Cinci locuri de-o zi

Există oameni pentru care aprofundarea locurilor, a lucrurilor și a relațiilor este la fel de incitantă cum e noutatea pentru alții. Și cum toți turiștii sunt oameni, nici ei nu se abat de la regula asta. Dacă unii abia așteaptă să aterizeze în locuri noi, pentru mine răsfățul business class este acela de a reveni acolo unde pașii mei au simțit din primul moment că știu drumurile.

Am văzut nu multe capitale și destul de multe orașe lăudate de ghidurile turistice, încât să-mi dau seama că ele nu sunt pentru mine. Crescută la țară, într-un sat în care mi-e cunoscut aproape fiecare ungher, sunt fericită atunci când, în străinătate, descopăr așezări mici, de câteva mii de locuitori, unde mi se pare mie că pot să înțeleg exact care este stilul de viață al poporului respectiv. Pentru că eu asta caut în excursii: să trăiesc precum alții dintre alte granițe, să rătăcesc pe străduțe, fără a mă rătăci vreodată, să fiu atentă la felul în care își tratează copiii, să adulmec ceea ce își pun în farfurie, să trag cu ochiul la felul în care își decorează casele.

Dacă aș putea revedea doar cinci dintre micile așezări în care mi-aș crește nepoții, ele ar fi următoarele:

Volendam, Olanda

Cine intră pe site-ul de prezentare a orășelului cu aproximativ 22.000 de locuitori află că oricine vrea să vadă adevărata frumusețe a Olandei merge în Volendam. Pentru că, din fericire pentru turiștii nostalgici ca mine, așezarea este izolată, ea a reușit să își păstreze caracteristicile si identitatea timp de șase secole. Casele de mici dimensiuni, potrivite perfect cu drumurile și podurile creează o atmoferă intimă și romantică. În Volendam am avut senzația la tot pasul că mă aflu, de fapt, într-un decor de film și că totul urmează să fie demontat atunci când producția ia sfârșit. Dar nu e așa. În Volendam oamenii stau și privesc marea, se bucură de viață la terasele din port unde salatele pe bază de pește sunt absolut delicioase, iar seara vecinii ies pe stradă, în fața caselor, la un pahar de vorbă, pentru că olandezii au darul de a se bucura de fiecare palmă de pământ, că doar nu degeaba l-au scos de sub apă.

Naarden, Olanda

Tot în Olanda, țara perfectă din punctul meu de vedere, se află și Naarden, unul dintre orașele-cetate cele mai bine păstrate din Europa. În așezarea în formă de stea locuiesc aproximativ 17.000 de oameni, iar ceea ce caracterizează localitatea este bunăstarea. Am stat prea puțin în Naarden, însă mi-a fost clar că aici se bucură de viață oameni cu foarte mulți bani. E drept că peste tot în Olanda casele sunt foarte îngrijite, însă în Naarden totul este la un alt nivel, mult mai sofisticat.

Cochem, Germania

Despre nemți credeam că sunt reci, iar Germania nu mă atrăgea de nicio culoare. Asta până când am avut marea șansă de a străbate câteva sute de kilometri cu mașina pe drumurile lor naționale și am văzut nivelul de trai din această țară. Cochem, un orășel cu aproximativ 5000 de locuitori, m-a făcut să-i spun ich liebe dich din prima. Centrul orașului, cu alei pietruite, terase mici, decorate cu multe flori, cu oameni bucuroși că pot sta la o bere împreună, drumul până la castel și priveliștea de acolo, toate mi-au plăcut enorm. Se spune că puține orașe din Germania egalează șarmul Cochem-ului, un loc preferat de turiști, iar eu sunt întru totul de acord, de această dată, cu gura lumii.

Alberobello, Italia

În sudul Italiei există Alberobello, o localitate de aproximativ 11.000 de locuitori, faimoasă pentru căsuțele numite trulli. Dacă partea serioasă a frumuseții lui nu vă convinge să îl vizitați – a fost inclus în 1996 în patrimonoiul UNESCO, aflați că acolo e paradisul ștrumfilor: casele mici, cu acoperiș conic, pe care sunt pictate tot felul de simboluri, aleile care șerpuiesc printre ele și terasele cu trepte înguste, dar pe care poți urca liniștit să faci câte fotografii vrei m-au convins că trebuie să revin cândva acolo.

Peroulades, Corfu, Grecia

Ceva mai la est, în Corfu, departe de taverne, magazine de suveniruri sau șezlonguri de plastic, se află Peroulades. Peroulades este în nordul insulei, la aproximativ patru kilometri de stațiunea Sidari, distanță ce poate fi parcursă lejer pe jos, ba chiar recomand să fie făcută așa. Drumul urcă leneș printr-o pădure și trece apoi printr-o livadă de măslini ca să te răsplătească cu o imagine precum cea de jos. Face toată truda.