„Cred că românii nu citesc pentru că nu își dau seama la cât de multe nevoi poate răspunde lectura și cât de multe opțiuni au de fapt. Poți citi ca să te relaxezi, dar la fel de bine poți citi ca să te dezvolți pe plan personal și profesional. Sau poți citi ca să afli lucruri, pur și simplu”, spune Andreea Chiuaru, o mare a iubitoare a cărților, care-și dedică o mare parte a timpului lecturii și evenimentelor ce pot lua naștere în jurul acestei pasiuni. Pe Blog de Idei puteți găsi tot felul de recomandări de carte, dar și informații despre Shop my Library, primul târg de carte second hand, unde expozanții sunt blogeri sau cititori, iar cărțile au prețuri mai mult decât accesibile. Andreea este unul dintre oamenii cărora li se citește pasiunea pentru cărți în ochi și care reușesc totodată ca prin tot ceea ce fac și spun să le-o insufle și celor din jur. Mai multe despre ea și despre relația sa cu cărțile găsiți în interviul de mai jos.
Foto: https://www.instagram.com/martipaan/
Se poate spune despre tine că ești un om al cărților. Fie că le recomanzi, scrii despre ele, vorbești despre ele, cărțile sunt cele care te înconjoară mereu. Vorbește-ne, te rog, despre cum a început această „relație” special cu cărțile, cu lectura și ce-nseamnă ele în viața ta!
Cred că am avut de mică o fascinație pentru lectură, desi nu pot să identific neapărat un model în sensul acesta, cineva care să mă fi inspirat. Cred că a ținut mai degrabă de faptul că am fost de mică un copil introvert, foarte timid, fără prea mulți prieteni. Așa că mi-am găsit prietenii în poveștile pe care le citeam. Ulterior, am avut perioade în care am fost apropiată de cărți, dar și ani întregi în care nu am citit nici măcar o carte. Însă din clasa a XI-a, când m-am reapucat de citit, n-am mai avut un an cu mai puțin de 40 de cărți citite.
Să-mi fac timp pentru lectură înseamnă să-mi fac timp pentru mine. În plus, mă încadrez în acel mic procent care preferă să consume informația sub formă de text, nu video. Așa că, din perspectivă pragmatică, lectura devine și o modalitate de a-mi investi timpul în ceva valoros în loc să pierd ore întregi pe social media.
Ești, de asemenea, autoarea cărții „Cronica unei despărțiri”. Cum a apărut această carte, din ce nevoi?
A trecut așa mult de când am lansat „Cronica unei despărțiri” încât nu mă mai identific deloc cu fata care a scris-o. Mi-a plăcut dintotdeauna să scriu, iar în urma succesului blogului pe care scriam atunci, mi-am făcut curaj să scriu o carte. Pentru mine „Cronica unei despărțiri” a avut și efect terapeutic pentru că, desi nu am redat 100% povestea mea, am pornit de la fragmente din jurnale pe care le țineam la 15-16 ani.
Vei continua să scrii? Ce decizie ai luat în această direcție și de ce?
Motivul pentru care am încetat să mai promovez „Cronica unei despărțiri” a fost nevoia asta a publicului de a ști cât e adevărat și a mă căuta pe mine în acțiunea cărții. Cum romanul meu pare să fie un jurnal, mi-e puțin teamă că cei care vor citi cartea se vor gândi la mine ca la fata lipsită de maturitate care a luat niște decizii în numele iubirii. În plus, lucrând în comunicare, mi se pare că eticheta de „autoarea de roman de dragoste” îmi știrbește puțin din credibilitate.
Shop My Library este un târg de carte second hand, unde expozanții sunt blogeri sau cititori, iar prețurile sunt și cu peste 50% mai mici decât în librării. Nu numai că ai reușit să faci deja din acest târg o tradiție, dar ai reușit să strângi în jurul lui și o adevărată comunitate. Cum s-a întâmplat totul, de ce crezi că atât de mulți oameni s-au regăsit în acest concept?
Eu am început „Shop my library” dintr-o nevoie a mea de a renunța la cărți. Pe de-o parte, din rațiuni de spațiu. Pe de altă parte, pentru că având așa multe cărți necitite, mereu eram distrasă și ajungeam să citesc orice altceva în locul unor cărți pe care îmi doream să le citesc de ani buni.
S-au regăsit în concept oameni care au vrut să renunțe la cărțile lor, dar și oameni care s-au bucurat că există un loc de unde pot cumpăra cărți cu prețuri mai mici decât în librării. În plus, nu e ca și cum ai renunța de tot la cărți. Doar faci loc pentru altele noi.
În ce constă puterea unei comunități?
Cred că avem o nevoie de a ne conecta într-un mod sănătos cu alți oameni și asta fac comunitățile strânse în jurul unui blogger, eveniment etc. Eu știu cât de tare am suferit în primii ani de facultate când nu aveam colegi care citeau și nu știam cu cine să vorbesc despre cărți. Cred că un blogger e o punte de legătură între oameni cu pasiuni comune. Mi se umple inima de fericire când vin oameni la târg și rămân ore întregi în cafenea. Văd cum se nasc prietenii și mă bucur să iau parte la unificarea măcar a unei părți mici din comunitatea de cititori din București.
De crezi că o carte, oricât de bună ar fi, tot are nevoie de promovare?
Sunt atât de multe cărți, încât e dificil să aflăm despre toate. Cred că de asta au nevoie cărțile de promovare, în primul rând. De când scriu despre cărți, atât pe blog cât și pe Instagram, am remarcat un lucru: oamenii au nevoie de recomandări. Nu vor neapărat să știe ce cărți noi au mai apărut, ci ce cărți merită timpul lor. Și e de înțeles: dacă citim doar 10 minute pe zi (în medie, cel puțin), într-o lună vom reuși să citim doar o carte. Nu am o statistică oficială cu numărul de cărți care se publică într-o lună la noi, dar chiar de-ar fi și zece cărți, tot ar fi prea dificil să alegi. Așa că, în mod firesc, oamenii se îndreaptă spre cărți care par mai atractive din motive superficiale (coperta, titlurile, review-uri de la scriitori celebri etc.). Sunt prea multe cărți bune care nu au parte de atenția cuvenită și e păcat.
Deseori, din bula noastră, înconjurați de oameni care citesc și au diverse preocupări în această zonă, piața de carte nu se vede așa de rău. Totuși, statisticile ne contrazic. De ce crezi că nu citesc românii? Și ce crezi că ar trebui făcut pentru a îndrepta această situație?
Cred că românii nu citesc pentru că nu își dau seama la cât de multe nevoi poate răspunde lectura și cât de multe opțiuni au de fapt. Poți citi ca să te relaxezi, dar la fel de bine poți citi ca să te dezvolți pe plan personal și profesional. Sau poți citi ca să afli lucruri, pur și simplu. În plus, la noi nu prea sunt populare alternativele: e-books și audiobooks. E mai ușor ca niciodată să citești oriunde și oricând. Cum putem îndrepta asta? Prin puterea exemplului. Se acordă prea puțină atenție lecturii în toate formele ei. Avem sute de influenceri pentru a ne inspira ce să alegem în materie de fashion și alte sute care ne învață cum să ne alegem produsele. Dar prea puțini vorbesc despre cărți.
Ai avut un job în zona de promovare a cărții. Ce ți-a lipsit acolo?
Deși la început m-am simțit super norocoasă să am un job în cadrul căruia să promovez cărțile, mi-am dat seama că îmi lipsea diversitatea. În plus, faptul că am fost atât de pasionată de domeniu m-a determinat să iau lucrurile foarte personal. Fără să generalizez, însă bazându-mă și pe alte povești auzite în industrie, e dificil să lucrezi în piața de carte de la noi pentru că persoanele din conducere sunt sceptice cu bugetul și cu investirea unui timp semnificativ în campanii de social media și în campanii cu influenceri. Iar dacă iubești mult ceea ce faci și vezi că la un moment dat lucrurile nu se mișcă, ai două variante: fie te complaci și accepți să rămâi în pătratul tău, fie pleci. Eu atunci am ales să plec. Însă am privit și privesc asta ca pe o pauză. M-aș întoarce în piața de carte dacă m-aș simți pe aceeași lungime de undă cu viitorii mei angajatori și colegi.
În ce direcții crezi că ar trebui să meargă editurile cu promovarea cărților lor? Cum crezi că ar putea cuceri un public mai larg, din cât mai multe categorii de vârstă?
Există edituri la noi care încă nu știu să folosească Instagram, într-un an în care TikTok e rețeaua cu cea mai mare creștere. Trendurile se schimbă rapid, iar piața de carte le ignoră pentru că nu depune efortul să le înțeleagă. Cred că ar trebui să investească mai întâi în oameni pasionați și cu pregătirea necesară și să înțeleagă că social media nu e un task de pe lista persoanei de la PR și nici un task din fișa de post a librarului. Avem nevoie de profesioniști în domeniu care să înțeleagă rețelele sociale și publicul căruia se adresează editura. În al doilea rând, cred că nu se pune suficient accent pe influenceri – nici pe cei nișați pe zona de promovare a cărții, nici pe cei care au bloguri mai generaliste sau de lifestyle. De asta cred că 90% din probleme pornesc de la faptul că fie e lipsă mare de personal și atunci ajunge o persoană să le facă pe toate, fie oamenii în responsabilitatea cărora a intrat capitolul „social media și influencerii” nu înțeleg importanța lor și le neglijează.
Crezi că ar ajuta dacă s-ar introduce în programa școlară în primii ani de studiu oră de citit și recomandat cărți?
Cu siguranță. Îți spuneam la început că am avut ani în care nu am citit nici măcar o carte tocmai pentru că nu am avut îndrumarea necesară. Eu aș introduce un optional de lectură contemporană și aș încuraja elevii să se exprime despre ceea ce au citit.
Știu că la un moment dat te-ai despărțit de peste 100 de cărți din biblioteca proprie. Cum ai făcut selecția? Ce au avut în plus cărțile pe care ai decis să le păstrezi?
De-a lungul anilor am cumpărat cărți din multe motive mai mult sau mai puțin superficiale. Am cumpărat cărți cu descrieri frumoase, am cumpărat pentru copertă, am cumpărat pentru că am prins un preț bun. La un moment dat am făcut un calcul și mi-am dat seama că, citind în medie 50 de cărți pe an, nu voi reuși să termin nici jumătate din cărțile adunate, ca să nu mai vorbesc de tot ce voi mai cumpăra. Așa că, pe principiul lui Marie Kondo, mi-am scos toate cărțile de pe rafturi și m-am întrebat sincer ce îmi aduce bucurie și ce simt că nu voi citi niciodată. Apoi am făcut același lucru pentru cărțile pe care le-am citit deja. Am decis să păstrez doar 20% din cărțile citite, doar acelea care mi-au plăcut foarte mult, pentru că nu cred că o să recitesc oricare dintre ele.
Obișnuiești să recitești anumite cărți?
Îmi doresc să o fac, dar adevărul e că nu reușesc să mă țin de plan. Însă păstrez în bibliotecă cărțile pe care mi-aș dori să le recitesc. În principal, în categoria „cărți de recitit” se află mai ales titlurile de non-ficțiune.
Cărțile sunt făcute să circule, sunt însă cărți pe care nu le-ai înstrăina niciodată? Care, de ce?
Chiar vorbeam zilele trecute cu un coleg pasionat de benzi desenate care îmi spunea că are acasă benzi desenate care costă 500 de dolari pe Ebay, dar de care s-ar despărți doar dacă ar avea nevoie foarte mare de bani și chiar nu ar avea de unde altundeva să facă rost. Eu nu am astfel de cărți. Biblioteca mea este formată din 80% cărți necitite și 20% cărți pe care le-am citit și am simțit nevoia să le păstrez. Deși acel procent de 20% reprezintă titluri care mi-au plăcut mult și pe care nu le-aș aduce în mod normal la târg, mă pot despărți de ele la nevoie. Mă ajută mult gândul că pot recumpăra orice.
Scurt chestionar:
Pentru mine, fericirea este… o zi în care nu am așa multe de făcut și mă pot bucura în voie de timp petrecut cu soțul meu (sunt o romantică incurabilă).
O carte bună este aceea care… îmi dă de gândit, mă provoacă să subliniez, să fac notițe, să vorbesc tuturor despre ea.
Să împărtășesc cu ceilalți impresiile mele despre cărți înseamnă… să continui experiența lecturii chiar și după ce am dat ultima pagină din carte.
Nu continui să citesc o carte dacă… simt că nu vine cu ceva nou.
Cărțile sunt… un refugiu, un mod de relaxare, o investiție de calitate.
Cartea mea preferată din toate timpurile este… „Pânza de păianjen” a Cellei Serghi
Cartea pe care o citesc acum este… „Arta de a-ți crea amintiri” de Mike Wiking.
10 cărți pe care vi le recomand:
- Vânătorii de zmeie
- Flori pentru Algernon
- Umbra vântului
- 1984
- Dependența de tehnologie și afacerile din spatele ei
- Atomic Habits
- Învățare de Tara Westover
- O viață măruntă
- Essentialism: The Disciplined Pursuit of Less
- Adevărul despre cazul Harry Quebert
10 autori care merită citiți:
- Brene Brown
- Carlos Ruiz Zafon
- Simon Sebag Montefiore
- Margaret Atwood
- Eshkol Nevo
- Rupi Kaur
- Elena Ferrante
- Rodica Ojog-Brașoveanu
- Fredrik Backman
- Elif Shafak