COOL to meet

Emilia Vlad, un producător în al nouălea cer

19 Apr , 2017  

Emilia Vlad face producție media de mai bine de 13 ani și a știut dintotdeauna că vrea să lucreze în acest domeniu. Chiar dacă la început nu știa exact că ce-și dorește să fie se numește producător, nu s-a abătut nicio clipă de la visul ei. Are povești demne de un scenariu de film legate de începuturile sale în această lume, iar atunci când o întreb dacă ar proceda la fel în anumite situații îmi spune că da. E o fire curajoasă și independentă, iar de-a lungul anilor a înțeles că orice ai face, oamenii cu care lucrezi sunt cei care te definesc și care te fac să obții succesul. Indiferent ce înseamnă asta pentru tine. Emilia și-a pus semnătura ca producător pe multe proiecte de televiziune, printre care și serialele „Las Fierbinți” sau „Cu un pas înainte”, iar de câțiva ani are propria casă de producție, Cloud9film, prin care a produs numeroase proiecte publicitare și nu numai. La începutul anului, împreună cu câțiva prieteni (prietenii îi sunt și colegi de muncă), a lansat un serial reality pe net, o premieră pe piața de la noi, „Fără granițe”, un proiect despre care e foarte mândră, deși îl privește cu obiectivitate, un proiect cu care simte că face pionierat, deși știe că intră pe un teren alunecos, acela al online-ului. Am vorbit cu Emilia despre meseria sa, despre începuturi, despre oameni și importanța celor din jurul tău într-o discuție care te face să prinzi curaj și să nu-ți abandonezi niciodată visurile.

Ai știut dintotdeauna că vrei să faci televiziune sau să lucrezi în media? Cum ai ajuns aici și ce îți doreai să te faci în copilărie? 

Cu siguranță am știut că vreau să lucrez în media. În special din decembrie 1995. (zâmbește) Dar mă gândeam la jurnalism, neavând noțiunea de producție media în acel moment. Între timp mi-am dat seama prin liceu că este prea grea admiterea (am fost un copil problemă în liceu, în adevăratul sens al cuvântului, dar cu un simț dezvoltat al „speculației” în ceea ce privește școala: știam când și ce să învăț ca să reușesc… la limită, evident (râde)). Așa că m-am îndreptat spre geografie umană și turism. Și nu regret deloc. Și aș repeta experiența asta. Chiar dacă profesional nu pare să mă fi ajutat, personal da, a contat, chiar mult. Acolo am învățat să fac diferența între prietenie și amiciție, între profesional și personal, între a trăi în condiții umane și mai puțin umane, între ce înseamnă să știi să te adaptezi și să nu știi. Acolo am învățat că oamenii din jurul tău te definesc. Acolo cumva m-am format ca omul care sunt astăzi. Și recomand cald și cu tărie… e o școală a vieții această facultate.

Care e cel mai bun sfat pe care l-ai primit de la mama ta?

Cred că de la ai mei nu am primit niciun sfat. De fapt sunt sigură. Dar au funcționat cu mine pe metoda exemplului. Și cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat de la ei a fost că trebuie să mă duc seara la culcare fără niciun regret, să nu îmi fie rușine sau frică de acțiunile și gândurile mele. Și funcționează.

Ca producător, când te-ai simțit cel mai bine, mai împlinită, mai mândră?

Deși răspunsul cel mai la îndemână ar fi „atunci când vezi că proiectul X sau Y a reușit, are succes etc”, să știi că nu e așa. Răspunsul corect și drag mie este „atunci când vezi că oamenii de lângă tine, cei cu care lucrezi zi de zi sunt mulțumiți, muncesc pentru că le place ce fac și nu consideră că vin doar la un job, ci e și pasiune acolo. Pe scurt, că reușești să îi ții motivați și entuziaști. Asta e cea mai mare mulțumire.

Dar când ți-a fost cel mai greu?

Sincer, nu am un răspuns la această întrebare. Lucrez în producție media din 2004. Și nu am avut nicio dimineață în care să mă trezesc și să zic „of, iar mă duc la muncă?!”. Nu, nu a existat acest lucru. Iar asta se traduce prin… îmi place ce fac, nu există ceva ce să nu-mi placă sau să mi se pară greu.

Ce face de fapt un producător? Și care consideri tu că sunt calitățile care te fac unul bun?

Mi se pare atât de ciudat să mă întrebi asta! (râde) Păi, organizează, supraveghează, contorizează, bugetează… și e prezent de la începutul unei producții până la sfârșit. Se ocupă de dezvoltare, pregătire, producție, post-producție, difuzare, distribuție. Nu știu calitățile obligatorii. Nu cred că există așa ceva. Dar ce știu este că pe mine mă definesc oamenii din jurul meu, cei cu care lucrez. Am tot spus și voi continua să o spun: nu poți fi bun fără cei de lângă tine. Ei te definesc. Singurul lucru pe care trebuie să îl ai, și asta nu cred că se învață, ci se cultivă, crește, se îmbunătățește – este să știi să delegi. Restul vine de la sine. Te asigur. Și nu este un lucru spus doar pentru că trebuie să răspund la această întrebare. Este verificat de mine de la începutul carierei mele de producător. Și de fiecare dată mi s-a confirmat asta.

Cum a aparut ideeea propriei case de producție. Sau e cumva o continuare firească a ceea ce făceai deja în TV?

Nu, nu este ceva firesc și natural. Cred ca e în funcție de ceea ce simți că poți să faci. Sau ce îți dorești. Nu spun „nu” în acest moment dacă cineva îmi propune să lucrez ca angajat. Dar cred că mi-am dorit foarte mult să am libertatea să aleg proiectele la care lucrez. Și asta era cumva singura soluție pe care am găsit-o eu. Având această casă de producție cred că am două avantaje care mă fac pe mine să fiu mai bună în ceea ce fac: pot alege proiectele pe care sa le produc cu casa de producție. Cele frumoase, în care cred eu, care depind mult mai mult de mine. Cele pentru care nu pot să acuz pe nimeni că nu și-a făcut treaba. Și al doilea este că în momentul în care cineva îmi propune un job care presupune să fiu „angajată” pot zice „nu” (aici funcționează sistemul de „am back-up casa mea de producție”). Iar în momentul în care îl accept știu că pot face totul mult mai detașat, fără presiune, ceea ce înseamnă de fiecare dată o rată a succesului mult mai mare. Demonstrat. Tot de mine, mie. (râde)

Ca producător lucrezi cu foarte mulți actori. Cine simți că te-a marcat în vreun fel sau altul?

Da, lucrez cu foarte mulți, așa este. Sunt mult prea mulți, simt că nu e corect… Dacă e musai să numesc, i-aș aminti pe cei doi colegi de la #faragranite, Bogdan Albulescu și Radu Micu. M-au impresionat prin curajul, ambiția, răbdarea, încrederea în acest proiect. Iar asta nu înseamnă decât profesionalism. Pentru că au și am trecut prin atâtea stări cu acest proiect, „Fără granițe”, încât e definitorie această calitate. Și prietenia dintre ei. Și da, ar mai fi vreo 2-3 actori de la „Las Fierbinti” (n.r. Emilia a fost producător al serialului). Se știu ei! (zâmbește) Cred că de la ei am învățat multe lucruri despre ce înseamnă să fii actor. Și, da… daca ar fi să numesc într-adevăr unul, atunci este Victor Rebenciuc. Este întruchiparea a ceea ce înseamnă sa fii vertical, echilibrat, experimentat. Și nu vorbesc aici de talentul lui. Pentru că nu are rost. Cine sunt eu să spun asta?

E greu sa fii femeie în domeniu? Ai resimțit vreodată asta?

Da, am resimțit asta. Mai ales la început. Pentru că ai mai multe lucruri de realizat în același timp: să capeți experiență, să te adaptezi cu ritmul unei producții media, femeie fiind, să faci față exigențelor, să fii drăguț și să te și impui în același timp. Și să reușești cumva să nu îți pierzi feminitatea (ceea ce e foarte posibil să se întâmple). Asta a fost la început. Acum nu cred că mai simt vreo diferență. Cel puțin eu. Deși diferențe la nivelul subconștientului încă se fac. Se observă asta. Și ce e extrem de curios este că tot femeile fac aceste diferențe. (zâmbește)

De curând ai lansat cu Coud9film un proiect unic pe piața noastra, „Fără granițe”. Am povestit deja cu baietii cum a apărut ideea acestui gen de reality. Spune-mi tu, ca producător, cât de mult te provoacă un astfel de proiect pe o piață online capricioasă, așa cum este cea de la noi? Și unde vreți să îl duceți, ce urmează?

Exact cum spuneam mai sus, asta e frumusețea propriei case de producție. Poți să îți alegi proiectele. Pentru că nu există frustrare. Faci exact ce crezi tu. Pe baza experienței sau a flerului/instinctului propriu. Apropo, știai că flerul/instinctul este pur și simplu o chestie matematică, o sumă/medie a tuturor experiențelor trăite de tine anterior care validează sau nu, după caz, o persoană sau o situație din prezent? Mi se pare năucitor de adevărată această afirmație. Deci, revenind, nu ai cui să reproșezi dacă ceva nu a mers. Iar asta te validează zilnic, te face să crești și să evoluezi într-un ritm amețitor. Pentru că la sfârșitul fiecărei zile faci raportul. Și înveți din greșelile tale, nu ale altcuiva. Iar online-ul este cel puțin la fel de capricios ca TV-ul, singura diferență este că aici poți interveni mult mai rapid în conținut față de TV, unde… e mai greu. Deci, trebuie doar să fii atent la ce își dorește „publicul”. Teoretic pare mult mai ușor decât cu TV-ul… rămâne să vedem cum ne descurcăm și practic. Am început proiectul fără așteptări pe termen scurt sau mediu. Am știut de la început că e un proiect pe termen lung, deci momentan nu facem decât să învățăm și să creștem odată cu acest proiect. Dar facem ce ne place, cum ne place… Așa cum am mai zis, vorba lui Bogdan, ce facem noi este pionierat! (râde)

Cu Radu Micu și Bogdan Albulescu

Practic putem spune că învățați din mers cu acest proiect. Luați în calcul și mutarea lui pe TV?

Nu am spune „nu” acestei oferte. Dar, așa cum ziceam mai sus, momentan învățăm și noi ce înseamnă un web reality series. Dar cred că orice televiziune va fi reticentă la un astfel de proiect. Sau cele mai multe. Îți trebuie un pic de curaj pentru asta. Pentru că este reality 100%. Nu este script reality. De aceea cred că știu o singură televiziune care ar avea un astfel de curaj, să-i spunem. (râde)

Ce ai învățat în toți anii ăștia (chiar, câți sunt?) despre lucrul cu oamenii?

Hmm, Alina, se pare că ne cunoaștem foarte bine. Fără să vreau, am răspuns printre rânduri la această întrebare puțin mai devreme. Așadar, oamenii sunt cei mai importanți. Cei mai importanți! Fără ei poți crede despre tine că ești cel mai bun, dar, nu, nu ești. Ești suma celor din jurul tău. Ei sunt definiția ta profesională. Dacă vrei, ei sunt definiția ta din Wikipedia. Și aici vorbesc și la nivel personal și profesional. Dar să știi că după atâția ani de producție media (din 2004 mai exaxt, deci 13 ani) oamenii tot mă fascinează. Și sunt dependentă de ei. De fapt, toți suntem dependenți unii de ceilalți. Orice am spune noi, cred cu tărie că așa este.

Ce te face să zâmbești?

E prea simplu, cred. Cafeaua de dimineață. Și soarele. Și zâmbetul sincer al celor din jurul meu.

De ce te temi?

De momentul în care nu voi mai avea luciditatea să realizez că trăiesc. Și cum traiesc. Nu de bătrânețe.

Ce faci în timpul liber?

Seriale. Muuuulte seriale. Și documentare. Muuuulte doumentare. Și prieteni. Sunt dependentă de prieteni. Iar asta cred că e un lucru bun, contrar a ceea ce spun cei mai mulți oameni.

Cu cine faci cea mai bună echipă?

Nu am cum să răspund la această întrebare obiectiv. Practic, prietenii mei cei mai buni sunt și colegii mei. Deci cu ei. Pentru că ne cunoaștem din priviri. Ne înțelegem din priviri. Ei știu despre cine vorbesc acum.

Există vreun actor cu care ai lucrat și despre care oamenii au o percepție total opusă adevăratei lui firi?

Hmmm. Practic toți. Și noi toți uitam că și ei sunt oameni, că și ei au zile bune și rele, că și ei sunt obosiți, că și ei au probleme. La fel ca noi. Și uităm asta. Și îi tratăm ca pe niște „props-uri umane”. Având așteptări maxime de la ei. În fața camerei. Și după aceea și în spatele camerei. Și asta nu e corect.

Care a fost cea mai mare problema cu care te-ai confruntat vreodată la o filmare?

Păi, de fiecare dată, fiecare problemă ți se pare cea mai mare problemă: nu a venit actorul la filmare, a picat lumina, a început să plouă. Sau a ieșit soarele. Dar cred că există, cel puțin în cercul meu profesional, o expresie: nu avem probleme, avem situații. Și asta te ajută să le depășești pe toate.

Mai devreme mi-ai anticipat o întrebare, așa că revin la subiectul ăsta. Simți că ai fler ca producător? Miroși când un proiect are potențial de succes? E fler sau experiență până la urmă?

(zâmbește) Flerul/intuiția este suma experiențelor tale anterioare. Simt și știu că îmi place ceea ce fac. Iubesc ceea ce fac. De fapt iubesc că iubesc ceea ce fac. Și tocmai din acest motiv cred că da, îmi fac meseria destul de bine. Dacă un proiect are potențial de succes sau nu? Nu că nu vreau să răspund la această întrebare, dar am ajuns la maturitatea în care îmi pun întrebarea „ce înseamnă succes”? Pentru o televiziune înseamnă în primul rând un share/rating mare, lider pe toate segmentele. Și profit. Și după aceea brand awareness. Pentru mine înseamnă brand awareness în primul rând. Înseamnă că lumea trebuie să învețe ceva din acel proiect, să vorbească despre el. Să fie un reper. Dar da, știu să fac această medie și să spun dacă ceva are potențial sau nu. În funcție de ce înseamnă și cum cuantifică fiecare succesul. Și e vorba de experiență aici.

Citești? Ce anume? 

Mult, foarte mult citesc. În special biografii, autobiografii. Despre oricine. Ale oricui. Toată lumea este un exemplu pentru mine. Absolut toată lumea. Și după aceea le trec prin filtrul experienței mele…

Îți place la mall? Cât de des mergi și pentru ce? Cum ar fi să existe pe bune un mall de cultură?

Da, aș fi ipocrită să spun că nu îmi place. Dar merg targetat. Pentru că știu de la început ce vreau. Nu am răbdare să merg prin fiecare magazin în parte. Folosesc foarte mult online-ul pentru asta, văd ce îmi place și sunt genul „punct ochit-punct lovit”. La fel și cu mall-ul de cultura. Momentan există. Site-ul vostru. Next step este unul fizic, deci suntem pe drumul cel bun, zic. (râde)

Dacă acum te ai privi in ochi pe tine cea din facultate, studenta, tânăra aflată la început de drum, ce ți-ai spune? 
Bun, ai vrut și vrei să înveți din greșelile tale și nu ale altora. Cea mai înțeleaptă decizie. Pentru că experiențele personale  tocmai de aceea se numesc personale, deci diferite ca percepție și acțiune de la individ la individ. Nu te abate de la această regulă! Iar ca sfat, încearcă mai mult să înțelegi că în spatele fiecărui chip/expresie/vorbă este tot un om care poate avea aceleași probleme ca tine. Sau altele.

 

De  


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

, , , , , ,