Nu de puține ori mi s-a întâmplat ca citind cărțile lui Haruki Murakami să salivez în timp ce personajele își pregăteau masa sau mâncau undeva, la vreun restaurant. Fie că e vorba de celebra supă miso sau de sandvișurile pregătite întotdeauna cu migală din ingredientele cumpărate recent sau din resturile pe care le aveau prin frigider, personajele lui Haruki Murakami par să aibă întotdeauna timp să prepare ceva bun de mâncare. Chiar și cea mai frugală masă se transformă într-o descriere a mirosurilor, o armonie a culorilor, un vis al gusturilor, un dans al amestecurilor. O multitudine de ingrediente, unele mai îmbietoare ca celelalte, fac pur și simplu să-ți lase gura apă și să-nghiți în sec și să te îndrume ca teleghidat spre propriul frigider.

Și nu de puține ori m-am despărțit cu părere de rău de personaje pe care ajunsesem să le îndrăgesc poate și pentru că mă lăsaseră să stau cu ele în casă, în bucătăria lor, la masa lor, permițându-mi să le observ de pe margine cum, în ținute lejere, își pregătesc meniuri mai simple sau mai complicate. Pe unele le-am îndrăgit, mi le-am apropiat și am simțit că luăm deseori masa împreună.

pinterest carti

Foto Pinterest

În cărțile lui Murakami există o adevărată cultură a gustului și oricât de preocupate ar fi, cu oricât de multe probleme s-ar confrunta, toate personajele lui își fac întotdeauna timp să aleagă ceea ce vor să mănânce. Alesul mâncării în sine e o treabă serioasă căreia sunt dispuse să-i acorde tot timpul și atenția necesară.

  „Cele două cercetară meniul în amănunt. Ayumi îl citi de două ori din scorță în scoarță, cu o privire ascuțită de avocat priceput care parcurge un contract important. Să nu scape din vedere ceva esențial, să nu existe vreo portiță de scăpare inteligent de ascunsă. Evaluă în minte termenii și condițiile și reflectă asupra posibilelor consecințe. Puse atent în balanță pierderile și câștigurile. Aomame o privi în tot acest timp cu interes de pe partea celaltă a mesei.

  • Te-ai hotărât? o întreabă Aomame.
  • În mare.
  • Deci ce îți iei?
  • Supă de midii, salată de trei feluri de ceapă și creier de vițel de Iwate călit în vin de Bordeaux. Tu?
  • Supă de linte, legume de primăvară înăbușite și pește-undițar fript în hârtie, cu mămăligă. Nu prea merge cu vin roșu, dar nu mă plâng, având în vedere că e din partea casei.
  • Putem să gustăm una de la alta?
  • Sigur că da, zise Aomame. Și uite, am putea să luăm împreună ca aperitiv un fritto de creveți.
  • Super!”

(IQ84)

pinterest creveti

Foto Pinterest

Un banal sandviș cu șuncă și brânză se transformă în cărțile lui într-un adevărat regal al gusturilor.

Găsiți mai jos două tipuri diferite de sandvișuri cu șuncă și brânză, Hard-Boiled Wonderland (Tara Minunilor bine fierte) și The End of the World (Sfârșitul Lumii) – după rețetele lui Murakami.

poza 1

haruki-murakami.com

Chiar și atunci când mănâncă singur, personajul principal din „1Q84” are grijă să nu-i lipsească nimic. Cum arată la el o cină? Cam așa:

            „(…) mănânc singur, așa că nu fac cine știe ce. Frig niște baracudă uscată, cu ridiche albă rasă. Apoi, o supă miso cu scoici și ceapă verde, alături de niște tofu. În plus, o salată de castraveți cu alge, orez și niște varză chinezească murată. Atât.

            – Sună bine.

            – Da? Mie nu mi se pare nimic deosebit. Cam asta mănânc de obicei, spuse Tengo.”

supa miso

Foto Pinterest

În cartea „Kafka la malul mării” personajul principal mănâncă deseori sandviș cu somon. Ce poate fi special aici? Mai nimic, doar dacă nu cumva este preparat așa cum scrie la carte:

            “Sandvisul pe care-l oferă arată delicios. Îi mulțumesc și încep să mănânc. Somon afumat, măcriș și salată verde pe pâine albă, moale. Coaja e plăcut crocantă, iar hreanul și untul completează sandvișul.”

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Foto: haruki-murakami.com

 

Pentru că Murakami este un maestru al detaliului, mie chiar și un banal sandviș cu carne la conservă m-a făcut să vreau să-l încerc.

            “M-am așezat la locul meu obișnuit la capătul tejghelei, m-am lăsat pe spate și am studiat terenul. Trei marinari francezi în uniformă pe care nu-i mai văzusem și două femei care-i însoțeau, o pereche de tineri de nici 20 de ani – asta era tot. Șobolanul nu se vedea pe nicăieri.

            Am comandat o bere și un sandviș cu carne de vita la conservă, apoi am scos o carte cu care sa-mi petrec timpul așteptând să apară Șobolanul.” („Ascultă cum cântă vântul”)

Exif_JPEG_PICTURE

Foto: haruki-murakami.com

Șobolanul, personajul din aceeași carte, „Ascultă cum cântă vântul”, mănâncă ceva ce n-am încercat niciodată, dar care, zice el, este și mâncare și băutură în același timp. Poate fi chiar bun, cine știe, mai ales atunci când îți e poftă de clătite, dar nu ai niciun fel de gem.

            “Clătite fierbinți proaspăt scoase din tigaie erau unul din felurile favorite ale Șobolanului. A clădit un teanc de clătite într-un castron nu prea adânc, l-a tăiat cu grijă în sferturi, apoi a turnat o sticlă de Coca-Cola deasupra.

            Prima dată când l-am vizitat pe Șobolan la el acasă își scosese masa afară la aer în lumina soarelui de mai și era pe cale să-și toarne pe gât acest amestec groaznic. „Lucrul nemaipomenit cu treaba asta,” a zis Șobolanul, “este că e și mâncare și băutură în același timp”.

Deși nu-mi place deloc ghimbirul, totuși n-am putut să nu-nchid puțin ochii după ce-am citit această descriere din cartea „1Q84 ” și să nu-mi provoc simțurile la un exercițiu de imaginație culinară.

            “Tengo a tocat o grămadă de ghimbir foarte mărunt. Apoi a feliat niște țelină și niște ciuperci în bucati aproximativ egale. Pătrunjelul chinezesc la fel, l-a tocat foarte mărunt. A decorticat creveții și i-a spălat în chiuvetă. Întinzând un prosop de hârtie, a așezat creveții în rânduri ordonate cu grijă, ca soldații în formație. Când boabele de soia verde încă în păstaie (edamame) au fiert, le-a scurs într-o strecurătoare și le-a lăsat să se răcească. Apoi a pus pe foc o tigaie mare, a picurat niște ulei de susan și l-a întins pe fundul tigăii. A prăjit apoi încet ghimbirul tocat la foc mic.”

poza 6 IQ84

Foto: haruki-murakami.com

O altă rețetă ușor de pus în practică ne oferă și personajul principal din „Cronica păsării-arc”:

            “Tocmai pregăteam masa când telefonul a sunat din nou. Tăiasem două felii de pâine, le unsesem cu unt și muștar, le acoperisem cu brânză și felii de roșie, le așezasem una peste alta pe tocator și tocmai eram pe cale să tai totul în două când soneria a început să sune.”

poza 7

Foto: haruki-murakami.com

Personajele lui Murakami acordă o atenție deosebită alimentației, iar lui Murakami îi face o plăcere deosebită să le descrie tabieturile, preferințele. Alergător de cursă lungă, cu multe maratoane la activ, Murakami știe exact ce trebuie mâncat pentru a avea o minte sănătoasă într-un corp sănătos. Unele pagini din cărțile lui pot fi urmate cu sfințenie pentru o dietă echilibrată. Așa este și cazul lui Aomame din „IQ84” pentru care trupul este „un templu sacru” pe care „trebuia să-l păstreze mereu frumos.”

            „Aomame dădea multă atenție regimului ei alimentar. Mesele ei zilnice se bazau pe legume, la care adăuga pește, mai ales pește cu carne albă. Uneori, mai mânca și carne de pui. Alegea doar produse proaspete și folosea minimum de condimente. Eliminase din dietă alimentele cu multă grăsime și limitase cantitatea de carbohidrați pe care o consuma. Nu punea sos pe salată, ci doar ulei de măsline, sare și lămâie. Nu mânca pur și simplu multe legume, ci studiase în amănunt valorile lor nutriționale și încerca să combine în mod echilibrat diverse sortimente. Își făcuse un meniu propriu și dădea sfaturi și clienților de la club atunci când îi cereau. „Uitați de numărul de calorii!” spunea ea mereu. „Dacă vă obișnuiți să alegeți ce trebuie și să consumați într-o cantitate moderată, atunci nu e cazul să vă bateți capul cu numere.”

Însă nu se agăța cu disperare de această dietă austeră, ci dădea fuga la primul restaurant și comanda o friptură groasă sau un cotlet de oaie ori de câte ori i se făcea poftă de așa ceva. Părerea ei era că, atunci când i se mai întâmpla să aibă o poftă nebună de ceva anume, corpul ei îi trimitea un semnal prin care îi transmitea că are nevoie de acel lucru. Iar ea îi dădea curs acelei chemări naturale.

Îi plăcea să bea vin și sake, dar se abținea de la excese ca să-și protejeze ficatul și ca să mențină sub control cantitatea de zahăr pe care o consuma, drept pentru care își fixase trei zile pe săptămână în care nu bea alcool.”

pinterest ultimul

COOLtura Mall

Post a comment