În copilărie avea un carnețel pe care își nota filmele pe care le vedea, fără să bănuiască vreo clipă că peste ani avea să lucreze în industrie și să fie autorul unora dintre cele mai inedite și de succes campanii de promovare de film românesc. Acum, de numele lui se leagă lansarea unor producții cinematografice de top, precum „Poziția copilului”, „Aferim!” sau „Inimi cicatrizate”, pelicula care are premiera chiar azi, 17 noiembrie, iar de mâine va fi în toate cinematografele. Cătălin Anchidin nu duce lipsă de imaginație, fără doar și poate, și deși a făcut PR pentru aproximativ 50 de filme crede că nu numărul lor e important, ci oamenii pe care îi aduci în sala de cinema. De ce îi sună telefonul cu jingle-ul de știri BBC, pentru ce peliculă internațională i-ar fi plăcut să lucreze, cum arată playlist-ul din telefonul său, ce și-ar dori să poată face pentru cinematografia de la noi, cum l-a ajutat experiența lucrului în radio și la ce filme ne recomandă să mergem în perioada aceasta, toate sunt întrebări la care Cătălin Anchidin răspunde în interviul de mai jos. 

Foto: Dan Susa

Foto: Dan Susa

Îți mărtutisesc că înainte să încep să scriu întrebările pentru tine, ți-am căutat numele pe Google și primul rezultat afișat a fost un interviu în care povesteai că atunci când erai mic îți doreai să te faci prezentator la BBC. Cum așa? Nu medic, nu actor, nu profesor?

Povestea e destul de lungă. Mi-am dorit, cred de pe la vreo 10 ani, să devin jurnalist. În liceu chiar realizasem un ziar „handmade” al clasei, apoi un post de radio care emitea în pauze. Cert este că în toată perioada asta visam să fac mai mult. Eram fascinat și, recunosc, sunt și acum, de toată nebunia live-ului. Am lucrat în mai multe radiouri, de pe la 18 ani, până pe la vreo 28. Am fost știrist, animator radio, playlist manager, de toate. Am încercat chiar și un pic de televiziune. A fost o perioadă, în adolescență, când mă visam prezentator de știri la BBC World News (postul TV). Am realizat  apoi că e aproape imposibil să se întâmple asta – motivele fiind evidente, așa că mi-am îndeplinit visul până la un punct. Și chiar am fost norocos. Cert este că ringtone-ul de la iPhone-ul meu are ca tema jingle-ul de știri BBC. (zâmbește)

Ce ai ajuns să studiezi? Cât de mult te-a ajutat ce ai învățat în școală în ceea ce faci acum?

Am făcut „Comunicare și relații publice”. Știu, ai zice că e clișeu. Și eu zic același lucru. Legat de cât de mult m-a ajutat, să spunem că eu am prins tainele PR-ului din radio. Așa că, pentru mine personal, acolo am învățat cam cum stă treaba cu PR-ul.

Cum s-a produs întâlnirea ta cu filmul? Când te-ai îndrăgostit de cinematografie?

Cred că pe la trei ani, când bunicii m-au luat cu ei la Căminul Cultural din sat să vedem, dacă nu mă înșel, „Lanțul amintirilor”. (zâmbește) Nu îmi amintesc nimic, doar cât de fascinați erau oamenii uitându-se la marele ecran. În copilărie aveam un carnețel în care notam filmele pe care le vedeam. În adolescență am început să descopăr și filmele de artă și uite așa, după 20 de ani, am început să lucrez în industria asta.

Ești autorul unora dintre cele mai bune, inedite și de succes campanii de promovare de film pe care le-am văzut în ultimii ani. Care dintre ele e preferata ta și de ce?

E complicat de zis. Știi, fiecare proiect are și povestea lui. Uite, mi-a plăcut mult să lucrez la promovarea filmului PINA, pentru că deși bugetul de campanie era aproape 0, și deși filmul este extrem de nișat, am reușit să stârnim aproape 20.000 de curioși să-l vadă. Ceea ce a fost o performanță. Apoi mi-a plăcut mult campania de la „Patrimile Mariei” cu expoziția din Alt Shift și acum cea de la „Inimi cicatrizate”.

Foto: Dan Susa

Foto: Dan Susa

Pentru câte filme ai făcut PR până acum? Le-ai numărat vreodată?

Cred că sunt în jur de 50. Nu le-am numărat niciodată. Și cred că oricum nu e relevant numărul lor.

Dacă ai fi putut face o campanie de lansare și promovare a unui film de afară, care ar fi acela?

Uite, mi-ar fi plăcut mult să lucrez pentru “Nimfomaniac”-ul lui Von Trier. Aveam 50 de milioane de idei. (râde)

Cu „Poziția copilului” ai reușit să mobilizezi zeci de mii de români să vadă filmul, care este cu siguranță una dintre cele mai de succes producții de la noi din ultimii ani. Ce înseamnă pentru cariera ta acest proiect?

A fost un hit la acel moment. La fel cum anul trecut hitul a fost „Aferim!”. Încercăm să obținem cele mai bune rezultate pentru fiecare proiect pe care-l reprezentăm. Cred că „Poziția copilului” a însemnat ieșirea din underground a comunicării de film românesc și ne bucurăm pentru asta.

pozitia-copilului-626554l

 

La ce proiect lucrezi în prezent? Faci PR doar pentru filme?

Păi, suntem în prag de lansare a filmului „Inimi cicatrizate” în regia lui Radu Jude, urmează în ianuarie „Fixeur” al lui Adrian Sitaru, continuăm cu evenimentele „Sieranevada” și tot așa. În ultima perioadă am făcut doar PR de film pentru că a fost  destul de plină de premiere cinematografice. Dar am făcut și PR de artiști sau evenimente muzicale etc.

15086305_10157717365240244_894126629_n

 

De unde te inspiri? Și cum faci atunci când bugetul alocat pentru promovare este insuficient?

Uneori mă ajută produsele, alteori petrec și săptămâni întregi în care mă gândesc ce idee sau variantă de promovare ar merge mai bine. Mă inspir din filmele pe care le promovez, caut elemente care să mă ajute în demersul meu. Și asta pentru ca bugetele de promovare alocate sunt de fiecare dată insuficiente, dar asta nu mai este o noutate.

Cum crezi tu că stă în prezent filmul românesc, atât local, cât și pe plan internațional. Sunt românii consumatori de film românesc?  

Dacă pe plan internațional filmul românesc este un adevărat brand de țară, la noi încă ne mai luptăm cu mentalități și cinematografe. Din fericire, publicul a început ușor-ușor să se orienteze și spre film românesc. Dacă ne uităm în box-office-ul de anul acesta avem deja două blockbustere autohtone: „Două lozuri” (regia Paul Negoescu) și “Selfie69” (regia Cristina Iacob). Ambele producții au depășit peste 120.000 de spectatori, ceea ce arată că există public pentru filmul românesc. 

Ce ți-ai dori să poți face pentru filmul românesc?

O rețea de cinematografe de artă. Mai multe săli de cinema în general. O lege a cinematografiei care să sprijine industria de film din Romania. O lege antipiraterie funcțională.

maxresdefault

Știu că e greu să faci topuri, dar te-aș ruga să faci o lista cu 5 filme de văzut într-o viață, în opinia ta.

La întrebarea asta m-am gândit cel mai mult, să știi. Și am încercat să fac un top și nu mi-a ieșit. So, o sa dau cinci titluri de filme românești, din noul val, care, din punctul meu de vedere trebuie văzute:

  1. „Moartea domnului Lăzărescu”
  2. „Aferim!”
  3. „A fost sau n-a fost”
  4. „California Dreamin’ (nesfârșit)”
  5. „După dealuri”

Care e cel mai valoros lucru pe care l-ai învățat de când activezi ca om de comunicare?

You have the right to remain silent. Anything you say can and will be used against you.  

Care au fost cele mai dificile aspecte de care te-ai lovit, de-a lungul anilor, în meseria ta?

Oamenii.

catalin2-credit-photo-dan-susa

Foto: Dan Susa

 

Citești? Dacă da, ce? Ai un autor favorit?

Din păcate, nu prea mai reușesc să citesc atât de mult și asta pentru că nu prea mai am timp sau, în fine, nu știu să îmi gestionez prea bine timpul. Știu însă că am perioade în care citesc și câte 3-4 cărți pe lună și perioade când nu apuc să citesc nimic. Jonathan Coe este unul din autorii mei favoriți.

Care e cel mai bun sfat pe care l-ai primit vreodată și de la cine a venit el?

Sincer, e chiar complicat să fac un clasament, dar uite sunt oameni care au crezut în mine și mi-au schimbat viața, printre ei se numără Cătălina Bălăceanu, Sorin Avram, Rodica Minculescu sau Ada Solomon.

Cine e eroul tău?

În meseria asta, de cele mai multe ori, transformăm oamenii în eroi. Sau cel puțin încercăm. Deci eroii mei sunt oamenii cu care lucrez. Uite, Ilinca, colega mea, este eroină pentru că îmi suportă toate crizele (râde). Gglumesc!

Știu că ești din Bucovina. Ce-ți place cel mai mult la locul natal? Păstrezi vreo tradiție a locului, vreo datină moștenită în familie?

Chiar dacă sunt mutat de peste 10 ani în București, Bucovina e încă „acasă”. Încerc să ajung cât de des pot. Îmi plac sărbătorile acolo. La țară, cel puțin, s-a mai păstrat un pic din flavor. În rest, consumerismul și globalizarea au ajuns și acolo.

Ce muzică asculți?

Îți citez din iPhone-ul meu: Edward Sharpe and The Magnetic Zeros, Nick Cave, Editors, The National, James Blake, Old Man Canyon, Novo Amor, The Boxer Rebellion, etc.

Ce să vedem în perioada asta la cinema?

„Inimi cicatrizate”, firește. Și apoi dacă-l mai prindeți pe „Toni Erdmann”, recomand și „Două lozuri” și în general recomand cu căldură filmul european și pe cel românesc în special.

Foto cover: Cristian Șuțu

COOLtura Mall

Post a comment