„La vremea ei, Creanga de aur era genul de carte care se citea sub pătură, la lumina unei lanterne. Când a apărut prima ediție, în 1890, parcă o stare febrilă a cuprins lumea literară. Oamenii îşi trimiteau scrisori, formulate în zvonuri insistente. Rapiditatea şi amploarea acestei reacții nu sunt nici astăzi surprinzătoare. Întrucât Creanga de aur este o carte periculoasă care îşi păstrează abilitatea de a tulbura. Și atunci — ca şi acum — era o lucrare care, în esență, punea la îndoială atitudini culturale dobândite” precizează George Sampson în introducerea cărții Creanga de aur. Un studiu despre magie și religie, apărută recent la Editura Trei.
Dar cine a fost autorul ei, Sir James George Frazer, și ce face lectura acestei cărți atât de tulburătoare?
James George Frazer se naște în 1854 în Brandon Place, Glasgow și este fiul lui Daniel Frazer, farmacist, şi al lui Katherine Frazer, născută Bogle, printre ai cărei strămoşi s‑a numărat şi George Bogle of Daldowie, trimisul diplomatic al lui Warren Hasting în Tibet, în 1774. În 1869 se înscrie la Universitatea din Glasgow unde studiază sub îndrumarea unor profesori iluştri: George Gilbert Ramsay (latina), John Veitch (retorica) şi Lord Kelvin (fizica — Sir William Thomson a formulat a doua lege a termodinamicii). Aceste studii și îndrumarea profesorilor săi au pus fundația operei vieții sale și au cultivat pasiunea pentru investigațiile culturale, mitologice și ale ritualurilor. Cursurile de filosofie l‑au familiarizat treptat cu marile figuri din tradiția epistemologică scoțiană şi mai ales cu David Hume, al cărui „Tratat despre natura umană”, unde cercetează sursele credulității omeneşti, avea să formeze planul de ansamblu al analizei credinței umane din cartea „Creanga de aur”, plecând de la premisa că regulile sunt fondate pe ritualuri, care, la rândul lor, consacră credințele magice. Latina şi greaca i‑au asigurat accesul la o gamă largă de izvoare clasice, utilizate mai târziu pentru a conferi o adâncime istorică argumentației sale. Cinci ani mai târziu urmează cursurile Trinity College, Cambridge, iar în 1878 va absolvi cu diplomă de onoare în studii clasice.
Pasionat de filosofie, în 1879 lucrează la o disertație despre Platon, The Growth of Plato’s Ideal Theory, pe care o redactează în timp ce lua trenul spre Londra câteva zile pe săptămână. Perioadă în care se pregătea pentru a se prezenta la examenul de intrare în Barou pentru a‑l împăca pe tatăl lui, care se îndoia că fiul ar fi putut trăi dintr‑o simplă bursă. Este admis în baroul Middle Temple unde, în ianuarie 1882, obține dreptul de a pleda în procese, dar nu practică niciodată. Datorită tezei despre Platon obține bursa și, totodată, și o carieră universitară. Alături de titlul Alpha Fellowship în corpul profesoral de la Trinity College, pe care îl va reînnoi de trei ori, în 1885, 1890 şi 1895.
Peste câțiva ani de începutul carierei academice de profesor aici, a trebuit să fie mutat din Great Court (Trinity College), căci, sub greutatea cărților strânse, podeaua amenința literalmente să se prăbuşească, iar el să ajungă în încăperile de dedesubt. Potrivit lui Lady Frazer, soția sa cu care se va muta mai târziu, podeaua primei sale camere se adâncise la mijloc „ca o pânză de corabie”. Această bibliotecă vastă, informațiile acumulate, mintea structurată și pasiunea pentru domeniul miturilor îi susțin motivația pentru o muncă asiduă. Frazer a devenit astfel primul cercetător care a descris în detaliu relațiile dintre mituri și ritualuri și, datorită preocupărilor sale pentru studiul comparativ al culturii, el este considerat astăzi unul dintre părinții fondatori ai antropologiei moderne. El a dorit să aducă într‑un întreg unitar experiența, investigația, viața şi lecturile sale și așa s-a născut una dintre cele mai influente cărți ale secolului XX, așa cum a fost numită de revista Time, „Creanga de aur. Un studiu despre magie și religie”, recentă lansată la Editura Trei, în colecția Misterele inconștientului colectiv. Această lucrare reprezintă un studiu monumental al ritualurilor și practicilor religioase în societățile „primitive” și a fost unul dintre primele texte influente în antropologie. Sir James Frazer a analizat gama largă de obiceiuri culturale, tabuuri și credințe din comunitățile din întreaga lume, concluzionând că există un model observabil în modul în care magia s-a transformat în religie.
Prima ediție, din 1890, a avut două volume, a doua, din 1900, trei. A treia, completată între 1906 şi 1915, ocupă un raft întreg de bibliotecă, având douăsprezece volume. În aprilie 1922, pentru a sintetiza munca soțului și a ajuta opera sa să ajungă la un număr cât mai mare de cititori, Lady Frazer s‑a aşezat la masa de lucru pentru a prescurta textul și a-l reduce la un singur volum. Din acea versiune, cu acordul autorului, au fost eliminate unele dintre cele mai controversate pasaje, inclusiv speculațiile lui Frazer cu privire la răstignirea lui Hristos, și care nu a fost niciodată revăzută pentru un public modern. Acum însă, în această nouă ediție într-un singur volum, sunt pentru prima dată restabilite teoriile mai îndrăznețe ale lui Frazer.
În 1914 a fost numit cavaler, iar în 1921, în onoarea lui, s-a înființat un lectorat public de antropologie socială la universitățile din Cambridge, Oxford, Glasgow și Liverpool. În 1941James George Frazer moare, pe 7 mai, urmat, câteva ore mai târziu, de Lady Frazer. Sunt înmormântați unul lângă altul în Cimitirul St Giles’s, Cambridge.
Creanga de aur este cea mai importantă lucrare a sa din domeniul antropologiei culturale, religioase și rămâne o realizare remarcabilă prin amploarea și detaliile sale și s-a dovedit a avea o influență uriașă asupra a numeroase personalități internaționale, printre care se numără Sigmund Freud și C. G. Jung și scriitori și poeți ca D.H. Lawrence, T.S. Eliot, Wyndham Lewis, James Joyce și Robert Graves sau specialistul în mitologie Joseph Campbell ale cărui volume din colecția „Măștile Zeului” sunt, de asemenea, publicate la Editura Trei, alături de cartea „Puterea mitului”.