Au scris cărți de referință, dar și excentricitățile lor au fost pe măsura talentului literar. Fie că și-au rugat valetul să le ascundă hainele pentru a fi forțați să nu iasă din casă, fie că au preferat să închirieze o cameră de hotel pentru a se asigura că au toată liniștea necesară creației, fie că au scris doar la orizontală, sau dimpotrivă, doar în picioare, pe verticală sau pur si șimplu și-au pus o pălărie pe cap de fiecare dată când s-au confruntat cu „blocajul scriitorilor”, cei opt autori prezentați mai jos au avut obiceiuri cel puțin ciudate, dacă nu de-a dreptul excentrice când și-au pus în valoare creativitatea și talentul.

VictorHugo

Victor Hugo:  Când vine vorba despre scrierea unei cărți, toata lumea este de acord în privința   autodisciplinei care presupune un program strict de scris. Pentru a-și impune asta, unii scriitori au apelat la strategii cel puțin neobișnuite. Atunci când a scris „Cocoșatul de la Notre-Dame”, Victor Hugo s-a condamnat singur la arest la domiciliu cerându-i valetului să-i ascundă hainele. În perioada respectivă nu a purtat decât un șal împletit, lung până în pământ, pe care și l-a cumparat special pentru acest proces al scrierii. Strategia a funcționat, iar autorul a terminat romanul în aproximativ șase luni.

Maya Angelou: Scriitoarei Maya Angelou un simplu birou acasă pur și simplu nu i-a fost suficient. În loc de asta, ea a închiriat cu luna o cameră de hotel lângă casă, unde ajungea zilnic dimineața la 6:15 și de unde pleca înapoi, acasă, după-amiaza. Toate tablourile și decorațiunile din camera de hotel au fost îndepărtate de pe pereți pentru a nu-i distrage atenția, deși Maya Angelou a avut grijă s-și aducă propriile modalități de relaxare: un rebus, un pachet de cărți, precum și o Biblie și o sticlă de sherry, de care se apuca dimineața devreme pentru a-și ascuți mintea. Cu toate ca scria întinsă pe pat, nu dormea niciodată acolo și nu lăsa personalul să intre și să-i schimbe așternuturile. Personalul era pur și simplu consternat de o asemenea interdicție și din când în când insista să fie lăsat să schimbe lenjeria, de teamă ca nu cumva să mucegăiască.

Capote pic

 

Truman Capote: Într-un interviu acordat în 1957 revistei The Paris Review, Truman Capote se autodescria ca fiind “autor complet orizontal. Nu pot gândi dacă nu stau întins, în pat sau pe o canapea, cu o tigară și o cafea la îndemână”.  A scris de mână pe hârtie galbenă primele două ciorne (manuscrise), iar apoi l-a bătut la mașină pe cel de-al treilea – stând tot timpul rezemat de ceva, cu mașina de scris pe genunchi, într-un echilibru destul de precar. Superstițios până la patologic, nu începea și nici nu încheia niciodată vreun proiect în zilele de vineri.

Ernest Hemingway: Dacă Truman Capote a fost un autor orizontal, atunci despre Hemingway se poate spune că a fost echivalentul pe verticală. Folosind un birou la care se putea sta în picioare (înainte ca acestea să fie la modă), era tipic pentru el să scrie cu mașina de scris cocoțată pe un raft poziționat la înălțimea pieptului. Deși avea și un birou tradițional, acesta nu servea decât la depozitarea cărților și a hârtiilor. Ținea, de asemenea, un grafic cu numarul de cuvinte scrise zilnic, “ca să nu-mi fur singur căciula”, după cum i-a spus odată lui George Plimpton.

Eudora Welty: Pentru unii scriitori, procesul de revizuire a unei cărți a reprezentat partea cea mai laborioasă și chinuitoare a scrierii ei. Acest proces a funcționat mai bine pentru Eudora Welty atunci când, pentru a vizualiza literalmente povestea, a lipit paginile laolaltă într-un șir lung, mai târziu recurgând la ace cu gămălie pentru a putea rearanja paginile după cum dorea. In 1953, i-a scris prietenului său William Maxwell că “atunci când poveștile devin prea lungi pentru camera mea, le iau pe pat sau pe masă și le prind cu ace. Atunci s-a întâmplat ca cele mai slabe povești ale mele să arate ca niste plăpumi peticite pe care aproape ca le puteai citi în orice direcție.”

Dr-Seuss

Dr. Seuss:  Cunoscutul autor pentru copii are o colecție de 300 de pălării, pe care le păstrează într-o cameră secretă din spatele unui raft culisant (tot acolo păstrează și pânze pictate chiar de el, pe care nu le-a expus niciodată).  Bunul doctor își pune o pălărie ori de câte ori se confruntă cu “blocajul scriitorului”. Editorul său, Michael Finch, a declarat odată revistei The Telegraph că Seuss chiar insista ca amândoi să poarte pălării când avea vreo criză de inspirație, descriind o minunat de nebunească viziune a “doi barbați adulți cu pălării stupide care încearcă să găsească cuvântul potrivit pentru o carte care conține cel mult 50 de cuvinte”. Se pare că Dr. Seuss apela, de asemenea, la pălăriile sale și în momentele plictisitoare ale cinelor festive, pentru a-și înveseli invitații.

Agatha Christie: Într-un profil al Agathei Christie realizat in 1956, revista LIFE arăta că intrigile crimelor din romanele sale de investigație îi veneau adeseori în minte în timp ce se îmbăia în cada sa mare, model Victorian și mânca mere, adeseori mai multe la rând, în timp ce cotoarele se adunau la marginea căzii. Mai târziu, scriitoarea a declarat că a renunțat la acest obicei deoarece “ în zilele noastre nu se mai fac căzi ca aceea”.

Ion Creangă. Dacă unii scriitori au fost mai inspirați pe orizontală, iar alții pe verticală, Ion Creangă își așternea mai ușor gândurile dacă avea corpul băgat până mai sus de brâu într-un butoi. În verile toride, Ion Creangă nu putea să scrie decât dacă se băga într-un butoi cu apă rece pe marginile căruia punea deasupra o lespede pe care-și întindea foile.

sursa: http://arts.gov/art-works/2015/peculiar-habits-7-writers

 

COOLtura Mall

Post a comment