COOL to know, Ieşită din tipare

7 lucruri mai puțin cunoscute despre Jonathan Safran Foer

25 iul. , 2018  

La numai 41 de ani, Jonathan Safran Foer a reușit să devină unul dintre cei mai proeminenți scriitori americani contemporani. A debutat cu romanul „Totul e iluminat”, devenit imediat bestseller și ecranizat ulterior, în regia lui Liev Schreiber, cu Elijah Wood în rolul principal și a continuat pe aceeași linie a succesului. Cel de-al doilea roman, „Extrem de tare și incredibil de aproape”, a devenit imediat bestseller „New York Times” și a fost inclus în lista bibliotecii publice din New York la secțiunea „Books to Remember”. A fost, de asemenea și cea mai citită carte din Statele Unite, în care se abordează tema atacurilor din 11 septembrie. Ecranizarea în regia lui Stephen Daldry, cu Thomas Horn, Tom Hanks, Sandra Bullock și Max von Sydow în rolurile principale a fost de două ori nominalizată la Oscar. Odată cu publicarea romanului „Iată-mă”, în 2016, criticii au apreciat maturitatea artistică la care a ajuns Foer – „un roman în genul lui Phillip Roth” scria presa americană la apariția acestui volum.

Dacă fiecare roman semnat de Safran Foer promite cititorilor o aventură stilistică plină de prospețime – începând chiar cu momentul când alegem cartea din rafturile librăriei, pentru că titlurile volumelor sunt pe cît de incitante pe atât de neobișnuite – scriitorul american este și o personalitate extrem de interesantă. Să descoperim 7 lucruri mai puțin cunoscute despre Jonathan Safran Foer.

  1. Jonathan Safran Foer a fost căsătorit timp de zece ani cu Nicole Krauss, scriitoare ea însăși, autoarea romanului „Pădurea întunecată”, considerat cel mai bun roman al anului 2017 de publicații precum „Esquire”, „Times Literary Supplement”, „Publishers Weekly”, „Financial Times” sau „Guardian”. Cei doi scriitori au avut o înțelegere cu editurile și multă vreme au ascuns faptul că sunt căsătoriți. După zece ani, Safran Foer și Nicole Krauss, care au și doi copii împreună, au divorțat, însă locuiesc pe aceeași stradă, pentru a diminua impactul separării lor asupra copiilor. „Plictisitor, amiabil, draguț, respectuos, iubitor. Fără nicio dramă” – astfel își descrie Jonathan Safran Foer divorțul. Secretul de a depăși cu bine un episod de viață pe care cei mai mulți oameni îl percep ca traumatizant este, după cum spune scriitorul, „respectul reciproc. Am fost alături o bună parte din viață”.
  2. După divorț, Jonathan Safran Foer a început o relație cu actrița Michelle Williams, de patru ori nominalizată la premiul Oscar. Una dintre nominalizări a primit-o pentru pelicula „Manchester by the Sea” și o alta pentru rolul secundar din „Brokeback Mountain”, unde a jucat alături de Heath Ledger, actor decedat la vârsta de 28 de ani, cu care Michelle Williams are o fetiță, acum în vârstă de 12 ani. „Țin foarte mult la intimitatea mea și ea la fel. Asta e tot”. Atât a vrut să comenteze scriitorul despre relația cu celebra actriță.
  3. Încă de la vârsta de 10 ani, Safran Foer a fost vegetarian, însă nu unul foarte convins – din când în când gusta și preparate din carne. Situația s-a schimbat radical în momentul când s-a născut primul lui copil. „Multă vreme nu am știut exact ce simt referitor la consumul de carne. Însă nașterea primului copil m-a impulsionat să iau o decizie, pentru că trebuia să hotărăsc în numele lui” spune scriitorul. De altfel, Safran Foer a publicat în 2009, primul său volum de nonficțiune pe acestă temă – „Eating Animals”. De ce oare tratăm câinii ca pe niște prieteni, însă rămânem curios de indiferenți la suferința porcilor, creaturi inteligente și ele? se întreabă autorul. Cartea nu este atât un manifest pentru adoptarea unui stil vegan, cât ridică probleme morale referitoare la modul în care sunt crescute și sacrificate animalele. „Eating Animals” a avut un impact important la momentul apariției ei. Natalie Portman a fost atât de impresionată după lectura acestui volum încât și-a schimbat obișnuințele alimentare. „Eating Animals m-a transformat într-un activist vegan” spunea actrița.
  4. Spre deosebire de alți scriitori, Jonathan Safran Foer nu obișnuiește să scrie un număr prestabilit de ore pe zi. „Nu am un număr exact de ore pe care-mi propun să le petrec pe scaun, cu laptopul în față și niciun număr de cuvinte de scris. Scriu până când încep să-mi vină în minte întrebări de genul: oare e bine? Oare îi pasă cuiva ce scriu? Oare mie îmi pasă? Din experiența de până acum, știu că nu voi mai putea să scriu nicio propoziție dacă am ajuns în acest punct” a mărturisit Safran Foer într-un interviu pentru „The Guardian”.
  5. Dacă ni-l imaginam pe Jonathan Safran Foer scriindu-și romanele conștiincios, așezat la masă, în fața computerului, ei bine, ne înșelăm. Scriitorul a explicat în același interviu pentru publicația menționată mai sus că acasă obișnuiește să scrie cu laptopul în poală și să se mute dintr-o cameră în alta, în căutarea inspirației. „Am o pătură împăturită sub laptop, pentru ca acesta să fie la înălțimea potrivită și, de asemenea, așa cum m-am convins din experiență, să-mi protejeze zonele mai delicate ale corpului de orice radiații ar fi emise de computer” a mai explicat scriitorul.
  6. Jonathan Safran Foer a mărturisit că a scris cea mai mare parte a romanului „Totul e iluminat” pe când se afla în Cehia. Volumul de debut și bestsellerul scriitorului american a fost redactat la masa unei mașini vechi de cusut. „În timp ce scriam, mișcam ritmic de pârghia de la picioarele mele, ceea ce punea în funcțiune mașina de cusut. Aveam impresia că lucrul acesta mă ajută să scriu. Aveam 22 de ani și nici nu am realizat că lucrez la un roman, ceea ce a ușurat mult lucrurile – în sensul că nu mi-am pus întrebări de genul „oare e bună cartea asta?”.
  7. Cât privește cel de-al doilea roman, „Extrem de tare și incredibil de aproape, bestseller „New York Times”, Foer dezvăluie că l-a scris în parte în sala centrală a bibliotecii publice din New York, „unul dintre cele mai vaste spații de genul acesta” din metropola americană, iar alte fragmente ale cărții au fost redactate „într-un subsol neterminat, fără geamuri”, parte la un computer, parte de mână. Scriitorul obișnuia să se trezească la ora patru dimineața, să se bucure de solitudine și liniște și să scrie fără întrerupere până când se deșteptau toți din casă. Nu a putut susține multă vreme acest program, din punct de vedere fizic, așa încât a început să lucreze după ce își ducea copiii la școală. „Obișnuiam să scriu într-o cafenea din apropiere, până când un grup de femei foarte vorbărețe, toate cu copii mici, de alăptat au început să se adune în cafenea pentru brunch. Am fost așadar forțat să-mi schimb din nou locația și am ajuns în spațiul mai puțin fastuos al bibliotecii publice din Brooklyn. Dar, în ciuda acestor peregrinări, am scris cartea destul de repede” mai spune Foer. Până la apariția pe piață a celui de-al treilea roman, „Iată-mă”, avea să treacă însă un deceniu.  

De  


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

, , , , , , , , , , ,