Cartea Anatomia scuzelor, publicată la editura ap! (ACT și Politon), de Gina Veverița pornește de la o întrebare puternică: „Cine ai fi fără scuzele tale?”. Autoarea explorează modul în care scuzele ne definesc identitatea și ne limitează acțiunile, oferind totodată instrumente concrete pentru a le depăși.
Gina povestește că, înainte să descopere dezvoltarea personală, viața ei era „plină de scuze. Am avut o scuză care a durat mult: că nu pot să învăț limba engleză, până am realizat că dacă învățam câte un cuvânt pe zi, puteam să vorbesc cursiv. Când am avut obiectivul de a face cursuri de programare neurolingvistică în Statele Unite, scuza a dispărut. O altă scuză lungă a fost «nu pot să fac anumite lucruri din cauza faptului că soțul meu este bolnav.»”
Oamenii tind să rămână în zonele lor de confort, explică Gina: „Există în permanență zone de confort pe care ni le creăm pe baza energiei investite. La un moment dat, această zonă devine inconfortabilă și cauți altceva. E un proces natural al vieții, modelul universal al schimbării: treci de la o zonă de confort la alta, dar nu direct, ci printr-un radical.”
„‘Încerc’ nu implică acțiune, transmite lipsă de asumare. Trebuie să fie clar: faci sau nu faci.”
Gina veveriță –
Cea mai periculoasă scuză este, după autoare, cea care începe cu „nu pot”: „Îți crești singur un context în care ești scuza pe care o prezinți, ceea ce te ține pe loc și creează limitări. Scuzele nu sunt semne de slăbiciune, ci forme de protecție.” Pentru a diferenția o limitare reală de o scuză, recomandă identificarea beneficiilor secundare ale acesteia: „Dacă scuzele te mențin în zona de confort, e clar că nu te ajută. Folosim un filtru pentru a vedea dacă motivațiile sunt reale sau doar justificări imaginare.”
Gina face o paralelă între mintea umană și calculatoare: „Mintea funcționează ca hard-ul unui computer. Pentru a face ceva nou, trebuie mai întâi să deprogramăm și apoi să reprogramăm. Timeline Therapy te ajută să schimbi perspectiva asupra trecutului și să închizi capitolele vechi pentru a merge înainte fără frână de mână.”
Mindsetul de început, spune ea, nu trebuie să includă „încerc”: „‘Încerc’ nu implică acțiune, transmite lipsă de asumare. Trebuie să fie clar: faci sau nu faci. Cuvintele ne programează, iar gândirea începe când ne punem întrebări.”
Înlocuirea expresiei „nu pot” cu „cum aș putea” poate transforma viața: „Recomand să încerci, să dai șanse curiozității și creativității. ‘Nu pot’ te limitează, lipind eticheta și livrând-o ca realitate. Timeline Therapy te ajută să identifici cauza rădăcină a acestei convingeri și să o transformi.”
Anatomia scuzelor nu este doar o carte despre limitările pe care ni le impunem, ci și un ghid practic pentru a le depăși și a ne asuma cu adevărat viața.