COOL to meet

Lecții de văzut frumosul cu Toni Grigoriu

24 feb. , 2016   Galerie foto

E de părere că frumosul se găsește peste tot, iar căutarea lui este alegerea fiecăruia: „Îl găsești într-o curte cu gard ruginit, în jocul copiilor în parc, pe plaja pustie de la malul Mării Negre, în zborul păsărilor peste cupola Ateneului Român sau pe un drum prăfuit de țară. Toată treaba este să-ți ridici privirea”, spune Toni Grigoriu. După ce a renunțat la o viață de corprorație, în care avea pe mână bugete amețitoare, Toni s-a dedicat lucrurilor care îi fac cu adevărat plăcere: lucrează la Biciletele Pegas, are mai mult timp pentru superba sa fetiță, Ioana – „copilul din ea e cel mai bun profesor pentru inima mea” – surprinde frumosul în fotografii de o sensibilitate aparte, ia la pas Bucureștii atât de dragi lui și ar putea cu ușurință să dea lecții de văzut frumosul peste tot. Ceea ce a și făcut prin acest interviu acordat pentru COOLtura Mall.  

foto: Toni Grigoriu

foto: Toni Grigoriu

Ai avut dintotdeauna ochi pentru frumos?

Pentru mine, frumosul a apărut ca o opțiune. Am văzut că suntem înconjurați și de frumos, dar și de urât. Atunci, demult, am ales să văd părțile frumoase în tot ceea ce ne înconjoară, inclusiv în oameni. Să vezi frumosul este o alegere.

Multă lume îți urmărește contul de pe rețelele de socializare pentru poveștile pe care le spun fotografiile tale. Îți amintești când te-ai apucat de fotografiat?

La 10 ani am primit aparatul de fotografiat al tatălui meu. M-am apucat imediat de pozat (căci nu pot numi fotografie ceea ce făceam atunci). Am și expus câte ceva în școală și în liceu. Fotografia de stradă a fost mereu preferata mea, frumosul cotidian, iubesc însă și instantaneele, portretele furate, am chiar un tag preferat, #stolenportraits. Aproape de zilele noastre, am rămas încă devotat și fotografiei analogice, pe film, căci aceasta implică pasiune, răbdare, timp cu tine și cu aparatul și reglajele sale. Zilnic, mă dedic și fotografiei cu telefonul mobil, pentru Instagram folosesc cu precădere telefonul mobil. Ca softuri, folosesc Instagramul, lucrez cu lumina și contrastul, dar si cu un progrămel care semnează fotografiile. Folosesc și un digital mirrorless cu lentile manuale, mai răruț.

Ce anume te inspiră? Cât de des mergi să faci poze? Ai un ritual?

Nu am ritualuri sau obiceiuri. Nu îmi plac obiceiurile, sunt o modalitate de a limita noul, neprevăzutul. Fotografiez zilnic. Merg foarte mult pe jos sau cu bicicleta. De câte ori pot, obișnuiesc să plec de acasă mai devreme pentru a avea timp să fotografiez. Și uite-așa, zilnic, poveștile îmi ies în cale. Seara ajung ceva mai târziu, dar cu câteva fotografii în plus.

Ești de acord că frumusețea se află în ochii privitorului? Care ar fi prima ta regulă atunci când pleci în căutarea frumosului?

Da, perfect de acord: frumusețea se află în ochii privitorului, în capacitatea lui de a vibra la vederea detaliilor care umplu cotidianul de frumusețe. Frumosul este peste tot, așa încât căutarea lui nu este neapărat o saga, un foileton. Îl găsești într-o curte cu gard ruginit, în jocul copiilor în parc, pe plaja pustie de la malul Mării Negre, în zborul păsărilor peste cupola Ateneului Român sau pe un drum prăfuit de țară. Toată treaba este să-ți ridici privirea.

Ai vreo afinitate pentru vreun loc din țara asta? Un oraș poate în care mergi mereu cu drag și pe care poate că și în poze îl faci să fie special?

Pentru că sunt un călător, un rătăcitor, iubesc multe locuri din țara asta. Dar pentru că nu pot face override inimii, cred că iubesc foarte mult două locuri dincolo de iubirea mea nețărmurită pentru București: Banatul în zona Caraș-Severin, unde s-a născut fetița mea, și zona Portului Tomis din Constanța, unde m-am renăscut eu ca om. Amândouă îmi sunt dragi, amintiri și bucurii contribuie la asta. Desigur că imediat după aceste locuri urmează Clujul și Sibiul, orașe dragi în care am și locuit perioade din viața mea.

Ai crescut în București, așa că relația ta cu orașul ăsta e cu siguranță aparte. Care sunt cele mai frumoase amintiri din copilărie? Ce era frumos atunci?

Am crescut în București, pe asfaltul fierbinte, așadar mediul urban face parte din mine. Bucureștii sunt unici pentru mine, cu amestecul lor de dulce-acrișor, de nou- vechi, de cald-rece, de balcanic-latin. Încă din copilărie am avut norocul să fiu înconjurat de oameni minunați care mi-au deschis apetitul pentru istorie, literatură, expediții, film, teatru, arhitectură, fotografie. Și Bucureștii au toate aceste ingrediente. Muzee, teatre, cinema, grădini, locuri minunate pentru citit, pentru visat și sperat. Amintirile din copilărie și-au pus amprenta asupra mea ca adult, ca om. Cele mai puternice amintiri sunt legate de prietenii din copilărie și converg către locuri și evenimente unice trăite împreună. De la primele expediții în munți cu prietenii, la maratoane de teatru, de la primele încercări fotografice și literare și până la înființarea, împreună cu prietena mea din copilărie, Camelia, a unei biblioteci a blocului, unde citeam și împrumutam cărți celorlalți vecini. De la veri întregi la malul mării, la pescuit și tras de năvoade, până la tot soiul de activități voluntare, unde spiritul de comunitate era (încă) prezent. Copilărie fericită, fără televizor și jocuri video. Ce era frumos atunci? Relațiile cu prietenii, cu părinții, cu familia. Totul era mai… personal.

Ai locuri preferate în București?

Desigur. Petrec mult timp în zona Ateneului Român – Golescu – Calea Victoriei, Icoanei, citesc în Grădina Botanică și la Roaba de Cultură, ador grădinile răcoroase de prin curțile vechilor București, nu ratez nicio întâlnire a bicicliștilor din Parcul Izvor sau merg la filme și teatru în aer liber, în Herăstrău sau în Centrul Vechi, trăiesc muzica pe la Ateneu sau la Sala Radio, urc mereu Dealul Mitropoliei și cobor scările Parcului Carol sau ale străzii Xenofon.

Găsești ceva frumos în orice lucru pe care îl întâlnești?

Da. Așa cum am mai spus, să descoperi și să cauți frumosul este o alegere și cu timpul devine un mod de viață. Locurile, oamenii, pasiunile, animăluțele, tot ce ne înconjoară conține o doză uriașă de frumusețe.

Ce te motivează într-o zi mai grea, mai neprietenoasă?

Sunt foarte serios cu ceea ce fac. Chiar dacă ziua e mai neprietenoasă, fiecare moment are savoarea sa. Iau culorile cele mai aprinse din fiecare moment al zilei. Și apuc să-mi fac și treaba. Sunt prietenos și mereu e cineva lângă mine, în orice moment greu. Mulțumesc sufletelor dragi care m-au ales să le fiu prieten.

foto: Toni Grigoriu

foto: Toni Grigoriu

După ce ani de zile ai avut un job „de corporație”, ai ales să renunți la tabele și orare fixe și să muncești într-un alt domeniu, la Bicicletele Pegas. Cum s-a petrecut totul?

Pentru orice există o etapă a vieții. Vine o vreme când pur și simplu știi că nu aparții unei structuri, unui loc, indiferent cum se numește locul și cât de mult câștigi. Renunți la regulile absurde și te predai sentimentului că poți să faci foarte bine lucrurile diferit, responsabil, din pasiune. Pașii tăi se îndreaptă către această direcție. După 10 ani de coordonare a vânzărilor la cea mai mare rețea de optică medicală, după încă 5 ani la o companie multinațională din industria de apparel, prezentă pe 5 continente, și după o oprire la un mare magazin online unde orice inițiativă personală se sufoca în fașă, trecerea aceasta s-a petrecut firesc. Fiind pasionat de biciclete și având un respect deosebit pentru manufacturieri, i-am întâlnit pe pionierii bicicletelor Pegas, Andrei și Alexandru, la un pahar cu vin. Totul s-a transformat într-o prietenie durabilă, care a dus, în final, la cooptarea mea în echipa nonconformistă a Bicicletelor Pegas.

foto: Toni Grigoriu

foto: Toni Grigoriu

Crezi că această schimbare te-a făcut să vezi lumea din jurul tău cu alți ochi, să fii mai prezent, mai deschis către frumos?

Schimbarea a venit natural, am chiar o teorie care spune că desprinderea de structurile închistate în reguli survine atunci cand eul tău nu mai suportă reguli impuse și simte nevoia de creativitate, de libertate de mișcare. Abia atunci respiri, când te miști unde te duce inima și propria-ți voință. Nu neapărat schimbarea jobului, cât schimbarea modului în care faci lucrurile te va face fericit. Nu neaparat locul, cât timpul petrecut acolo.

Aveti o fetiță superbă. Îți moștenește sensibilitatea și spiritul artistic?

Multumim. Avem o fetiță minunată, plină de viață și care moștenește creativitatea mamei ei, dar își exersează spiritul artistic foarte insistent cu mine. Va fi un fotograf bun, căci are filtre ale frumosului mult mai vibrante și mai alerte decât cele ale mele. Are răbdare și insistă până lucrurile ies așa cum vrea ea, artistic vorbind.

Ce activități vă place, ție și Ioanei, să faceți împreună?

Ne place să petrecem timp împreună și încercăm să îmbinăm activitățile în mediul exterior, sub soare, cu cele din interior. De la fotografie până la lungi plimbări pe Semenic, de la citit până la explorare urbană, de la înot la biciclit, de la acuarele la fimo, ceramică sau pictură. Cochetăm și cu mecanica de biciclete, dar și cu pescuitul și muzica.

Care e cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o de la fiica ta?

Ioana nu contenește să mă uimească, copilul din ea este cel mai bun profesor pentru inima mea. Și lecția importantă deprinsă de la ea este despre sentimentele exprimate liber, sincer, fără limitări și precauții, fără frică de eșec, doar cu speranța în reușită!

foto: Toni Grigoriu

foto: Toni Grigoriu

Ce înseamnă „cel mai frumos” pentru tine?

Frumusețea are atâtea valențe încât mi-ar fi greu să definesc „cel mai frumos”. Dar cu sigurață, superlativul are legatură directă cu persoanele dragi mie și amintiri versus locuri, obiecte, posesii.

Ai un citat preferat?

Da, am mai multe citate preferate, dar acesta se împacă foarte bine cu ceea ce simt: „Cine crede în zbor e stăpân peste zare”. Lucian Blaga. Încercați și voi.

Citești? Ce literatură preferi?

Citesc de-a valma, de la clasic, la nuvele și povestiri, însă mai nou îmi plac mult romanele, nuvelele, povestirile ancorate în realitatea zilelor noastre. Doar anul trecut, trei prieteni de-ai mei și-au lansat romanele minunate a căror lectură mi-a dezvăluit laturi nebănuite ale lor.

Ce vrei să o înveți pe fiica ta despre lumea în care trăim?

La început, aș fi vrut să o învăt totul, să fac un transfer de experiență. Să o feresc de tot și de toate. Aș fi vrut să pregătesc drumul pentru Ioana. Cu mintea de-acum, îmi doresc să o pregătesc pe Ioana pentru drum. Îmi doresc să înțeleagă cât e de important să aibă încredere în ea, să ia decizii și să își asume răspunderea propriilor fapte. Să fie ea însăși. Să fie sinceră.

foto: Toni Grigoriu

foto: Toni Grigoriu

Te-ai gândit să faci un proiect „al frumuseții” cu toate fotografiile tale?

Mda, m-am gândit. Însă îmi plac foarte mult proiectele comune, am oameni dragi foarte talentați în jurul meu. Mi-ar plăcea să împletim un proiect împreună. Proiectul va fi despre frumusețe sub toate aspectele ei, de la portret, la locuri dragi nouă, tuturor. Sau vor fi cuvinte în imagini. Cuvinte și imagini.

Care e cel mai frumos lucru care s-a spus despre tine?

S-au spus multe lucruri frumoase despre mine, dar și mai multe lucruri frumoase nu s-au spus, dar le-am simțit. Pentru toate acestea sunt recunoscător.

Și acum, văzând citatul lui Blaga, aș mai adăuga o întrebare: de acolo vine userul tău de Instagram, Icarus22? Care e povestea lui?

Deși sunt unul din userii cei mai vechi de Instagram din România (primul meu cont l-am avut când Instagramul avea mai puțin de 40.000 de useri, acum având peste 400 milioane de useri activi), azi am un cont vechi de 3 ani. Este al treilea meu cont și a venit din nevoia de privat, de liniște. Conturile anterioare aveau audiență mare și uneori simțeam nevoia de spațiu. Icarus22 este un username potrivit, căci deseori m-am comportat ca vestitul personaj mitologic. O mai fac și acum, uneori… Am avut surpriza ca la fiecare schimbare de user, unii dintre prietenii din Instagram să-mi recunoască stilul fotografiilor și să ne regăsim, fără cuvinte multe. Le mulțumesc, căci, deși în mediu virtual, unii dintre ei sunt atât de reali. Contul Icarus22 are legatură cu citatul preferat din Blaga, dar și cu legenda lui Icarus.

foto: Toni Grigoriu

foto: Toni Grigoriu

De  


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

, , , , , ,