Amélie Nothomb este, cu siguranță, una dintre scriitoarele care atrage atenția la fiecare dintre aparițiile sale publice. Cu pălăriile și pelerinele sale bizare, tenul alb marmorat și buzele sângerii, cea mai populară scriitoare belgiană pare un personaj excentric, desprins dintr-o poveste. Dar, dacă trecem de aparențe și intrăm în povestea literară a lui Amélie Nothomb, descoperim lucruri uimitoare. Dacă citim „Barbă Albastră” sau „Lovește-ți inima”, romane publicate la noi de Editura Trei, vom descoperi o scriitoare cu umor, un stil aparte și intrigi ingenioase. Laureată a  Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze, aleasă Membră a Academiei Belgiene și câștigătoare în două rânduri a Premiul Alain Fournier, Amélie Nothomb are cu siguranță un cuvânt greu de spus în domeniul literar. Sensibilitatea ei a făcut-o să se considere întotdeauna un „outsider”. Dar, după ce a devenit celebră, a înțeles că sentimentul acesta este încercat de mulți dintre cititorii ei. Să descoperim 5 lucruri bizare despre scriitoarea Amélie Nothomb, pe care o putem înțelege cel mai bine citindu-i romanele.

  1. Pălăriile cu forme ciudate sunt un soi de marcă proprie a stilului vestimentar al scriitoarei belgiene, o completare oarecum naturală a stilului ei excentric. „Când vreau să ies pe stradă incognito, nu port pălărie” recunoaște scriitoarea. Cu toate acestea, nu putem să ne reținem curiozitatea și să ne întrebăm care este motivul pentru care Amélie Nothomb le poartă. Scriitoarea belgiană a oferit un răspuns surprinzător într-un interviu acordat Pen.org: „Detest aspectul meu fizic, așa că m-am întrebat cum să apar în public, fără ca oamenii să vomite. Iar acesta a fost singura soluție pe care am găsit-o – nu e ceva senzațional, port pălărie și atât. Dacă mi-o scot, totul revine la normal. Iar lucrul acesta semnifică ceva: că azi, cel puțin în Europa, e foarte ușor să pari excentric”.
Foto: Pablo Zamora

2. Tradusă în mai mult de 30 de țări și celebră la nivel internațional, nu ne-am fi imaginat că Amélie Nothomb are un trac extraordinar de greu de depășit să apară și vorbească în public. Scriitoarea belgiană recunoaște că a avut această problemă încă din copilărie, când abia își făcea curaj să meargă la școală. Celebritatea neașteptată i-a adâncit și mai mult angoasa: „Am devenit o scriitoare cu un succes foarte mare, ceea ce a fost surprinzător pentru mine. Iar în zilele noastre, când ai succes, trebuie să apari în public. Aceasta încă este o problemă majoră pentru mine”.

3. Fiică a unui diplomat pe care l-a urmat peste tot în călătorii, Amélie Nothomb și-a petrecut primii cinci ani de viață în Japonia, apoi s-a mutat în China, Burma, Bangladesh și Laos. „Părinții mei m-au forțat să-i scriu scrisori bunicului. Așa am descoperit și necesitatea și plăcerea literaturii”.

4. Dacă vom crede că o astfel de copilărie este una de invidiat, Amélie Nothomb ne-ar contrazice. „În copilărie și adolescență, schimbam țara aproximativ o dată la trei ani. A fost dificil. La fiecare trei ani îmi pierdeam casa, prietenii, bona, câinele, școala – viața pe care o cunoșteam. Singurul lucru pe care puteam să-l păstrez era limba pe care o vorbeam. Din cauza aceasta, cred că am devenit obsedată de cuvinte. Ceea ce nu înseamnă că eram predestinată să devin scriitoare. Bineînțeles, citeam foarte mult, dar veneram într-atât literatura, încât mi se părea de neatins. Mă gândeam cam în felul următor: Cum să devin scriitor? Literatura e ca un templu. Cum aș putea să intru eu în acest templu?

5. De la lansarea primului său roman, „Igiena asasinului”, când avea vârsta de 26 de ani, Amélie Nothomb a publicat aproape o carte în fiecare an. Scriitoarea belgiană a mărturisit într-un interviu pentru „The Guardian” că scrie urmându-și instinctul, că „rămâne însărcinată” cu o carte, pe care apoi trebuie să o „nască” indiferent dacă va fi publicată sau nu. Conceperea unei noi cărți înseamnă o perioadă de tortură emoțională pentru Amélie Nothomb, un moment de „angoasă grozavă și nebunie”, o teroare nervoasă care devine din ce în ce mai rea până când cartea își găsește propriul ritm narativ.   

Foto: Pablo Zamora
COOLtura Mall

Post a comment