
Crăciunul, nașterea Domnului, este sărbătoarea pe care majoritatea oamenilor o așteaptă cu mesele pline cu sarmale, caltaboși și cârnați, fripturi și cozonaci. Dar odinioară, foarte importantă era și pregătirea pentru zilele de Crăciun. Moș Ajun, ruda lui Moș Crăciun în tradiția populară, a fost întotdeauna celebrat pe 24 decembrie, cu o zi înainte de cu mult mai vestitul său frate.
Moș Ajun este o zi de sărbătoare, o punte între perioada de post care tocmai se încheie și ziua vestitoare de bucurie a Crăciunului.

Tradiția populară îl imaginează pe Moș Ajun ca pe ruda mai săracă a Crăciunului. Din această cauză, când Maica Domnului a cerut găzduire la el, a îndrumat-o către fratele său mai bogat. Între concepția populară și cea religioasă s-a produs în timp un mix, astfel încât mâncărurile tradiționale de Ajun sunt o reflexie a acestui fapt.

De Moș Ajun se mânâncă semințe, pentru că astfel au ajunat Daniil prorocul şi cei trei tineri din Babilon, care au avut revelația Naşterii lui Hristos. Fructele și „poamele” uscate – prune, caise, stafide, la care se pot adăuga, mai nou și curmale sau smochine – sunt alimente potrivite pentru masa de Moș Ajun.
Grâul îndulcit cu miere este un fel de mâncare cu valoare ritualică, simbolizând pe de-o parte vestea „dulce” a Nașterii Domnului, dar și speranța reușitei tuturor planurilor cu care încheiem un an și începem un altul.
De Moș Ajun, femeile pregăteau în mod tradițional turte, coapte pe plită și preparate din aluat dospit, dar și Scutecele Domnului, Julfă sau Pelincile Domnului, un desert preparat din mai multe straturi de foi înmuiate în sirop de miere sau zahăr și semințe de cânepă. Prăjitura are un gust asemănător cu al baclavalei, dar nu este un desert chiar atât de concentrat.
Dacă mâncărurile tradiționale de Moș Ajun ne fac să ne gândim la abstinență și foame, probabil că un nutriționist ne-ar contrazice! Semințele de in, cânepă, dovleac sau floarea-soarelui sunt o foarte bună sursă de proteine, vitamine, minerale și fibre. Pe de altă parte, fructele uscate sunt carbohidrați de cea mai bună calitate, care încarcă organismul cu energie pe termen lung. Conțin și foarte multe fibre, esențiale pentru sănătatea tractului digestiv. Așadar, ținând cont că stomacul va fi „greu încercat” de abundența de mâncăruri grele de Crăciun, detoxifierea din ajun nu poate fi decât de folos. Știau bătrânii noștri ce știau!

center> Foto: www.divainbucatarie.ro
Tradițional, Scutecele Domnului sunt preparate din straturi suprapuse de 12 turte coapte pe plită. Acestea sunt preparate dintr-un aluat simplu, din făină, apă și sare. Turtele se prepară cu câteva zile înainte de ajun, se lasă la uscat, apoi se înmoaie într-un sirop din miere sau zahăr. Între turte se pune o umplutură din semințe de cânepă.
Gospodinele de odinioară foloseau cânepă nedecorticată, însă procedeul manual de separare a miezului de coajă este extrem de migălos și dificil.
Scutecele Domnului reprezintă un desert tradițional de Moș Ajun mai ales în partea de nord a Moldovei. Dar astăzi sunt puține persoanele care îl mai prepară ca acum câteva zeci de decenii. A ajuns însă până la noi o variantă modernizată, pe care v-o propunem pentru că este mai simplă, dar la fel de gustoasă!
Scutecele Domnului
Ingrediente
Pentru foi
500 g făină
250 ml apă
½ linguriță sare
Pentru sirop
150 g zahăr brut
3 linguri miere
3 clementine sau portocale
½ linguriță coajă lămâie
400 g nucă zdrobită
Mod de preparare
Din făină, apă și sare se prepară un aluat din care se vor forma 12 foi rotunde (să aibă diametrul unui platou pentru tort). Acestea se coc la foc mic, pe aragaz, într-un tuci bine încins, fără ulei.
Apa, zahărul și zeama de la clementine se pun pe foc și se lasă la fiert aproximativ 10 minute. Se adaugă și coaja de lămâie, iar când a dat într-un clocot se ia de pe foc. După ce siropul s-a răcit puțin se adaugă și mierea. În acest sirop se înmoaie turtele, apoi, peste fiecare dintre ele se presară nuca măcinată. După ce s-au terminat, restul de sirop se toarnă peste desert. Se consumă de pe o zi pe alta.
Cu această prăjitură sunt serviți cei care trec pragul casei în ziua de Ajun, pentru a le vesti tuturor bucuria Nașterii Domnului.