Ieşită din tipare

Arnaldur Indridason: „E teribil de distractiv să fii scriitor, mai ales de thrillere!”

3 aug. , 2018  

Țările nordice au deja, de ani buni, statutul recunoscut de „regine” ale genului polițist și thrillerului. Conferind o profunzime nu neapărat specifică acestui gen de literatură, cu intrigi elaborate și personaje care au căpătat forța unui brand, autorii nordici s-au impus ca repere valorice între iubitorii din toată lumea ai acestui gen.

Cel mai cunoscut și apreciat scriitor islandez contemporan, tradus în 40 de limbi, Arnaldur Indridason este „părintele” detectivului Erlendur, eroul a doisprezece romane, celebre deja de la un capăt la altul al planetei. Ceea ce a atras atenția cititorilor a fost stilul atipic al lui Arnaldur Indridason, neobișnuit pentru un autor de crime fiction. De la profilul psihologic al detectivului Erlendur, un tip singuratic, retras, aproape antisocial, dar atât de uman și până la stilul concis și clar, amintind de Saga islandeze, Arnaldur Indridason a creat romane care se ridică mult deasupra rețetelor clasice ale genului crime. Orașul borcanelor, romanul său de debut, Liniștea mormântului, Vocile și Uitare sunt câteva dintre volumele publicate la noi de Editura Trei, care l-au făcut cunoscut publicului românesc pe cel mai popular autor islandez al momentului.

Literatura este o poveste de dragoste relativ târzie în cazul lui Arnaldur Indridason. A lucrat câțiva ani ca jurnalist și critic de film până să cedeze definitiv dorinței de a deveni scriitor. Iar acest fapt – foarte inspirat, de altfel – poate a fost nu atât o alegere, cât un destin. „Primul sunet de care-mi amintesc din copilărie este acela al mașinii de scris a tatălui meu. Era editor și jurnalist la publicația Tíminn și obișnuia să lucreze mult de acasă” a povestit Indridason pentru „Icelandic Literature Center”. Zgomotul pe care-l făcea când apăsa tastele mașinii de scris era foarte atractiv, un fel de sunet al creației, care m-a însoțit toată viața. Am început să studiez istoria, dar pînă la urmă am ajuns jurnalist și critic de film. Cred că aceasta este doar o continuare a ceea ce făcea bătrânul meu tată”, mai spune Arnaldur Indridason. Scriitorul mărturisește că nu și-a dorit neapărat să calce pe urmele tatălui său. Ba dimpotrivă, acesta a fost chiar motivul pentru care ani buni s-a ținut departe de tastatura calculatorului. „Tatăl meu era o figură foarte proeminentă în domeniul lui – adesea din motive pozitive, adesea negative. Așa că să o iau pe urmele lui nu mi s-a părut prea tentant”.

Curând însă, posibilitatea de a deveni scriitor nu a mai fost o opțiune, ci o necesitate: „S-a întâmplat când aveam 34 de ani, cam târziu pentru un scriitor. Dar atunci am început să am fel de fel de idei de romane, întotdeauna cu subiecte din zona crime fiction” povestește scriitorul.

Interesant este și modul în care Arnaldur Indridason se raportează la procesul creativ propriu-zis. „E teribil de distractiv să fii scriitor, mai ales de thrillere!” spune scriitorul islandez. „Când scriu un roman, nu am nici cea mai vagă idee ce-o să se-ntâmple, cine e criminalul și nici chiar cine a fost ucis. Nu știu cine până când povestea nu mă lasă să pătrund în interiorul ei, ca în  Liniștea mormântului, spre exemplu. Sunt o grămadă de surprize chiar și pentru mine, ca scriitor. Nu știu niciodată totul. Cunosc tema principală – abuzul în familie, să zicem și faptul că Erlendur va fi de față împreună cu o echipă de polițiști. Însă, pe măsură ce tastez, milioane de idei prind contur. De-asta să fii scriitor e o treabă foarte plăcută. Descoperi mereu ceva nou, care te surprinde chiar și pe tine. Știu scriitori care au întreg planul romanului în minte, capitol cu capitol. Dar eu nu procedez așa. Am câteva idei vagi, iar apoi se declanșează procesul creativ. Totul este conținut în chiar această muncă de creație” dezvăluie Indridason.

Scriitorul islandez mărturisește că nu a intenționat să creeze o serie de romane crime fiction care să-l aibă ca protagonist pe detectivul Erlendur. Și-a dorit doar să creioneze portretul unui personaj interesant, preocupat de oamenii din jurul lui și ajuns, cumva fără voie, în miezul unor situații neobișnuite și periculoase. Indridason subliniază de altfel intenția sa clară de a crea nu supereroi, care pot gestiona orice situație, ci oameni obișnuiți, care ajung, din întâmplare, în mijlocul unor situații neobișnuite. Ideea de a-l folosi pe Erlendur i-a venit autorului abia după publicarea celui de-al doilea roman din serie, „Liniștea mormântului”.

În interviul pentru „Icelandic Literature Center”, Arnaldur Indridason a dezvăluit și care este secretul stilului său, atât de apreciat de critici și de cititori. „Dacă vrei să înveți să scrii o poveste trebuie să citești Saga islandeze. Regula mea este să spun cât mai multe lucruri folosind cât mai puține cuvinte. Încerc să confer textului o viață a lui și să las cititorul să completeze cu imaginația. Poți face descrieri foarte frumoase, pe care să le omori apoi tocmai pentru că folosești multă vorbărie. Sau poți descrie totul în doar câteva cuvinte – bine alese. Pentru mine varianta aceasta este mult mai eficientă”.

Arnaldur Indridason recunoaște și că nu-i place deloc să vorbească despre el sau despre romanele sale. „Cărțile mele sunt aici și sunt de citit” spune scriitorul islandez. Lăsăm așadar mai departe cărțile lui Arnaldur Indridason să ne vorbească despre duritate și sensibilitate, inteligență, meticulozitate, bine și rău și despre multe altele, în dialogul intim dintre cititor și cartea pe care a ales-o.

De  


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

, , , , , , , , , , ,