Domnului profesor, cu drag

Un text de Cătălina Oprea (redactor șef revista Femeia)

poza-catalina-oprea

Foto Amalia Savinescu

Da, mi-a plăcut să învăț. Da, mi-a plăcut să citesc. Și mai ales, mi-a plăcut limba română, materie la care în gimnaziu am învățat de una singură, am făcut analize gramaticale, literare și compuneri așa cum m-a tăiat pe mine capul. Fără vreun ajutor de la școală, pentru că profesoara de limba română… era ca și cum n-ar fi fost.

Numai că a venit clasa a VIII-a, cu pregătirea pentru admiterea la liceu. Dură, pe vremea lui Ceaușescu. Așa că ai mei părinți mi-au căutat și găsit profesor care să mă pregătească. Când i-am auzit numele, am simțit instantaneu cum îmi tremură picioarele: era profesorul de limba română de la școala alăturată, căruia i se dusese vestea pentru exigență.

Și iată că am început meditațiile. După nici două ședințe în care ne-am tatonat reciproc, cu oarecare neîncredere, am luat parte la Olimpiada de română faza pe sector. La miezul nopții, un telefon: „Bună seara, mă scuzați de deranj, fata dvs. a luat locul doi la Olimpiada pe sector. N-am putut să nu vă sun să vă felicit!”

Așa a început o frumoasă relație profesor-elev, în urma căreia eu am intrat la Liceul Pedagogic și, peste 5 ani, când tot domnia sa m-a pregătit, la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, pe vremea când încă se dădea examen scris la gramatică română (și cât rost avea acest examen, acum inexistent!).

Dar mai mult decât aceste reușite să le spunem palpabile, acest om m-a clădit pe dinăuntru: mi-a dat rigoare, logică, m-a învățat că totul în gramatică și în literatură are o explicație, că nimic nu este după ureche, m-a învățat să fiu exigentă cu mine și să nu mă mulțumesc cu puțin, să țintesc sus.

Pentru că el era atât de bine pregătit, atât de citit, cu atâta dragoste de limba română și reușea să-mi prezinte materia într-un mod logic și structurat, cum nu mai făcuse nimeni până atunci, nu mi-era frică, ci rușine să mă duc la meditație și să mă prindă că nu știu ceva sau că bâjbâi. Așadar, nu că am învățat, am ajuns să visez materia.

Tot de la profesorul meu am învățat să nu mă rușinez că variez lectura: din când în când, pe lângă capodopere, e indicat să mai citești și o Sandra Brown, ca să-ți speli creierul și să poți face comparație, așa îmi spunea, cu un aer serios și în același timp amuzat.

Dincolo de materia în sine studiată, aceste ore au fost pentru mine lecții de viață prin discuțiile purtate pe marginea multor subiecte. Așa am învățat că am dreptul la exprimarea unei opinii, cum s-o argumentez, cum să mi-o asum și, mai ales, am căpătat încredere în mine. Dacă domnul profesor mă respecta (îmi vorbea chiar cu dumneavoastră în anul de pregătire pentru facultate), îmi asculta opinia, mă considera un partener real de discuție, atunci înseamnă că era ceva de capul meu și că nu trebuia să accept orice indiferent din partea cui ar fi venit. M-a învățat să am coloană vertebrală și să am mândria lucrului bine făcut, oricât de mic ar fi el.

Iar dacă astăzi sunt ceea ce sunt, îi mulțumesc domnului profesor de limba română Mihai Stan, ale cărui definiții sunt în stare să le reproduc și dacă mă trezești acum, după mai bine de 20 de ani, la 3 noaptea. Plecăciune!

COOLtura Mall

5 Comments

  1. Vali Ianus

    Draga mea, nu numai ca arati superb, dar articolul este foarte frumos scris, pot spune emotional. Frumusetea si bunatatea sufletului tau se arata pe chipul tau cit de bine arati in aceste poze. Bunul Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa-ti dea putere sa mai scrii multe articole frumoase! Good looking, smart & wise, Catalina!

  2. Nicoleta

    Am avut norocul sa-mi fie profesor in scoala generala pe atunci nr.57. Un om deosebit, venea in vacanta si lucra cu cei care ne pregateam pentru olimpiada si mi-aduc aminte ca era iarna, pe vremea lui Ceasescu si inghetam in clasa, lucram cu manusi si termosul cu ceai fierbinte pe banca. Toata stima si recunostinta pentru acest Om.

  3. Stefan

    Din păcate domul profesor s a stins din viață in aceasta dimineata.

  4. Cristina Lion

    Nu pot sa cred ca domnul profesor Stan nu mai este printre noi. A fost un profesor minunat, extraordinar cum astăzi nu mai întâlnești. Copiii mei au învățat limba romana numai de la domnul Stan. Și au învăț-o cu drag. Dumnezeu să-l odihnească!

  5. Papadopoulou Gkeorgjitsa

    Regret enorm. Am pierdut legatura cu domnia sa fiind plecata din tara de 32 de ani.
    In dec 2016 fiind in tara am intentionat sa l caut, dar o gripa groaznica m a impiedicat.
    Am plecat pe 3 ian 2017…
    Dumnezeu sa l odihneasca !
    A fost profesorul si idolul copiilor mei.

Post a comment