Cristi Dumitrescu este fiul celebrului toboșar Nelu Dumitrescu al formației Iris, dar întotdeauna i-a plăcut să devină cunoscut pentru realizările sale, nu ale tatălui. Iubește muzica dintotdeauna, iar de la 3-4 ani când „bătea” tot ce-i stătea în cale, îi place să cânte la tobe. Chiar dacă multe lucruri le-a deprins de la tatăl său, Cristi este un autodidact. Studiază în fiecare zi și consideră că mereu are ceva de învățat. Încearcă să fie corect și loial grupului din care face parte. Nu dă înapoi atunci când își propune ceva și obișnuiește să spună lucrurilor pe nume, categoric și argumentat. Cu toate riscurile care vin de-aici.

 

 

12179597_908101725925224_377806538_n

  1. De la ce vârstă ți-ai dat seama că vrei să devii toboșar? Faptul că tatăl tău este un baterist celebru ți-a insuflat dorința de a fi ca el?

Conștient, mi-am dat seama că vreau să-mi fac o trupă și să cânt pe bune la vârsta de 20 de ani. Spun conștient pentru ca eu cânt de când mă știu. Când aveam vreo 3-4 ani, băteam pe tot ce îmi cădea în cale. Podele, canapele, cutii etc. În mod sigur, faptul că am crescut alături de taică-miu a fost un factor important în ceea ce privește dorința mea de a cânta la tobe și de a face muzică. Era imposibil să nu se întâmple asta având în vedere că am crescut la propriu cu el și, implicit, cu Iris, încă de la vârsta la care mergeam în patru labe.

  1. Cum e să fii fiul celebrului baterist al trupei Iris, Nelu Dumitrescu? Acest lucru te-a „încurcat” vreodată mai mult decât să te ajute?

Nu m-am simțit niciodată diferit față de alții doar pentru că taică-miu cânta la Iris. Așa, și? Asta nu înseamnă că minimalizez performanțele și statutul lui. Nu. Doar că mă simt un om normal. Contează cine sunt eu, în primul rând. Nu mă privesc sau apreciez prin munca sau statutul altora.

  1. Tatăl tău ți-a fost profesor? Cum era cu tine? Cât timp exersai pe zi când erai  mic?

Am învățat de la tata foarte multe, mai ales datorită faptului că am stat împreună cu el, cu „premierul în cap”, la repetiții și am putut în felul ăsta să fur meserie. Dar eu am fost și sunt autodidact. Studiam cum studiez și în ziua de azi, o oră şi jumătate, două ore de 4-5 ori pe săptămână. Asta când sunt acasă și nu am concerte.

  1. Ai plecat cu tatăl tău și trupa Iris prin turnee? Te lua tatăl tău cu el? Cum era? Cum te simțeai?

Am fost plecat cu ei într-un turneu de promovare a albmului 4Motion, cred că prin 2003, unde cântam niște piese cu trupa, ca invitat. Am mai fost într-un alt turneu în care făceam solo de tobe împreună cu taică-miu. Iar recent am avut ceva asemănător, tot cu solo de tobe, în cadrul concertului de la Sala Polivalentă, pe 15 octombrie. În concluzie, am tot cântat cu ei. În altă ordine de idei, am mers de multe ori cu el la concerte pe post de spectator. E mișto. Mâncare și băutură (cola + apă), gratis.

12179927_908101709258559_1272403900_n

  1. Te invidiau sau mai degrabă te admirau copiii pentru că aveai un tată celebru?

Unii se uitau cu admirație, din câte mi-am dat seama. Nu știu de cazuri de băgat unghia în gât, nu le-am observat eu. În relație cu oamenii de lângă mine am fost un băiat care a vorbit în numele său. Niciodată nu am băgat în față faza cu tata. Mi se pare o cretinătate. El e el. Eu sunt eu. Evident! Nu am trăit și nu trăiesc în umbra altcuiva. Mă enervează enorm când îi aud pe unii că se suie pe un piedestal doar pentru că tac-su’ sau mă-sa sunt cineva. Du-te dracu’! Tu cine ești?! De ce anume ești în stare ?! Despre asta e vorba.

  1. Ai schimbat mai multe trupe până acum, unde cânți în acest moment?

Timp de opt ani am făcut parte din trupa Voodoo. Iar post-Voodoo am colaborat cu diferiți artiști și trupe. În momentul de față fac parte din trupa No Stress și trupa tribut Pantera – Domination. Una dintre trupele mele preferate all time!

  1. Ce muzică asculți cel mai mult?

METAL/ROCK. Sunt deschis, cânt și studiez multe stiluri de muzică. Însă metalul este parte din ADN-ul meu. Punct!

12181909_908101742591889_1996757000_n

  1. Ce ți-ar plăcea să știe oamenii despre tine?

Mai bine să nu se știe. Vreau să fiu imprevizibil.

  1. Ai emoții atunci când cânți alături de tatăl tău? Obișnuiește să-ți spună că e mândru de tine? Obișnuiește să te laude? Vine la concertele tale?

Am emoții de fiecare dată când am concerte. Obișnuiește să mă laude. Cel puțin așa aud de la terțe persoane. Și vine și pe la concerte, da!

12181982_908101719258558_1792510862_n

  1. Ce reprezintă tatuajele tale? Când ți le-ai făcut și care e povestea lor?

Am început să mă tatuez acum vreo trei ani. Unele tatuaje au o însemnătate mai profundă, un mesaj. Altele sunt alese din motive pur estetice. Primul tatuaj reprezintă un toboșar cu craniu. Este evident că îmi plac tobele, dar și craniile în același timp. Majoritatea sunt cu tentă morbidă/horror.

  1. Ce-ți place cel mai mult să faci?

Pare clișeu, dar cel mai mult îmi place să cânt la tobe. Nu am prea multe hobby-uri în afară de muzică. Nu pescuiesc, nu joc golf. Apropo, ce joc perfect plictisitor este golful! Mamă! Obișnuiam să mă joc pe xbox. Cred că am să revin la activitate îndată ce-mi cumpăr ultima generație de consolă. Mă mai duc la film săptămânal. Normal, dacă am bani. În rest, studiez, merg la concerte și ascult muzică. Mai ales metal și, în mod special, trupele din noul val de metal modern: „Heart of a coward”, „While she sleeps”, „Of mice&men”, „After the burial” etc. Și foarte mult Slipknot. Este indicat pentru sănătatea mintală și sufletească. Cel puțin a mea…

  1. Citești? Ce anume? Care sunt scriitorii tăi preferați?

La capitolul ăsta stau prost în prezent. Citeam într-un timp mult Stephen King. Sunt fan horror. John Grisham era și este un alt autor mișto, George Orwell, de asemenea.

  1. Cât de important este să citești, în opinia ta?

Este foarte important, că altfel te transformi în manelist. Un beneficiu este că înveți să scrii.  Lăsând la o parte faptul că nu glumeam, consider că cititul te poate face să te înțelegi pe tine mai bine, cumva. Să înțelegi mai mult ce se întâmplă în jurul tău. Îți oferă niște explicații în funcție de ce ai nevoie. Cititul te deschide la minte și te face să NU crezi, ci să CERCETEZI tot ce îți apare în viață. Asta, desigur, contra învățămintelor desuete și prostești pe care le auzim din fragedă pruncie.

  1. Care sunt visurile tale cele mai îndrăznețe?

În momentul ăsta vreau să cânt într-o trupă de metal și să plec într-un bus cu logo-ul trupei mare pe el (și cu semnul de la Monster, desigur) și să cânt peste tot în lume.

12179817_908101729258557_639218719_n

  1. Ce-ți place cel mai mult la viața ta?

Faptul că pot să fac ceea ce îmi place cel mai mult, să cânt la tobe.

  1. Cum ți se pare lumea în care trăim azi? Ce ți se pare că a pierdut și ce a câștigat lumea de zi?

Lumea cred că e la fel de când a luat ființă. Violentă și egoistă. Ăștia suntem. Însă azi pare că suntem din ce în ce mai superficiali și mercantili. Hai să luăm ca exemplu actual din industria muzicală pop/dance: se ia una bucată rahat (hai să-i spunem turcesc), se îmbracă frumos, dăm cu puțin parfum și gata. Îl/o aruncăm pe tarabă la vânzare. Și se vinde al dracului de bine, din păcate. De ceva vreme nu prea mai empatizez atât de mult cu rasa umană. Mult prea crudă și mizerabilă. Empatizez, în schimb, mai mult cu animalele. Ele nu își violează morții și nu ucid în masă de plăcere.

  1. Ai uneori impresia că bunul simț nu se mai poartă? Care sunt valorile tale?

Da, am impresia că bunul simț a devenit desuet. Sunt mulți oameni mult prea mitocani și infatuați. Însă dacă tot mi-ai dat ocazia, vreau să tratez un alt subiect pe care-l consider apropiat de bunul simț și anume respectul, care mi se pare supraestimat în zilele noastre. Respectul se câștigă, indiferent de vârsta pe care o ai, de condiția socială. Cred că este imposibil să îi respectăm pe toți cei din jurul nostru by default. OK, teoretic, într-o lume ideală ar fi realizabil, însă este utopic să ne gândim așa. Realitatea este că mulți oameni, chiar foarte mulți nu sunt demni de respect sau compasiune. Trist, dar adevărat. Într-o lume plină de criminali, violatori și oameni care mai de care puși pe a te jecmăni, dă-mi voie să fiu circumspect. Și mai cred că fără valori ești gol pe dinăuntru. Încerc pe cât de mult posibil să fiu principial. Apreciez foarte mult oamenii care țin la principiile lor și nu se „îndoiesc”. E destul de greu să mai ai valori în ziua de azi când multe aspecte ale vieții noastre se bazează pe nonvaloare. Încerc să fiu corect și loial grupului din care fac parte. Nu prea dau înapoi când îmi propun ceva. Spun lucrurilor pe nume categoric și argumentat. Nu multora le convine atitudinea asta a mea, însă treaba cu după cireș nu mă caracterizează. Deal with it!

12177741_908101735925223_219280959_n

 

  1. Cultura este un cuvânt care sperie, în general, e un cuvânt prețios. Cum poate fi tradus în acțiunile noastre de zi cu zi?

Pentru unii nu se regăsește în nimic din ceea ce fac. „Cultura” sună într-adevăr pretențios. Nu înseamnă că dacă mergi o dată la teatru și o dată la operă ești „cult în cap”. Și nici dacă vorbești ca Patapievici nu înseamnă că ai descoperit piatra filosofală a culturii. E un mod de viață, trebuie să se regăsească în atitudinea ta cotidiană. În felul cum te comporți, vorbești sau arăți.


COOLtura Mall

Post a comment