De la thrillere, distopii, antropologie sau filosofie socială, la business și marketing – fără a uita de autorii români contemporani – Alina Grigoraș este unul dintre antreprenorii cu un apetit uriaș pentru lectură. Nu e de mirare, pentru că, pe lângă startup-ul media pe care l-a dezvoltat – publicația în limba engleză The Romania Journal – Alina Lavinia Grigoraș este și autoare de cărți pentru copii. După ce a debutat cu „Scufia cu vise”, scriitoarea a lansat anul trecut, în ediție de lux, prima tetralogie pentru copii și preadolescenți din literatura română contemporană, Aligri si cele patru anotimpuri, vol. I – Anria.
Într-o eră a „consumerismului și a marketingului excesiv și agresiv, inclusiv pe piața literară”, Alina Grigoraș crede că „e timpul să ne întoarcem la scriitura calitativă, deși nu atât de ușor de citit și aprofundat, dar cu valențe reale din punct de vedere literar”. De asemenea, e timpul „să le facem dreptate scriitorilor români”, aducându-i în atenția cititorilor, dar și să se facă auzită mai puternic vocea femeilor autor. Să o urmăm pe Alina Grigoraș într-o interesantă incursiune în lumea cărților pe care le-a iubit, care au marcat-o sau stau la rând așteptând să fie descoperite.
- Ce carte citiți acum?
Cum să înfrunți un dictator de Maria Ressa. Este o carte pe care am început-o de fapt vara trecută, însă, pe fondul prioritizării proiectelor mele literare, a trebuit să o pun pe hold. Între timp, au mai intervenit alte cărți, alte proiecte și ca atare am reluat-o de la zero în ultima perioadă. Și recunosc că am perceput-o la intensitate mai mare acum, poate și în contextul tumultului politico-electoral intern, la care am fost puternic conectată datorită meseriei de jurnalist. Dar dincolo de reperele faptice, cronologice ale parcursului profesional ale protagonistei, de elementele de parcurs strict jurnalistic-investigativ, cartea e o impresionantă poveste personală de încleștare cu implacabilul, cu prejudecățile, cu un sistem dictatorial-mafiot în fața căruia lupta pare din start pierdută, de bătălie crâncenă pentru libertatea presei, libertatea de a mai avea o voce, în esență. Și, mai presus de orice, un semnal de alarmă, de reminder a ceea ce înseamnă de fapt o dictatură, în mrejele căreia putem aluneca atât de ușor și de care e atât de greu să ne mai eliberăm.
Maria Ressa ne oferă un ghid de bune practici, cu argumente solide, asupra modului în care regimurile autoritare moderne folosesc tehnologia, propaganda digitală și intimidarea pentru a distruge democrația și a reduce la tăcere vocile independente. Păcat că, în ciuda existenței unei astfel de cărți și a multor altora, ca mjiloc de informare și de argumentare a unor abuzuri dictatoriale, cu exemple reale, acest tip de propagandă încă ne mai pândește după colț să ne sară la beregată, vezi zbuciumatul context electoral de anul acesta din România și din alte țări europene.
- Ce cărți se află în topul celor mai bune/frumoase cărți citite până acum?
E greu să fac un top, dar ce știu precis este că tot ficțiunea mi-a rămas dragă sufletului. Nu îndrăznesc să le pun pe o scală valorică strictă, gen 1,2,3 etc, dar ele cu certitudine m-au marcat în diferite etape ale vieții. Fac totuși un clasament în funcție de tipologie și domeniu.
Mirajul scriitorilor sud americani din liceu/studenție: Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez, Conversație la Catedrala de Mario Varga Llosa.
Mirajul distopiilor din perioada studenției și a anilor tinereții: 1984 de George Orwell, Povestea Slujitoarei de Margaret Atwood, Fahrenheit 451 de Ray Bradbury, Eseu despre orbire de Jose Saramago (pe Saramago l-am descoperit ceva mai târziu, in jur de 30 ani).
Interesul pentru cărți specifice meseriei (jurnalism): Toți oamenii președintelui de Bob Woodward & Carl Bernstein si unele cărți care nu știu dacă sunt traduse și în română, eu le-am citit in original: The Journalist and the Murderer – Janet Malcolm, The Year that Changed the World de Michael Meyer, Inteligența emoțională de Daniel Coleman și mai nou apăruta Cum să înfrunți un dictator de Maria Ressa.
Regăsirea femeilor autor cu voci puternice: Palatul Puricilor și Bastarda Istanbulului de Elif Shafak, Durere și Fărâme de Viață de Zeruya Shalev, Zuleiha deschide ochii de Guzel Iahina, Elena Ferrante cu Tetralogia Napolitană (Prietena mea Genială etc).
În ultimii ani am simțit că fac o nedreptate autorilor români pentru că tot amânasem să mă pun la curent cu ultimele apariții și așa i-am descoperit pe mulți din seriile bazate pe traume, precum Camelia Cavadia (Purgatoriul îngerilor, Măștile fricii), pe Bogdan Crețu cu Mai puțin decât dragostea, dar și nuvelele fantastice ale Doinei Ruști sau romanele de gen thrillere de ficțiune istorică și culturală ale lui Igor Bergler (Biblia pierdută, Minciuna lui Michelangelo), Ioana Nicolaie, Ioana Pârvulescu, Simona Popescu, Adina Popescu.
Curiozitatea pentru cărțile de business, marketing, odată ce am „virat” în carieră spre partea de mic antreprenoriat media: The Lean Startup de Eric Ries, Deep Work de Cal Newport sau Măsoară ce contează de John Doerr.
- Care dintre ele a avut cel mai mare impact în viața dumneavoastră și de ce?
Toate au lăsat ceva acolo imprimat în mental și în suflet, dar cred că cele mai impresionante pentru mine au fost cărțile – distopii, poate și pentru că le-am descoperit în anii tinereții și atunci ești cel mai impresionabil sau datorită temelor șocante pe care le pun în discuție. Poate de aici mi se trage și atracția pentru filmele distopice, care reușesc performanța de a mă ține conectată în era asta a canalelor de streaming și a bombardamentului de filme din oferta lor. Dar și cărțile despre condiția femeii (Simone de Beauvoir) și cele având ca punct de pornire traumele transgeneraționale.
- Aveți un autor preferat, unul căruia să-i fi citit (aproape) toate cărțile? De ce-ți place?
Din nou, nu vreau să mă hazardez să categorisesc în termeni superlativi, dar, da, am fost impresionată de stilul multor autori străini sau români și am fost curioasă să le citesc cât mai multe cărți precum Elif Shafak, Zeruya Shalev, Annie Ernaux, Camelia Cavadia, Elena Ferrante, dar nu vreau să discriminez, am citit multe titluri și din autori bărbați, precum Carlos Ruiz Zafon, Orhan Pamuk, Khaled Hosseini, Mircea Cărtărescu.
La toți dintre cei preferați am urmărit și stilul, recunosc, ca o curiozitate de teorie literară, le-am observat arhetipurile, preferințele stilistice și limbajul, planurile intercalate, abordările, perspectivele, pot să spun chiar și spaimele și fixațiile autoriale.
Drama în general vinde și am fost atrasă tocmai de acest lucru, că toți dintre scriitorii dragi sufletului meu au croșetat o împletitură, au creat o intrigă pornind de la o scânteie dureroasă, de la un sâmbure tragic în sine, pe care poți să îl dezvălui, să îl arunci să lupte cu lumea, cu viața, dar care în general e predestinat să rămână în condiția sa primară tragică și să fie sortit poate sacrificiului suprem, dar care de cele mai multe ori nu înseamnă renunțare sau resemnare, ci din contră, eliberare, împăcare cu trecutul, victorie și invincibilitate.
Dar de cele mai multe ori m-am lăsat purtată doar de frumusețea poveștii, a firului epic. Pe scurt, am regăsit în fiecare din autorii menționați o ancoră care m-a făcut să rămân în fiecare poveste a lor, să întorc curioasă următoarea pagină și să caut și alte titluri semnate de ei.
- Ce fel de cărți citiți în general și de ce?
De-a lungul anilor am citit câte puțin din toate, specific vârstei, reiterez, mai multă literatură, ficțiune, pentru că am considerat primordial cititul ca o delectare, dar și cărți despre jurnalism, memorialistică (istorică, politică), geopolitică, marketing, în scop informativ și de cercetare, în funcție de nevoile profesionale de moment. Mai puține inspiraționale și de dezvoltare personală, recunosc, încă nu mă regăsesc total în ele, dar cine știe, poate în următoarele etape ale vieții.
În ultima perioadă, ultimii cinci ani să zicem, am înclinat un pic balanța spre subiecte de istorie macro, antropologie, filozofie socială precum Sapiens și Homo Deus, de Noah Harari, Civilizația – Vestul și Restul de Niall Ferguson, dar și cărți despre tehnici de manipulare (This Is Not Propaganda de Peter Pomerantsev), portrete de lideri/dictatori (de ex. Oamenii lui Putin de Catherine Belton) cu intenția să înțeleg mai bine vortexul actual în care trăim, traumele sociale pe care le trăim în momentul vorbirii (pandemie, războaie, ascensiunea extremismului).
Dar sunt și într-un proces de descoperire a autorilor români contemporani, ficțiune în general, mulți cu scriitură foarte puternică, talentați, dar din păcate, subestimați, nedescoperiți și apreciați la adevărata valoare, deși cu titluri publicate. Și sunt convinsă că exemple similare sunt în întreaga lume. Cred că e timpul să ne întoarcem la scriitura calitativă, deși nu atât de ușor de citit și aprofundat, dar cu valențe reale din punct de vedere literar, chiar dacă trăim în era consumerismului și a marketingului excesiv și agresiv, inclusiv pe piața literară. Suntem invadați de titluri de așa-zise bestellers, dar eu personal, apreciez cam în peste 80% din cazuri, am fost extrem de dezamăgită de cărțile extra-marketizate, mă refer în general la autori străini, ale căror cărți sunt scoase pe bandă rulantă, preferate chiar și de editurile românești, în detrimentul autorilor români.
- Ce autor nu ați citit și ați vrea să încercați?
Români: Tatiana Țîbuleac, Ioana Bâldea Constantinescu, Ruxandra Cesereanu, Radu Vancu, Bogdan Alexandru Stănescu, Radu Găvan.
Străini: Jon Fosse, Svetlana Alexievici, Patrick Modiano și lista e deschisă.
- Spuneți-ne titlul unei cărți pe care ați recomanda-o oricând unui antreprenor/om de business. De ce această carte?
The Lean Startup de Eric Ries, apărută în 2011, nu cred că a fost tradusă în română, dar e disponibilă în original, în engleză. Deși e o carte manifest pentru startup-uri și introduce niște concepte specifice antreprenoriatului și a afacerilor – precum versiunea minimă a produsului, validare constantă pentru a reduce riscul și risipa, învățare validată, pivotarea, dar și puterea supremă a inovației și a agilității pentru o afacere de succes și mi-a dat anumite perspective pentru ideea de startup în media, de care eram interesată pentru site-ul meu de știri – am regăsit un întreg angrenaj de proiecții de viață, un compendiu de sfaturi în linii mari pentru a te ajuta să „vâslești” prin viață, să accepți și eșecul și să înveți din greșeli. Sau cel puțin eu așa am perceput dincolo de rânduri.