It’the most wonderful time of the year – așa se spune despre perioada sărbătorilor de iarnă și cred că mulți dintre noi împărtășim această credință. Ne tragem sufletul după un an întreg de muncă, petrecem timp în sânul familiei, mâncăm în tihnă, râdem mai mult, ne bucurăm mai tare. Mulți dintre noi iubim aceste sărbători, dar unii sunt adevărați fani ai Crăciunului. Așa este și Bianca Bujor, care a scris „Emoție de sărbătoare: Crăciunul. Jurnalul unei fane a sărbătorilor de iarnă”. Bianca ne propune o „carte-concept” pentru toată familia, în care să se regăsească fiecare membru al ei. Pe lângă povești și poezii, cartea cuprinde și un capitol cu reţete de sărbătoare, dar și unul cu tutoriale de decoraţiuni de Crăciun, astfel încât oricine să poată intra cu ușurință în magia acestei perioade. Cum reușește să-și păstreze inocența și bucuria, ce face pentru a trăi cât mai frumos și intens fiecare emoție, dar și care sunt planurile Biancăi de viitor aflați din interviul de mai jos, adresat (parcă), copilului din fiecare dintre noi, indiferent de vârstă!  

Crăciun fericit tuturor!

Cartea ta se numeşte „Emoție de sărbătoare. Crăciunul. Jurnalul unei fane a sărbătorilor de iarnă. Ești o fană a Crăciunului ? Cum se manifestă o fană a Crăciunului ?

Pentru o fană a Crăciunului, aceasta este cea mai frumoasă perioadă din an! Cine iubeşte tare mult sărbătorile de iarnă, trebuie să fie şi foarte răbdător, să păstreze magia pentru ultima lună din calendar, însă mereu va începe mai repede pregătirile. Încă de la mijlocul lunii noiembrie, pune prin casă câte un mic ornament, ascultă cântece internaţionale de Crăciun, căci este permis, apoi tradiţionalele colinde. La 1 decembrie, aprinde toate luminiţele de la ferestre şi împodobeşte bradul mai repede, se bucură ca un copil când vede că în magazine au apărut deja produse festive, chiar dacă unii spun că totuşi este prea devreme… Deşi a văzut ninsoarea de multe ori în aproape trei decenii de viaţă, încă i se pare fascinant dansul fulgilor de nea şi adună toate gândurile despre Crăciun într-o carte, aşa ca mine.

Ce-nseamnă pentru tine Crăciunul ?

Aici aş putea răspunde cu un vers dintr-un frumos colind: „Dacă în fiecare zi, Crăciunul ar veni, ce bucurie ar fi…”. Crăciunul este pentru mine o mare bucurie şi este sinonim cu perioada copilăriei. Încă mă consider un copil şi cred că într-un fel este bine aşa, pentru că de cele mai multe ori de acolo şi vine inspiraţia. Îmi plac sărbătorile în general, şi Paştele desigur, dar sărbătorile pascale au o altă încărcătură, mai profundă. Crăciunul este mai festiv, este evenimentul central, dar noi celebrăm mai multe momente, reunite în sărbătorile de iarnă. La români, luna cadourilor începe cu Ziua Naţională, apoi Moş Nicolae, Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza şi Sf. Ioan. Aşadar, multe motive de bucurie. Iubesc Crăciunul şi pentru diversitate şi că este celebrat iarna, anotimpul meu preferat, chiar dacă m-am născut vara.

Care e cel mai frumos Crăciun pe care l-ai petrecut în viața ta și de ce ? Povestește-ne, te rog!

Pentru mine, fiecare Crăciun este aparte şi recunosc că, parcă, de la an la an, sunt tot mai nerăbdătoare să vină şi tot mai tristă când trece… În fiecare sezon găsesc câte o bucurie, un cadou special, un ornament nou, iar anul acesta, chiar dacă este atipic din cauza pandemiei, pentru mine va fi un Crăciun de ţinut minte, deoarece am reuşit să lansez cărticica de sărbătoare. Dar am şi alte amintiri frumoase de împărtăşit! Eram destul de mică, dar îmi amintesc când am primit cadou prima mea carte cu tematică de sărbători: „Povestea primului Crăciun”, pe care încă o mai am. Sau în alt an, întâmplare pe care am relatat-o şi în Jurnalul de sărbătoare, când l-am auzit pe Moşul cum a pus cadourile sub brad cu foşnet şi clinchet de clopoţel. Apoi, un alt Crăciun special a fost când încă eram în liceu şi am primit cadou un sintetizator. Îmi doream să învăţ să cânt la pian, dar facultatea şi scrisul nu mi-au lăsat timp să învăţ notele. Poate altă dată…

În titlul cărții tale se regăsește și cuvântul „emoție”. Ce-nseamnă emoția pentru tine? Când/ce te emoționează cel mai mult ?

Cum vă povesteam, sunt o fire veselă, copilăroasă uneori, dar realistă şi atentă la detalii atunci când lucrez, de pildă. Nu plâng uşor la filme, ci mai degrabă înglobez emoţiile şi încerc să fac din ele surse de inspiraţie atunci când rezonez cu motivul, cu povestea. Înţeleg cum este să scrii un text sau un vers, dar găsesc fascinant să compui muzică. Alături de poveşti, cărţi, filme, întâmplări, pictură, de asemenea, cred că cel mai mult mă emoţionează muzica. Muzica mereu îţi dă o stare sau îţi schimbă starea, te poartă prin tot feluri de trăiri. Îmi plac genuri diverse, iar în perioada aceasta ascult desigur, multe colinde.

Cartea ta cuprinde și rețete delicioase de Crăciun. De unde ai „moștenit” aceste rețete ? Le-ai încercat pe toate ? Spune-ne, te rog, povestea lor.

În primul rând, am vrut să lansez o „carte-concept”, ca să spun aşa. Alături de Crăciun, îmi plac tare mult cărţile, iar cele pentru copii au şi ele locul lor la mine în bibliotecă. Am observat că majoritatea cărţilor de sărbătoare sunt cu poveşti pentru cei mici. Am vrut ca a mea cărticică să fie pentru toată familia şi fiecare să se regăsească în paginile colorate atât de festiv. Astfel, pe lângă textele literare, am inclus şi un capitol cu reţete de sărbătoare, reţete pe care mama le pregăteşte în această perioadă. Pot spune că sunt preparatele familiei şi cine le încercă merge la sigur, mama fiind cofetar-patiser de meserie. Caietul cu reţete al mamei poate fi un mic puzzle pentru că sunt practic nişte notiţe cu ingredinte şi cantităţi. Procesul tehnologic îl ştie ea, aşa că am intervievat-o şi le-am redactat ulterior. Aşa am aflat mai multe secrete din bucătărie.

Care rețetă îți place cel mai mult s-o faci ?

Trebuie să recunosc că nu sunt o gurmandă, dar îmi plac dulciurile, în special produsele pe bază de cacao. Nici nu am foarte mult timp să îl dedic gătitului, dar vreau să fac lucruri practice, să degust din toate şi să aduc un pic de tehnologie în bucătărie. Aşa cum am povestit şi în carte, la reţeta de brioşe m-am implicat mai mult, am personalizat-o puţin, deoarece mi se pare foarte interesant acest desert. Şi chiar dacă se poate coace normal, la cuptor, eu am pregătit-o cu ajutorul maşinii de gătit cu aburi, care este potrivită şi pentru prăjituri. În plus, pot fi decorate foarte festiv, pornind de la forma în care sunt turnate.

Care e după părerea ta preparatul culinar care reprezintă cel mai bine spiritul Crăciunului ?

Bunica îmi povestea că de mică spuneam, aproape ca pe o poezie, compoziţia pentru sarmale: sare, piper, ou, orez, ceapă, pătrunjel şi carne. Nu sunt o mare amatoare a preparatelor din carne, dar modul în care bunica le pregătea şi cum forma pacheţelele, mi se părea foarte interesant, copil fiind. Sunt multe preparate tradiţionale fără de care masa de Crăciun ar fi mai săracă şi, oricât de modeşti sau nonconformişti ar fi unii dintre consumatori, este normal să ne ospătăm cu sărmăluţe, cozonac, salată boeuf, cârnaţi, etc. Dar încerc mereu să revin la cum era odată şi aici mă refer la viaţa de la sat, pe care, este adevărat, nu am experimentat-o, dar mi-ar plăcea să trăiesc un Crăciun cu adevărat tradiţional. Aşa că m-aş opri la „pita albă din cuptor”, exact ca în colind, pentru că uneori era nevoie de atât de puţin pentru a fi bucuroşi în „sara de Ajun”.

Cartea ta ne învață și cum să facem decorațiuni de Crăciun. Care e decorațiunea ta preferată ? Pe tine cine te-a învățat să meșterești decorațiuni ?

Ultimul capitol, cu tutoriale pentru decoraţiuni de Crăciun, este un alt aspect practic al cărţii, alături de reţete. Într-un fel, inspiraţia a venit şi de aici, de la globurile pentru brad. Din colecţia bunicii am multe globuri vintage, cum se spune acum, din sticlă, lucrate manual, fiecare cu o poveste. Brăduţul familiei este ca un carnaval, poate şi de aceea abia aştept să îl împodobesc. Pe lângă scris, mă pasionează arta vizuală, designul, cel de interior şi decoraţiunile. Am urmărit tutoriale pe internet şi la început meşteream tot felul de lucruri din hârtie şi carton. Dar apoi am început să lucrez cu vopsele acrilice, lemn, adezivi şi lacuri speciale. Am descoperit că şerveţelele pot decora obiecte, nu doar mesele festive sau că există hârtie de… orez. Când am timp, continui să meşteresc, este o pasiune care mă deconectează din faţa monitorului. Cât despre decoraţiunea preferată, îmi plac brăduţii desigur, coroniţele de Crăciun şi sunt foarte bucuroasă de cum mi-a ieşit păpuşica din lemn, din beţe de îngheţaţă, Îngeraşul Crăciunului.

Cum s-a născut ideea scrierii acestei cărți ?

Trebuie să spun că uneori parcă nu îmi vine să cred că drăgălaşa cărticică este a mea. Totul pare un vis! Sincer, cu ceva timp în urmă, nu îndrăzneam să pornesc un asemenea proiect editorial, deoarece încă mi se pare că o carte nu se scrie aşa uşor. Dar tocmai emoţia de Crăciun mi-a redat inspiraţia, iar anul trecut am reînceput să scriu mai multe versuri despre iarnă. Mi-am spus că anul următor, adică acum, în 2020, o să le valorific cumva, să nu mai aştept încă un sezon. Dar, cum spuneam, voiam să aduc ceva nou, un concept, să fie ceva special. Aşa că în loc de poveşti de Crăciun sau relatări despre tradiţii şi obiceiuri, am zis să îmi spun propriile trăiri în filele de jurnal, completate desigur de reţetele mamei şi tutorialele pentru decoraţiuni. Pentru a păstra ideea de jurnal, am adăugat la final câteva pagini cu o grafică festivă, unde chiar cititorul îşi poate nota emoţiile de sărbătoare. Prin vară, am luat legătura cu editura Creator (Libris) cărora vreau să le mulţumesc mult, iar de acolo totul a mers natural.

Vei continua să scrii ? Cărți pentru copii sau vei scrie și cărți pentru oameni mari ?

Acum trăiesc momentul primei cărţi şi mi se pare că timpul este cumva îngheţat. Urmăresc reacţiile publicului, care până acum au fost bune şi încerc să aduc prin cartea mea emoţia de sărbătoare la cât mai mulţi cititori. Însă mi-aş dori tare să continui să scriu şi să vin cu câteva ceva nou de fiecare dată. Mi-ar plăcea ca următoarea carte să fie un volum de poeme, dar am fost întrebată dacă nu aş dori să lansez un proiect asemănător, dar pentru Paşte. Mă gândeam la acest lucru… Aş dori să încerc şi o idee de roman, de inspiraţie istorică, pentru care va trebui să mă documentez temeinic, deoarece vreau să surprind mai bine atmosfera. Am multe idei, dar nu urmăresc cantitatea, ci o calitate cât mai bună a scrisului şi să transmit emoţie celor care îmi citesc textele. Nu este exclus un proiect pentru cei mici, pentru că şi eu, la rândul meu, am fost atrasă de cărţi în copilărie şi mai ales acum, în era tehnologiei, avem la fel de mare nevoie şi de cărţi.

Îți câștigi existența scriind (la serviciu, iar, mai nou, și cărți). Ce-nseamnă scrisul pentru tine și când/cum ai descoperit că-ți place să scrii ?

Pasiunea pentru scris a început cu pasiunea pentru citit, când la vârsta de cinci ani ştiam pe de rost poveştile Disney pe care mi le citea mama. Apoi, în şcoală, am descoperit poezia, acest joc fascinant de cuvinte, care transmite atât de mult. Am încercat şi eu să scriu câteva rânduri şi în clasa a III-a am recitat la serbarea de Crăciun o urare specială, cu care îmi întâmpin cititorii în primele pagini ale cărţii. Am continuat cu poezia şi în liceu, când am publicat în revista şcolii, apoi au urmat cursurile facultăţii de Comunicare şi PR când am pus literatura în plan secund şi am scris mult text ştiinţific. Acum, aşa cum aţi spus, mă împart între texte obiective şi cele subiective, un joc foarte interesant.

De scris, scrii, dar îți place și să citești ? Ce gen, ce fel de literatură, ce autori îți plac cel mai mult ?

Deşi acum pare că am avut mai mult timp, am fost destul de prinsă şi mi-aş fi dorit şi mai multă vreme pentru lectură. La fel ca în cazul muzicii, îmi place orice carte bună, indiferent de gen, care îmi transmite ceva şi nu îmi dă voie să o las din mână. Îmi place poezia desigur, apreciez poemele bacoviene, mă atrage eleganţa acestor versuri. Recent am descoperit frumoasa artă a poetului basarabean Grigore Vieru, care a scris versuri extraordinar de sensibile. Din categoria proză, îmi place tare mult scriitoarea americană Lisa See şi cartea ei „Dragostea Florii-de-Bujor” sau „Floare-de-zăpadă şi evantaiul secret”. La început am ales cartea pentru că personajul principal are acelaşi nume ca mine, dar am cunoscut o poveste impresionantă care îmbină realul cu fantasticul şi istoria. Încerc să rămân la curent şi cu noutăţile de pe raftul dedicat celor mici şi sunt fana seriei Pettson şi Findus.

Ce carte citești acum ? Spune-ne și care este cartea anului 2020 care ți-a plăcut cel mai mult. De ce ai ales-o pe aceasta ?

Acum descopăr tot o carte cadou, „Crăciun la New York”, cu povestiri festive, dar din care am învăţat şi să pregătesc cele mai delicioase clătite. Chiar merită să încercaţi blintzes cu brânză de vaci la cuptor, o gustare uşoară, caldă şi numai bună de sărbătoare.

Cât despre cartea care mi-a plăcut cel mai mult, deşi nu a apărut anul acesta, acum am putut să o citesc şi anume, „Dinastia” semnată de Stelian Tănase şi Elena Vijulie, despre dinastia regală din România. Port respect istoriei şi acelei perioade când practic s-a format ţara noastră. Apreciez modul în care este scrisă, pe înţelesul tuturor şi cred că nu trebuie să lipsească din biblioteca nici unui român.

Știu că ești o pasionată a culturii coreene. Cum s-a născut această pasiune și de ce te impresionează cultura coreeană ?

Povestea începe cam aşa… După prima sesiune de examene din studenţie, mi-am zis să mă relaxez şi cu un film bun sau o emisiune interesantă, aşa că în timp ce butonam, am văzut o secvenţă dintr-un film, la TVR. Nu am putut să mut mai departe, m-a captivat din prima, am continuat să urmăresc povestea şi apoi am căutat cum se numeşte, de unde este. Am aflat că este un serial coreean, „Giuvaierul Palatului” şi relatează povestea primei femei medic de la palatul regal, din timpul dinastiei Joseon. Nu mai văzusem o producţie aşa de frumoasă şi specială până atunci şi am continuat să urmăresc filmele realizate în Ţara Dimineţilor Liniştite. Să nu uităm nici de muzică, un sound aparte, şi chiar dacă uneori am fost întrebată de ce îmi place aşa mult, pentru că este o limbă străină, asta nu e o problemă pentru că ei reuşesc prin arta lor să transmită multă emoţie. A fost şi un motiv să studiez puţin limba coreeană şi noţiuni de cultură. Valul Hallyu este un adevărat fenomen cultural.

Ești din Brașov. Ce-ți place cel mai mult la orașul tău ?

Îmi place că Braşovul este un oraş de munte şi este asociat cu sărbătoarea Crăciunului, fiind numit şi Oraşul de Poveste. Mă simt mândră când turişti şi locuitori din alte oraşe spun cât de frumos este Braşovul. Are o istorie bogată şi păstrează încă farmecul unei cetăţi medievale. Atunci când ninge şi tot muntele se îmbracă în haină albă, este pur şi simplu un peisaj de vis. Îl consider un oraş liniştit, special şi pentru mine este acasă.

Dacă ar fi să te întreb unde există frumusețea în lume, ce mi-ai răspunde ? Chiar te întreb. J

O întrebare foarte interesantă. O să mă refer mai întâi la aspecte fizice, la natură, la peisaje şi revin la muntele îngheţat, la panorama iernii care pe mine mă inspiră. Este adevărat, sunt persoane cărora nu le prea place iarna din cauza condiţiilor meteo, şi aleg fără îndoială sezonul colorat al florilor sau al frunzelor, dar pentru mine acel alb pur este fermecător. Pe de altă parte, bunicul spunea că nu este frumuseţe pe pământ ca şi în mare. Frumuseţea este peste tot pe pământ, avem o planetă şi o ţară frumoasă, dar mai există un alt gen de frumuseţe, cea interioară. Poate suna naiv, dar cred că fiecare om are ceva frumos în el şi nu ar strica să ne facem un scop în a găsi acea frumuseţe din noi şi a o materializa în fapte frumoase.

Alege un singur motiv de bucurie din viața ta și vorbește-ne puțin despre el.

Încerc să culeg mai multe motive de bucurie în fiecare zi, o carte bună, un film bun, melodia preferată… Mama îmi spune adesea „să îmi fac ziua frumoasă”, mai ales acum când totul a devenit incert. Am avut mai multe motive de bucurie pe etape, copilăria, adolescenţa, terminarea studiilor şi fără intenţia de a mă repeta, chiar acum, cărticica este bucuria mea de sărbătoare. A ieşit de la tipar de o lună, este o carte de sezon, pe care o păstrăm alături de globuri până la următorul Crăciun, dar mă bucur tare că am reuşit să creez ceva care să emoţioneze şi să rămână în timp.

 

COOLtura Mall