Europa este o destinație foarte ofertantă pentru cei care decid să o exploreze: arhitectură spectaculoasă în unele țări, muzee în care ai sta pierdut cu zilele, orașe încărcate de istorie, peisaje incredibile. Le pozăm pe toate, le postăm pe Facebook, ne creăm amintiri. Dar pentru a intra mai bine în atmosfera locurilor și a le simți specificul este bine să nu ratăm preparatele tradiționale din locurile în care ajungem. Savoarea bucătăriilor naționale ne va ajuta să ne creăm amintiri mai puternice și, de ce nu, putem încerca să preparăm la noi acasă felurile de mâncare care ne leagă de un loc drag. Iată așadar ce mâncare să nu ratezi dacă ajungi în…
Cehia. Dacă drumurile ne duc în patria berii Pilsner, cu siguranță nu vom rata o degustare a acestei băuturi care a adus celebritate locurilor natale ale lui Franz Kafka. După ce vizităm obiectivele turistice, pentru a intensifica parfumul local și a intra în atmosfera zonei, ne putem opri la o terasă pentru o porție de palacinky. Cu fructe proaspete, gem, brânză dulce sau frișcă, palacinky sunt un fel de clatite, extrem de populare în această țară. Ce-i drept, palacinky nu se asortează cu un pahar cu bere, iar la această băutură suntem convinși că nimeni nu va renunța, ținând cont că cehii sunt specialiști în domeniu – o prepară de mai bine de 1000 de ani! Așadar, dacă dorim și ceva sărat, putem savura koleno, ciolan de porc gătit cu bere neagră, plăcinte cu cartofi, bramboraky sau o porție de cârnați – fierți, fripți sau preparați la cuptor.
Germania. Suntem convinși că nu comitem o impietate dacă adăugăm pe lista „obiectivelor turistice” din Berlin și celebrul currywurst, specialitatea orașului. Cârnatul cu sos de roșii și curry poate fi găsit în orice punct cu mâncare stradală, dar – oricât ar părea de straniu – dacă vrem să știm mai multe despre istoria sa, putem vizita muzeul care îi este dedicat, „Deutsches Currywurst Museum”. Dacă nu sunteți amatori de mâncare picantă, puteți cere o variantă mai puțin iute. Și dacă nu vă plac cârnații, încercați spatzle – un soi de tăiței prăjiți în unt, serviți cu sos de roșii sau cu brânză. E un preparat simplu, dar nu veți regreta dacă-l încercați!
Marea Britanie. Micul dejun englezesc, varianta tradițională, are un avantaj incontestabil: te ține sătul toată ziua! Așa că, cine are chef de plimbare fără a purta grija mesei, se poate îndestula cu un astfel de mic dejun – dacă îl ține stomacul. Micul dejun englezesc tradițional, un meniu pe care-l putem degusta măcar din curiozitate, conține o abundență de proteine: cârnați, ouă, ciuperci, bacon, fasole, roșii coapte și budincă neagră – un preparat care este o combinație între cârnat și sângerete. E mult prea mult? Încercați în acest caz porridge (terci de ovăz) sau crumpets, clătite tradiționale, servite cu unt, miere sau gem – și neapărat, nu uitați de o ceașcă cu English breakfast tea!
Italia. Călătoria culinară prin Europa ajunge într-un oarecare impas în Italia. Ce să gustăm mai întâi când totul este atât de bun? Ajungem, evident, la preparatele tradiționale, cunoscute, apreciate și adoptate de lumea întreagă. Așadar, nu o să le ratăm tocmai în țara lor natală. Cine ajunge în Napoli poate savura gustul autentic de pizza la „Antica Pizzeria Da Michele”, la care se face referire și în „Mănâncă, roagă-te, iubește” de Elizabeth Gilbert. Cu doar câteva ingrediente de calitate, urmând rețeta păstrată de acum un veac și jumătate, această pizzerie a căpătat o celebritate deja legendară.
Și pentru că tot vorbim de preparate care au intrat în istoria civilizației, nu putem să nu ne referim la înghețata italienească, intens aromată și foarte cremoasă. Cu gust de fructe proaspete, vanilie, ciocolată sau în alte combinații surprinzătoare, înghețata italienească sigur ne va surprinde în mod plăcut și ne va face să exclamăm „Mamma mia!”.
Olanda. Când vorbim despre stilul culinar olandez vorbim despre preparate simple, nutritive și gustoase și mai ales despre… hering. Acest tip de pește are o poziție favorizată în topul alimentelor cu specific național olandez, mai ales datorită modului de conservare, rafinat și perfecționat în secole – încă înainte de descoperirea Americii! Heringul din primele luni ale verii este mai dulce și se poate consuma și crud, cu ceapă și castraveți murați. Îl găsim peste tot în Amsterdam și poate fi o gustare foarte sănătoasă. Iar la desert putem „păcătui” cu o porție de stroopwafel – două foi de vafe unite printr-un sirop de zahăr. Delicios!
Franța. Cu bogăția, inventivitatea și rafinamentul ei și bucătăria franțuzească ar putea să ne stârnească unele dileme – ce să gustăm mai întâi pentru a păstra amintirea savorilor acestei țări? Vom savura probabil puțin foie gras, nu ratăm croissantul la micul dejun, ceva preparate din carne de rață mai târziu și, în fiecare zi, alte sortimente de brânză. Nu putem să nu încercăm celebra supă de ceapă sau Bouillabaisse, specialitate provensală, supă de pește și fructe de mare, cu arome exotice de șofran, semințe de fenicul și coajă de portocală. Iar ca desert, după ce am degustat deliciile patiseriei franțuzești, ne putem delecta cu o porție de crêpes, clătite în combinații de arome surprinzătoare.
Scoția. Dacă ajungem în Scoția trebuie neapărat să încercăm felul lor național de mâncare – haggis. Mulți dintre călătorii pe meleagurile scoțiene s-au arătat dezgustați de acest preparat. Nu credem însă că ar fi și cazul nostru, al românilor, pentru că haggis seamănă destul de mult cu autohtonii caltaboși, toba sau drobul. Haggis se prepară din stomacul unei oi, care se umple cu organe tocate (plămâni, inimă și ficat), ovăz și condimente, plus o cantitate de seu, ca să fie păcătos de gustos. În Edinburgh, haggis este o mâncare foarte populară, care a fost adaptată și ca street food, astfel că o să găsim și burgeri haggis. Dacă veți considera că este prea mult, încercați ouăle scoțiene – ouă învelite într-o crustă de carne tocată, date prin pesmet și prăjite. O variantă mai „soft” decât aceasta ar fi somonul afumat numai la fum de pin sau stejar și la o temperatură atent controlată.
Voi ce preparate tradiționale ne-ați recomanda?