecată în termeni vulgari, cum ar fi binele sau răul”, despre faptul că „în literatură nu există limite”.Cartea „Diavoli fragili” e pânza unui tablou cu umbre, uneori îngrozitoare, ce se pictează de la sine, dar și cu lumini ce par să aducă speranță, cu dansuri fantastice precum cel al ielelor pierdute în păduri umbroase, dar și un tablou al realului și oniricului care se împletesc permanent.

În ape adânci, de Paula Hawkins, editura Trei

După succesul repurtat cu „Fata din tren”, Paula Hawkins a revenit în forță cu un nou thriller la fel de alert și provocator, „În ape adânci”. DreamWorks Pictures, aceeași companie hollywoodiană care a produs ecranizarea de excepție a romanului „Fata din tren”, a achiziționat deja drepturile de ecranizare și pentru thrillerul recent apărut. „În ape adânci” analizează caracterul iluzoriu al emoției și al amintirii, precum și modul tulburător în care trecutul se poate insinua în prezent și este o poveste captivantă al cărei deznodământ se relevă abia pe ultima pagină a cărții.

Dansând în întuneric, vol. IV din seria „Lupta mea”, de Karl Ove Knausgård, editura Litera

După Moartea unui tată, Un bărbat îndrăgostit, Insula copilăriei, de curând, la editura Litera a apărut cel de-al patrulea  volum din seria „Lupta mea”, de Karl Ove Knausgård, Dansând în întuneric, iar următoarele două sunt în curs de apariție. Cele șase volume ale scriitorului norvegian au produs o impresie puternică în întreaga lume, plasându-l pe Knausgård printre marile nume ale literaturii nordice și nu numai. Revista Time l-a numit „Proust al Norvegiei”, iar cărțile sale sunt vândute în milioane de exemplare în întreaga lume.

Cel de-a patrulea volum al seriei „Lupta mea” îl prezintă pe Karl Ove Knausgård de la momentul în care, proaspăt absolvent de liceu, ajunge într-o micuță localitate de pescari pentru a le preda elevilor săi, cu doar câțiva ani mai mici decât el. Se află la teribila vârstă a adolescenței, când are parte de frustrări și neîmpliniri pe toate planurile. Pentru a vorbi despre cele trei mari dorințe ale sale, cea de a-și face o prietenă,de a avea prima sa experiență sexuală și a se îmbăta, Karl Ove se întoarce cu povestea până la vârsta de 16 ani, iar felul în care o va spune este unul la fel de abrupt și sincer precum a făcut-o și până acum.Slujba de profesor nu este pe placul lui, după cum niciuna nu este, iar singurul motiv pentru care face acest compromis este acela de a pune deoparte niște bani pentru a se putea dedica scrisului. Când și dacă va reuși Karl Ove să-și împlinească cele trei dorințe rămâne de descoperit în cel de-al patrulea volum al seriei „Lupta mea”. Iar în tot acest timp, umbra tatălui planează tot mai amenințător asupra sa…

Hanul lui Manuc, de Simona Antonescu, editura Polirom

Cel de-al treilea roman al Simonei Antonescu ne poartă cu două veacuri în urmă, în Principatele Române. De data aceasta, remitizarea istoriei nu doar însufleţeşte destine individuale, ci dă viaţă şi tensiune unor evenimente cruciale de mult arhivate. Această călătorie de şase ani în perioada războiului ruso-turc, terminat cu pierderea Basarabiei, este o autentică evadare în trecut. Pe moşiile Ţării Româneşti, grânarul marilor imperii, sau în bătălii pe mare şi pe uscat, pe uliţele tîrgului Bucureştilor, traversate de picioare desculţe şi taine de palat, sau la Constantinopole, în serai şi catacombe, printre intrigi şi capete tăiate, istoria îşi urmează cursul.În spatele scriiturii cuceritoare, a talentului său extraordinar de povestitoare, se vede munca de documentare titanică a Simonei Antonescu,care reușește să reînvie lumea complexă a începului de secol XIX, cu întreaga sa pleiadă de personaje memorabile și evenimente  cruciale.

De  


Un răspuns

  1. Bookish spune:

    Jumătate din titluri sunt și pe lista mea 🙂 Am bifat Anul gândirii magice, Durerea e o făptură înaripată, Diavoli Fragili, Elena Ferrante și urmează Un bărbat pe nume Ove. Toate s-au dovedit a fi lecturi minunate!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,