Actul creator cere mari eforturi, iar scriitorii nu sunt scutiți de ele. Autorii celebri sunt renumiți nu numai pentru operele pe care le-au lăsat umanității, ci și pentru obiceiurile pe care le-au avut sau le-au căpătat de-a lungul interminabilelor ore de lucru. Unele dintre ele pot părea de-a dreptul ciudate, însă este cert că la momentul respectiv au fost de un real ajutor pentru scriitorul aflat în plin act de creație.

Iată o listă cu cele mai cunoscute și totodată neașteptate apucături ale marilor scriitori ai lumii:

  • James Joyce obișnuia să scrie în pat, pe burtă, cu un creion mare, albastru, învelit cu un halat alb. Această apucătură a fost generată de starea de sănătate precară a scriitorului: pentru că avea serioase probleme de vedere, creioanele mari îl ajutau să vadă mai bine ceea ce scrie, iar halatul alb reflecta lumina pe pagini, în special seara când avea mai mare nevoie de ea.

james-joyce-book-of-the-w-007

 

  • John Steinbeck iubea să își scrie schițele în creion. Prin urmare, scriitorul avea întotdeauna pe birou exact 12 creioane foarte bine ascuțite. Le folosea atât de des și pentru un timp îndelungat, încât la un moment dat editorul său i le-a înlocuit cu unele rotunde, fine, pentru a-i ușura munca îngreunată de calusurile dezvoltate din cauza creioanelor în formă hexagonală.

ed-ricketts-john-steinbeck

  • Truman Capote nu începea și nici nu încheia niciodată o lucrare vinerea, schimba camera de hotel dacă telefonul din cameră conținea numărul 13 și nu lăsa niciodată mai mult de trei mucuri de țigară în scrumieră (dacă fuma mai mult de trei, arunca mucurile de țigară în… buzunare).
  • Jack London a scris 1000 de cuvinte zilnic, pe tot parcursul carierei sale de scriitor, în vreme ce William Golding a declarat în timpul unei petreceri că obișnuiește să scrie 3000 de cuvinte pe zi, o performanță pe care o au în comun și Norman Mailer și Arthur Conan Doyle. La același capitol, Raymond Chandler nu avea un număr anume de cuvinte scrise zilnic, dar e cunoscut faptul că în perioadele sale extrem de productive putea ajunge pâna la 5000 de cuvinte pe zi.
  • Este deja celebru cazul lui Victor Hugo care, în perioada în care lucra la romanul „Notre-Dame de Paris”, a luat o decizie cel puțin bizară, menită să-l ajute să fie concentrat doar asupra acestui volum. Hugo se încuia în cameră, fără haine la îndemână, pentru a evita astfel tentația de a părăsi casa. Purta doar un șal gri, lung până la pământ, cumpărat strict pentru aceste perioade și care avea să-i devină uniformă în zilele lungi de lucru. Ceea ce i-a fost de folos, pentru că e știut faptul că Hugo a terminat romanul „Notre-Dame de Paris” înainte de deadline.

victor-hugo

  • Unul dintre cele mai ciudate obiceiuri i-a aparținut lui Friedrich Schiller, care obișnuia să țină în camera în care lucra un coș cu mere stricate. Soția acestuia i-a povestit prietenului său, celebrul Goethe, că mirosul puternic emanat de merele stricate îl inspira cel mai mult pe Schiller.
  • Tot merele i-au fost inspirație și Agathei Christie: aceasta ronțăia delicioasele fructe în timp ce stătea în cadă și inventa scenarii, crime, intrigi. Și pentru că tot vorbim de mâncare, Flannery O’Connor își însoțea mereu lucrul cu o porție de vafe cu vanilie, în vreme ce Vladimir Nabokov își răsfăța papilele cu melasă.
  • Ani de zile, Alexandre Dumas și-a scris romanele pe hârtie colorată într-o anumită nuanță de albastru, iar poeziile pe una de culoare galbenă, în timp ce articolelor sale le-a rezervat culoarea roz.
  • Charles Dickens avea grijă să nu-i lipsească cerneala albastră, însă nu pentru că avea vreo superstiție, ci pentru simplul motiv că se usca mai repede decât altele. Lewis Carroll prefera cerneala roz, iar Virginia Woolf avea avea o slăbiciune pentru cea mov, preferata sa, destinată scrisorilor și manuscriselor.
  • Sir Walter Scott compunea poezii atunci când mergea la călărie, iar Gertrude Stein găsea că o mașină parcată, nu în mișcare, este locul potrivit pentru așternut cuvinte pe hârtie.
COOLtura Mall

Post a comment