Înainte să se implice în organizarea Fanbook, clubul de lectură pentru copii și adolescenți, Bianca Voinescu a lucrat alături de prietenele sale, Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu, la „Dăruiește Viață”. Iar înainte de a le întâlni pe ele și de a demara acest proiect, Bianca a lucrat în multinaționale. A terminat o facultate de Marketing și a vrut să învețe cum să pună în practică teroria, dar după șapte ani de lucru în acest domeniu și-a dat seama că nu asta este ceea ce-și dorește să facă în viață. Bianca a descoperit că se regăsește mai degrabă în implicarea socială, cu tot ce presupune ea: strângerea de fonduri pentru renovarea secțiilor de oncologie din spitalele de stat, comunicarea online și în sprijinul pacienților. Încă este voluntar la „Dăruiește viață” și consilieză pacienții despre cum își pot obține dreptul la tratament și contribuie ocazional în campaniile de strângere de fonduri.
Acum, proiectul Fanbook îi ocupă Biancăi cea mai mare parte din timp și energie. Este un proiect născut la un ceai, despre care Bianca este capabilă să vorbească cu un entuziasm cuceritor ore în șir. Cât de mult le place elevilor acest club, care sunt orașele în care s-a extins acest proiect, cine sunt voluntarii care fac posibilă desfășurarea lui, cât de mult se implică profesorii și părinții și ce planuri de dezvoltare are în minte Bianca pentru ca tot mai mulți copii să se bucure de beneficiile lecturii și ale învățării de plăcere, nu din obligație, aflăm chiar de la ea, în interviul de mai jos.
Cine ești tu, Bianca? Și ce făceai înainte să schimbi modul în care școlarii percep lectura și își petrec timpul liber?
Nu știu să-ți spun cine sunt pentru că încă mă mai caut. Știu însă că îmi plac foarte mult evenimentele culturale care trezesc pasiunea pentru anumite domenii și m-am apucat de vreo doi ani de organizat unele care să-i inspire pe copii și adolescenți să citească și să se întâlnească cu autorii.
Caut să înțeleg felul în care cresc copiii din orfelinate și ce se întamplă cu ei după ce împlinesc 18 ani, așa am început și un proiect de educație prin sport care să le ofere o disciplină a programului de antrenament și chiar de a face lucruri care să le folosească pentru a se descurca decent în viață.
Mi-aș dori să găsesc fonduri pentru a dezvolta și un proiect de educație prin cinematografie.
Cine sunt cred că se apropie foarte mult de ceea ce fac, mă obsedează poveștile și felul în care educația ne influențează alegerile în viață.
Înainte să mă apuc de organizarea Fanbook, clubul de lectură pentru copii și adolescenți prin care ei să perceapă lectura ca o plăcere nu ca o impunere, am lucrat alături de prietenele mele Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu la Dăruiește Viață. Acolo am contribuit la strângerea de fonduri pentru renovarea secțiilor de oncologie din spitalele de stat, la comunicarea online și în sprijinul pacienților. Încă sunt voluntar acolo și mai consiliez pacienți despre cum își pot obține dreptul la tratament sau contribui ocazional în campaniile de strângere de fonduri.
Înainte de Dăruiește Viață am lucrat în multinaționale. Am terminat Marketing și am vrut să învăt cum se pune în practică, dar după șapte ani m-am regăsit mult în implicarea socială și practic așa viața mea a luat cursul pe care l-am povestit pe scurt mai sus.
Ce pasiuni ai tu?
Păi lectura, sportul și comunicarea. Vorbesc foarte mult.
Când ți-ai descoperit vocația de voluntar?
În liceu, când în clasa a IX-a m-am înscris în clubul de turism montan al liceului. Argessis se numea și era înființat de profesorul de geografie care ne ducea în fiecare weekend și vacanță pe munte, în tabere. Acolo am învățat să fac muncă voluntară la bucatarie, să fac marcaje, să mă descurc pe munte și să adun gunoaiele în rucsac.
Ce este CSR Minset?
CSR Mindset este o comunitate de oameni care iubesc ideile inovatoare și inițiază proiecte în educație pornite din pasiune, care îi ajută pe cei care muncesc să își dezvolte abilitățile, chiar dacă provin dintr-un mediu defavorizat, care contribuie la crearea unui mediu înconjurător curat și plăcut, care implică tineri și adulți în activități ce dezvoltă responsabilitatea, comunicarea transparentă, implicarea civică.
CSR Mindset mai este și o asociație non profit înființată în 2013 cu un “mindset” liber, o experiență vastă în mediul de “business” și o capacitate “on going” de empatie. Pentru noi, CSR Mindset este modul în care vedem viață fericită și în cele 8 ore de muncă. Altruismul este o formă de egoism, cum spun prietenele mele.
Cum a apărut proiectul Fanbook?
La un ceai. Carmen și Oana pe care le-am amintit mai sus, m-au întâlnit cu Oana Marin, profesoara de limba și literatura română de la Școala I.G. Duca din București. Într-o discuție a noastră despre impactul pe care o carte sau un autor îl pot avea în modelarea educației unui copil și la cum îl poate ghida în alegerile viitoare, am decis că putem trece de la vorbe la practică.
Fanbook este un proiect care se bazează încă pe multă muncă voluntară, deși este un proiect extins pe diferite teme: artă, literatură, istorie, civism, astronomie, biologie, fizică. Îl organizăm în București, Cluj, Brașov, Fălticeni, comuna Cristian, iar în 20 noiembrie îl vom lansa și în Sibiu. A fost foarte important să aducem curiozitatea și bucuria copiilor ca parte a acestui proiect, așadar am integrat toate feedback-urile primite de la copii, părinți și profesori.
Ne bucurăm de susținerea părinților și a companiilor. Caut în continuare companii care să se implice direcționând impozitul pe profit care, în loc să meargă la stat, sunt bani ce pot susține proiecte sociale în educație, sprijin social, sănătate, ecologie etc.
Care au fost principalele momente care ți-au marcat existența și când ai simțit că îți este cel mai greu?
În fiecare an îmi este greu pentru că simt mereu că o iau de la capăt cu strângerea de fonduri. Avem alături Amtest, o companie care susține acest proiect de doi ani în modulul de literatură și La Fântâna, altă companie care susține de un an modulul de istorie. Copiii însă mă întreabă periodic când reluăm Fanbook Science, mulți își doresc Fanbook Arte în București, Mini Fanbook sau Fanbook Student și nu mă descurc prea bine să-i refuz. Pentru organizare avem însă mare nevoie de fonduri pe care de multe ori le aducem noi, pe lângă munca voluntară.
Ați reușit să implementați proiectul nu numai în București ci și în tară. Aveți în plan și alte orașe?
Pe 20 noiembrie lansăm la Sibiu modulul Fanbook Izvoarele istoriei. Noi ne mai gândim la Ploiești, Alba-Iulia, Oradea, dar mai suntem chemați și la Timisoara și Arad.
Cât de mult s-au implicat profesorii în acest proiect?
Ei sunt un pilon al proiectului și colaborarea cu ei a fost mereu în regim de voluntariat. Îi admir! Toți profesorii cu care colaborez în proiect sunt niște dascăli valoroși, cu o imaginație grozavă și o sensibilitate în care eu am rezonat profund. E o experiență extraordinară atunci când simti că te întâlnești cu oameni care împărtășesc aceeași pasiune și entuziasm. Mă regăsesc în energia lor și mă „obligă” interior astfel încât ajung să caut soluții ca să continuăm.
Dar părinții copiilor?
Ei sunt un alt pilon. Au de partea lor companii și unii dintre ei caută să ne sprijine cu fonduri. Cei mai mulți ne trimit mesaje de susținere și ne promovează mai departe către alți părinți. Sunt oameni care iubesc lectura și ne bucurăm împreună alături de copii, de fiecare experiență nouă.
Literatură, istorie, astronomie. Ce alte domenii urmează?
SF, artă, știință (biologie, fizică, chimie). Sperăm.
Poți estima câți copii au participat până acum la întâlnirile acestea informale?
Peste 1500. Am organizat peste 30 de evenimente și avem deja o comunitate Fanbook.
I-ați avut invitați, printre alții, pe Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Dan C. Mihăilescu, Radu Paraschivescu și Lucian Boia. Cât a fost de greu să-i convingeți? Ce i-a motivat?
Avem alături un partener valoros și flexibil, Humanitas. Cu sprijinul lor și al spațiului oferit în Librăriile Humanitas am reușit să aducem copiii printre cărți, în afara mediului formal școlar. Cărțile pe care le discutăm sunt de la toate editurile și toți cei implicați, de la copii, profesori, părinți, critici literari pot contribui cu propuneri pe care încercăm să le punem în practică.
Invitații au venit tot timpul cu inima deschisă având acest mediu participativ.
Există această prejudecată potrivit căreia școlarii nu mai sunt interesați de lectură. Cum te-au convins pe tine că nu e deloc așa?
De fapt ideea e foarte simplă. Ei sunt interesați de ceea ce descoperă, nu de ceea ce le este impus sau evaluat. Apoi, bucuria a crescut și mai mult când le-am cerut părerea și am și pus ideile în practică. Crește încrederea tuturor atunci când ideile ajung să fie și vizibile în urma implicării fiecăruia. Fără evaluarea prin note, copiii sunt încurajați să se exprime și astfel își dau singuri feedback. Râd, fac ochii mari, mănâncă prăjituri, se întreabă unii pe alții, își recomandă între ei alte cărți și subiecte care îi interesează. Profesorii au rolul de mentori, ghizi, moderatori și prieteni, nu de evaluatori. Toata lumea e astfel relaxată și mediul este atât de prietenos încât ajunge să ți se facă dor. E imposibil să reziști dorului.
Cu ce te-au suprins pe tine copiii/adolescenții care participă la aceste avenimente?
Sunt creativi, au o energie molipsitoare. La propunerilor lor am organizat anul trecut, la sfârșitul vacanței, FanMovie – primul festival de film – cu și despre cărți ecranizate. 15 Ambasadori Fanbook în vârstă de 14 ani s-au implicat în organizare, promovare, fotografiere, prezentarea festivalului, a filmelor, a invitaților, în moderarea întrebărilor. În trei zile de festival au participat aproximativ 300 de copii și adolescenți, veniți la invitația copiilor.
I-am avut alături ca invitați speciali pe Victor Rebengiuc, bloggerul Laura Câlțea, Alexandru Bogdan Stănescu, Angelo Mitchievici, iar în organizarea și moderarea discuțiilor s-a implicat cu mult suflet criticul de film Ileana Bîrsan.
Cum ai reușit să ajungi la sufletele lor? Ai descoperit o rețetă sau e valabilă cea potrivit căreia încrederea face minuni? Tu ai avut încredere în ei că vor îmbrățișa propunerea ta, iar ei te-au răsplătit pentru asta?
Asta e o întrebare foarte grea și nu știu să-ți răspund. Va trebui să participi la următorul nostru eveniment și să-i întrebi pe ei.
Participarea lor la Fanbook a venit în urma apelului facut de profesorii implicați, deci aș putea spune că încrederea a fost la început în profesori și apoi s-a construit între noi, pe parcurs.
Cât de liber se exprimă copiii în cadrul acestor întâlniri? Ți-au mărturisit vreodată că se simt mai bine decât la școală? Ce crezi tu că lipsește în sala de clasă și regăsesc în acest club?
Cred că părerile lor exprimă mai bine cum se simt ei la Fanbook. Iata câteva:
„Participarea la întâlnirile clubului de lectură a însemnat pentru mine o ocazie minunată de a cunoaște persoane pasionate, asemenea mie, și să experimentez ceva cu totul inedit și nou. Sunt încântată de faptul că am avut șansa de a lua parte la acest proiect.
Multumesc pentru această inițiativă frumoasă și pentru tot ce faceți pentru noi.
Cu drag, Alexia Manea.
Alexia este unul dintre adolescenții Ambasadori Fanbook. Nu a lipsit de la evenimente, citește mult și are acum propriul ei proiect de voluntariat care se numeste Fanbook Ambasador. Lunar merge din București în comuna Cristian, organizează și moderează întâlniri cu copii care au un venit redus, dar sunt pasionați de lectură. Cărțile pe care ea le propune copiilor sunt exemplare noi și sunt adunate de ea din donațiile primite de la colegi și din donațiile clubului Fanbook.
„Dragi Doamne Fanbook,
Clubul de lectură a însemnat o experiență inedită pentru mine și sunt foarte fericită că am întâlnit și alți tineri de vârsta mea pasionați de lectură. Cărțile citite m-au captivat de la primul capitol, iar activitățile și întâlnirile cu invitații vor rămâne o amintire minunată. Mi-ar face plăcere să particip la următorul modul Fanbook și mă bucur, de asemenea, de „prioritatea la înscriere”. Abia aștept întâlnirea!
Cu drag, Un bibliobibul nerăbdător”.
Mesajul Anei Caragui este de anul trecut. În curând ea va fi implicată în organizarea urmatoarelor module Fanbook.
Se semnează „bibliobibuli” (“those who read too much” – H.L. Menken) pentru că așa începeau mailurile mele către ei „dragi bibliobibuli”, apoi i-am premiat cu tricouri și căni de bibliobibuli. Le-a plăcut mult .
„Doamnelor Fanbook,
Încă nu am apucat să vă mulțumesc îndeajuns pentru experiențele inedite de care am avut parte pe parcursul întâlnirilor la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Vă mărturisesc că sunt foarte încântată că am avut șansa să particip la un club de lectură așa special, unde am cunoscut oameni minunați, mi-am făcut prieteni noi, am citit cărți interesante și am avut ocazia să discut deschis despre ele.
Mă bucur că am fost numiți „Ambasadori Fanbook” și sper că voi putea lua parte și la întâlnirile viitoare (pentru ca ele o să continue, nu-i așa?).
Până ne vom revedea, vreau să știți că vă sunt într-adevăr recunoscatoare pentru tot ce ați făcut și pentru tot ce veți face.Vă asigur și că aveți cu siguranță un copil deja hotărât să participe la Modulul 3 al clubului de lectură. Vă îmbrățișez călduros, Teodora Bibiri.”
Și pe Teodora o vom avea alături în echipa de organizare a următorului modul Fanbook Scriitori Contemporani.
Cine vă susține cel mai mult și de susținerea cui aveți acum cea mai mare nevoie?
De Humanitas ne leagă deja o prietenie. Ne simțim în librărie ca acasă, iar pe Anda Vișan și pe Alice Ene doamnele de la PR cu care am început proiectul, le consider prietenele mele în viața de zi cu zi. Cu Anda vorbesc zilnic, nu mă pot abține să nu o bat la cap. Mie mi se pare fantastic acest lucru și pentru că nu ne cunoșteam înainte de Fanbook. Prietenia noastră se reflectă și între copiii de la Fanbook. Prin această deschidere și ei ajung să se cunoască mai bine între ei.
Și știi cum e să visezi cu ochii deschiși? Ei bine, așa stăteam eu în urmă cu trei ani la un ceai, pe fotoliile de lângă geamurile mari, răsfoind cărți și văzând locul acela ca o vitrină vie, plină cu copii care citesc și discută despre cărți. Acum mă gândesc că poate imaginea asta va putea inspira și alți oameni să se implice, pentru că avem mare nevoie de susținerea oamenilor de afaceri care au companii cu profit. Codul fiscal are o facilitate fiscală care spune că 20% din impozitul pe profit anual poate merge la stat sau către un proiect social. Acești oameni de afaceri pot fi pilonul esențial în educație.
Suntem uneori prea critici și concentrați pe reforme, trăim într-un sistem rigid. Dar uite că Fanbook a demonstrat nevoia de resurse și de încredere, de acțiuni concrete. Iată, astăzi avem alături peste 200 de copii care citesc cel putin 12 cărți pe an de plăcere și adolescenți care se implică să organizeze propriul club de lectură destinat copiilor de gimnaziu. Copiii au implicat alți copii și așa am ajuns peste 1500 la evenimentele Fanbook.
Care au fost cele mai recente întâlniri, ce pregătiți pentru viitorul apropiat și cine poate participa la întâlnirile voastre?
Sâmbătă, 12 noiembrie 2016, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu 100 de liceeni au discutat cu jurnalista Paula Herlo despre câteva dintre capitolele din Constituția României care țin de libertatea de exprimare, dreptul la informare, protecția copiilor și a tinerilor și proteția mediului înconjurător.
Accesul s-a făcut pe bază de înscriere la adresa contact@csrmindset.ro și a fost gratuit. Pe parcursul evenimentului, liceenii au beneficiat de 20% reducere la orice carte cumpărată. CIVIC FANBOOK se numeste modulul si este un proiect de inițiativă civică, în care sunt prezentate și dezbătute drepturile și obligațiile fundamentale ale fiecăruia dintre noi, așa cum le găsim în Constituția României. Seria acestor evenimente vine din dorința de a oferi tinerilor adolescenți un start bun în viață, ca oameni, dar și ca cetățeni. Partener ne-a fost Constituția României pe Instagram care a postat, în fiecare zi, câte un articol, într-o formă vizuală prietenoasă și de impact. S-a adresat tinerilor, coborând din paginile de lege într-un mediu în care ei se simt confortabil, venind în lumea lor și vorbind pe limba lor.
Pe 20 noiembrie am lansat Fanbook Izvoarele istoriei, un modul destinat tot liceenilor și beneficiind de sprijinul oferit de La Fântâna. Iar pe 26 noiembrie ne dorim să reluam modulul Fanbook Scriitori Contemporani, dar care să fie organizat de către Ambasadorii Fanbook care acum sunt liceeni.
Care e cea mai mare satisfacție pe care ți-a adus-o până acum acest proiect?
Frecvența cu care am putut avea acces la ceea ce au de împărtășit autorii, personalitățile culturale, artiștii deosebiți, specialiștii, profesorii. Calitatea discursului este deosebit valoroasă, dar cea care te ajută să memorezi, să sedimentezi informația este interacțiunea cu acești oameni. Te schimbă pe interior.
Îmi vine în minte și experiența lui Mihai Sandu, care după prima întâlnire cu Radu Paraschivescu mi-a mărturisit cum el fiind pasionat de jocuri, nu prea era atras de cărți. Nu știu nici acum ce anume l-a fascinat pe el atât de tare în povestea lui Radu Paraschivescu, dar m-a asigurat că el nu va lipsi de la Fanbook. Se ține de cuvant și astăzi și a devenit unul dintre Ambasadorii Fanbook.
