Ana Dragomir a descoperit plăcerea scrisului la șase ani, iar acum, la paisprezece, este deja scriitoare în toată regula, cu trei cărți publicate de Grupul Editorial Trei: „În căutarea inspirației”, „Praf de zâne” și „Copacul”. Ana își dorește să continue să meargă pe acest drum și își vede viitorul în preajma cărților. ”Sper ca prin cărțile mele să transmit emoție, să fac cititorii să simtă ceva, lucru pe care mi-l doresc și eu întotdeauna, ca cititoare, în lecturile mele”, spune micuța scriitoare.

Când ai scris primele povești și cine ți le-a citit?

Am început să scriu în jurul vârstei de șase ani, în clasa întăi. Am avut un proiect la școală, pentru care trebuia să (re)scriem o poveste clasică în propria variantă. Lucrând la acest proiect,  am descoperit că-mi place să scriu și să inventez povești, așa că după un an aveam deja mai multe povestioare cu ilustrații făcute de mine. Încet, încet mi-am dorit apoi să scriu mai serios, cu un obiectiv mai clar în minte. Iar primii mei ascultatatori/cititoriau fost părinții și prietenii apropiați care m-au îndemnat să continui să scriu și să visez. Pot spune că am ajuns în acest punct datorită lor.

Câți ani aveai când ți s-a publicat prima carte?

Aveam 11 ani când am scris prima carte și 12 ani când a fost publicată. Eramîn clasa a cincea și pot spune că a fost o experiență și o amintire pe care nu le voi uita niciodată. Am scris „În căutarea inspirației” în urma unei vacanțe de vară petrecute în Anglia, de care îmi aduc aminte și acum. Locurile și legendele pe care le-am văzut și auzit atunci, în special cele de la Turnul Londrei, au influențat mult povestea și au ajutat la crearea ei.

 Cu ce gânduri ai scris cartea „Copacul”?

Am avut mereu în minte ideea asta de a face dreptate copacilor, care nu se pot face auziți și să le arăt oamenilor cât de importanți sunt pentru noi și pentru planeta noastră. Din păcate, din ce în ce mai mulți copaci sunt tăiați, iar pădurile, locuri de poveste și pline de viață, au început să se stingă.

Tu ce obiecte ai îngropa la rădăcina unui copac, așa cum au făcut personajele din cartea pa „Copacul” pentru a fi descoperite în viitor?

Cred că aș îngropa prima mea carte, „În Căutarea Inspirației”, care îmi marchează debutul în minunata lume a literaturii, un stilou, cartea care m-a impresionat cel mai mult în copilărie, „Tărâmul Poveștilor Vraja Dorințelor” de Chris Colfer, o poză cu familia mea și un desen pe care l-am făcut când eram mică.

Știu că ești o mare iubitoare a cărților, în sensul în care nu îți place doar să scrii, ci și să citești. Tu de ce citești?

Iubesc să citesc pentru că mi se pare minunat să poți călători și să poți avea vieți multiple, fără să te deplasezi. Încerc să citesc în fiecare zi câte ceva, fie că e un roman, o carte pentru copii, articole etc. Deși nu pot să citesc atât de mult pe cât mi-aș dori din cauza școlii, în fiecare noapte, înainte de culcare, iau o carte în brațe și adorm cu gândul la personajele din poveștile pe care le-am citit și le-am trăit.

Cititul e creator de vieți, de lumi, de oportunități! Fără lecturi, discuții livrești, imaginație, personaje de care să te îndrăgostești, viața ar fi mai tristă. Cărțile cuprind atât de multe vieți, iar cititul ne dă șansa de a trăi în lumi diferite, de a trăi experiențe care depășesc limitele concretului. Iar șansa de a transforma imposibilul în posibil prin citit mi se pare extraordinară.

Citesc sau nu tinerii? Ce vezi în anturajul tău?

Prietenii mei citesc, cu toate astea, nu sunt pasionați de lectură, așa ca mine. Au, însă, alte pasiuni, ceea ce mi se pare la fel de frumos.

Dă-ne, te rog, 10 titluri de cărți pe care le-ai recomanda oricui!

  1. „Căutând-o pe Alaska”, debutul lui John Green, o poveste de dragoste și viață care te sfărâmă și te reconstruiește, te face să vezi lumea cu alți ochi, cu empatie, melancolie, bucurie și nevoia de a trăi.
  2. „Toate Acele Locuri Minunate” (sau orice carte de Jennifer Niven) o carte descrisă de autoare ca o poveste despre o fată care învață să trăiască de la un băiat care vrea să moară. Minunată.
  3. „Dune”, de Frank Herbert, o carte pe care de-abia am terminat-o și care a meritat din toate punctele de vedere. Este o clasică, o capodoperă SF despre politică, înțelepciune, religie, iubire, profeții, războaie galactice și drumul spre maturizare a lui Paul Atreides, Muad’dib. (Si noul film este extraordinar)
  4. Seria lui Maureen Johnson, Stevie Bell, o serie plină de enigme care este construită pe mai multe planuri, șocantă, care te va ține cu sufletul la gură. Este o poveste despre o detectivă adolescenta, Stevie Bell, care studiază la o Academie veche și privată în munți, unde investighează un caz despre o răpire și o crimă din trecut.
  5. Trei Coroane Întunecate”, un fantasy diabolic, plin de suspans, intrigi, relații complicate, mituri și magie. Trei Regine, surori, trebuie să se lupte între ele pentru a câștiga coroana, iar pentru asta se pot folosi de orice fel de metode.
  6. Jocurile Moștenirii”, de Jennifer Lynn Barnes este o carte enigmatică despre Avery, o fată absolut normală care moștenește o sumă gigantica de la un bătrân pe care nu îl cunoaște. Este un joc periculos de supraviețuire și relații foarte interesante între familia bătrânului, cei patru nepoți ai lui si Avery.

     

  7. „Mincinoșii” de E. Lockahart. Sfârșitul este fenomenal.
  8. La Răscruce de Vânturi” de Emily Brontë. Este una dintre cele mai complexe si interesante lecturi pe care le-am citit vreodată.
  9. „Tupeu” de Jennifer Mathieu, este o adevărată revelație, o carte care, cred eu, ar trebui citită de toată lumea. Abordează atât de multe subiecte importante din societatea noastră si ne îndeamnă la o schimbare.
  10. „Gambitul Damei” de Walter Tevis. Știu că se vorbește foarte foarte mult despre serial, care este genial, dar ar trebui să vorbim și despre cartea de care a pornit totul. Eu am citit-o în doua zile, mi-a plăcut extrem de mult, Beth este un personaj unic, care îți rămâne în minte, iar povestea ei chiar merită citită.
COOLtura Mall