Astăzi pătrundem în lumea unui nou club de carte, unul cu o denumire extraordinar de simpatică, Clubul Doamnelor de Miercuri, care, așa cum îi spune și numele este unul dedicat în exclusivitate doamnelor care aleg să se întâlnească și să vorbească despre cărți într-o minunată zi de miercuri. Povestea lor e una despre prietenie și dragoste de cărți. E despre bucuria de a fi împreună, despre a lua o pauză de la viețile cotidiene pentru a vorbi despre ceea ce le place și le unește: cărțile. După părerea mea, o astfel de inițiativă este, însă, și despre puterea exemplului. Un copil care își vede părinții citind e un copil încurajat să facă același lucru.
Plăcerea și bucuria cititului se cultivă în primul rând în familie, acasă. Nu poți avea pretenția ca un copil să iubească cititul dacă nu te-a văzut niciodată citind. Nu va cumpăra niciodată cărți dacă e învățat că alte lucruri sunt mai importante.
Vă invităm să descoperiți mai jos cum și-au propus participantele de la Clubul Doamnelor de Miercuri să transforme cititul într-un modus vivendi, care sunt cele mai mari bucurii pe care li le aduc acest întâlniri chiar de la organizatoarea clubului, doamna Paula Cozma, filolog, absolventă a secțiilor de Latină – Finlandeză la UBB Cluj-Napoca, cu specializare masterală în Literatură finlandeză și traductologie.
Povestea clubului, pe scurt
Clubul Doamnelor de Miercuri așa cum e astăzi s-a ivit în peisajul cultural bucureștean în iunie 2021. Ca membre, ne cunoaștem între noi unele de aproape un deceniu de la clubul Litera. După pauza pandemică ne-am readunat, repliat și sub denumirea primită de la agentul literar Marilena Iovu, ne-am pornit călătoria. Ne întâlnim o dată pe lună seara, după muncă la un restaurant care ne poate găzdui și oferi puțină intimitate și liniște. Am trecut de borna simbolică de 3 ani, am primit membri noi în timp și ne pregătim lista de lecturi pentru cel de-al patrulea an împreună.
Offline sau online
Offline.
În mod excepțional am avut două ediții hibrid, în care membre ale clubului au dorit să ne fie alături chiar și de la distanță, însă ținem să ne întâlnim mereu offline. Să batem în lemn de vreo altă pandemie.
Natura/specificul cărților citite
Citim ficțiune ca regulă, dar inserăm câte un titlu de non-ficțiune atunci când membrele clubului cer asta, deoarece selecția titlurilor se face în urma unui proces democratic, cărțile se propun și se votează. Avem autori preferați, colecții preferate, dar încercăm să citim titluri diverse, pe cale de consecință facem și experimente literare destul de des.
Vechime club și prima carte discutată
Prima ediție a Clubului Doamnelor de Miercuri a fost în iunie 2021 și am discutat un titlu din colecția Clasici Litera, respectiv Așa începe răul de Javier Marías, tradusă de Lavinia Similaru – un roman despre dezintegrarea în dragoste, suferință și curaj, totul sub proza domoală și inegalabilă a scriitorului spaniol, atât de iubit în cadrul clubului nostru.
Cartea care a creat cele mai multe discuții/controverse în jurul său
Voiam să spun Dante. Enigma de Matteo Strukul, traducerea Gabriela Lungu sau Insuportabila ușurătate a ființei de Milan Kundera, traducerea Jean Grosu, dar apoi mi-am adus aminte de VIAȚA CA UN RÂU de Shelley Read, traducerea Bogdan Perdivară și nu am niciun dubiu că a strânit cele mai multe sentimente și resentimente. A fost foarte iubită și foarte detestată și în jurul acestei cărți s-au format două tabere, cu reproșuri literare ce încă reverberează de un an și care încă au puterea să iște momente de sincopă, atunci când apar în mijlocul discuțiilor noastre. Astfel de momente sunt posibile, deoarece gusturile pentru ceea ce citim diferă mult de la o participantă la alta și fiecare tinde să aprecieze aspecte diferite ale cărților. Sunt, în fapt, momente umoristice, care ne mai scot din seriozitatea cu care ne concentrăm asupra titlului dezbătut.
Cartea cea mai iubită la club
Probabil Hamnet de Maggie O’Farrell, traducerea Mihaela Buruiană, o poveste despre neconsolarea de a-ți pierde jumătatea geamănă, despre puterea maternă, despre cum îi este oferită voce unei femei lăsată sub tăcere pentru sute de ani. De asemenea Prăvăliile de scorțișoară de Bruno Schulz, traducerea Cristina Godun, în care îți poți regăsi toată tihna și desfătarea în hățișul de metafore, din care nu ai cum să ieși lucid. Ambele romane au primit aprecieri și admirație pentru frumusețea scriiturii și traducerile impecabile de care ne-am bucurat.
Trei recomandări de cărți din cele dezbătute la club
Dacă spun Viața ca un râu probabil îmi risc capul, așadar Fizica Tristeții de Gheorghi Gospodinov, traducerea Cătălina Puiu, o scriitură frumoasă și atât de complexă, mult șarm, ironie fină, veleitatea de djinn ce apare deodată dintre rânduri și întreabă cititorul dacă mai e atent ori s-a rătăcit deja prin labirintul de litere. Apoi Confiteor de Jaume Cabré, traducerea Jana Balacciu Matei – plină de erudiție te poartă prin istorie, te ia cu ea într-o expediție experimentală și te aduce înapoi năuc și transformat. În sfârșit, dar nu în cele din urmă, Spre văi de jad și sălbăție, de Veronica D. Niculescu, o declarație de dragoste pentru biblioteci, cărți și modul în care poveștile ajung în lume.
Cele mai importante beneficii pe care le aduc astfel de întâlniri?
Transformarea cititului într-un modus vivendi, în primul rând. Ne organizăm viețile pentru a face loc cărților (la figurat, dar și la propriu) și știm că indiferent cât de dificile sunt profesional unele perioade pe care le traversăm, avem fixată o dată la care ne revedem cu dor și bucurie și vorbim despre ce ne leagă cel mai mult – cititul. Sunt seri în care ne relaxăm împreună vorbind despre titlul ales, divagăm spre final către noutățile editoriale, ce altceva am mai citit de la ultima întâlnire etc. Toate acestea ne-au dus în timp la câștigarea unor prietenii valoroase, care ne fac mult bine. Desigur, un alt scop e să îi inspirăm și pe alții să citească, iar asta se întâmplă firesc, împrumutăm des cărțile mai departe prietenilor sau cunoștințelor care ne urmăresc activitatea entuziastă în spațiul social media și nu doar lor. E la fel de inspirațională inițiativa și pentru copiii membrelor, care își văd mamele citind zilnic și asta e normalitatea lor, chiar și pentru asta merită întreg efortul.