Are un zâmbet larg și o privire caldă. Vorbește mult, ca și cum ar vrea să cuprindă într-o frază tot ce are de spus lumii. Nu te aștepți ca în spatele tatuajelor, tricourilor colorate și a atitudinii de puști să se ascundă un tip de aproape 30 de ani, tată responsabil, vlogger dedicat și activist visător. E Daddy Cool, pe numele său real Robert Diaconeasa, probabil singurul vlogger caritabil de la noi. Visează să ajute copiii din lumea întreagă, dar până acolo a pornit cu pași mici, dar fermi, la noi în țară. Proiectul său online, „Amintiri din copilărie”, a adus nu mai puțin de 19.000 de euro, care au ajutat mai bine de 100 de copii. Robert lucrează în presă de la 16 ani, iar blogul www.daddycool.ro l-a pornit din dragoste pentru fiica sa, Ingrid, dar și din dorința de a demonstra oamenilor că un tătic tânăr poate fi un familist convins, în timp ce se poate bucura de o carieră de succes. Ladies and gentlemen, Daddy Cool!
Cum a pornit Aventura Daddy Cool ? Ne pot spune pe scurt traseul ei?
E greu să spun, pe scurt, cum a început aventura Daddy Cool pentru că a fost multă muncă, dedicare, încredere și entuziasm în spate. De fapt, cred că Daddy Cool a fost mereu acolo, în mine, doar că a așteptat momentul potrivit să se arate lumii. Daddy Cool a luat naștere odată cu venirea fiicei mele, Ingrid, pe lume și a arătat celor din jur un om care nu se teme să încerce să facă lumea din jurul lui un loc mai bun. În timp ce altora le e frică de eșec sau se lovesc de tot felul de bariere, eu aleg să-mi fac și mai mult curaj și să mai pot puțin, chiar dacă lucrurile nu ies neapărat așa cum îmi doresc. Știu că oamenii care au reușit să lase ceva în istorie sunt cei care „au mai putut puțin” de fiecare dată când le-a fost greu, iar eu vreau să las un mesaj pozitiv în istorie prin intermediul muncii mele. V-am spus că îmi place să gândesc la nivel macro.
Când ai început proiectul „Amintiri din copilărie” ți-ai imaginat că vei reuși să strângi atâția bani? Câți bani ai reușit să strângi mai exact și ce urmează seă se întâmple cu acest proiect? Îl continui?
Proiectul „Amintiri din copilărie” a fost o revelație care mi-a dat fluturi în stomac, la modul cel mai real. Voiam să găsesc o metodă prin care să ajut copiii din medii defavorizate, dar ceva care să fie cool, entertaining și să nu bage mâna în buzunar oamenilor de acasă. Știam că vor privi cu scepticism faptul că le cer bani și nu îmi doream să nasc suspiciuni pe un proiect menit să ajute, pornit 100% din suflet. Așadar, am avut ideea să lansez SINGURUL VLOG 100% CARITABIL DIN ROMÂNIA, sub forma unor interviuri cu unele dintre cele mai cool vedete autohtone, în care acestea acceptă să-și dezvăluie amintirile în scop caritabil.
Oamenii de acasă nu trebuie decât să ne ajute să facem cât mai multe vizualizări și să dea mesajul mai departe. Iar dacă la final de lună atingem pragul de 100.000 de vizualizări, un sponsor donează o sumă de bani către un caz caritabil. Minim 2000 de euro, maxim 5000. Primul sezon a luptat pentru 3 cazuri, iar lucrurile au mers excelent. Sponsorii au donat 15.000 de euro, AMI – una dintre invitatele din interviuri- a donat și ea 1000 de euro din contul personal, iar la final de sezon am avut o lună bonus, în care un sponsor a donat instalații termice în valoare de 3000 de euro unei case de copii din judeul Ilfov. Care avea mare nevoie de un astfel de ajutor. Așadar, la finalul primului sezon, s-au strâns donații în valoare de 19.000 de euro, care au ajutat mai bine de 100 de copii. E un rezultat incredibil, care mă bucură nespus. Am sperat de la început să îmi văd visul împlinit, iar acum lucrez intens ca să pregătesc lansarea celui de-al doilea sezon „Amintiri din copilărie”. O să fie epic. Schimb decorul, o să am invitați excelenți și, cu siguranță, vom reuși să ajutăm mulți copii. Vreau să le ofer speranță la o viață mai bună pentru că știu sigur că o pot avea.
Ai spus la un moment dat că-ți doreai foarte mult să fii tată. Ce a schimbat Ingrid în viața ta?
Oh, Doamne! Ingrid a schimbat totul în viața mea și ea este 100% motivul pentru care eu sunt omul și profesionistul de azi. Spuneam mai devreme că DaddyCool a fost mereu acolo, în mine. Dar nu putea să iasă la iveală până când Ingrid nu venea pe lume. Ea este motivul pentru care mă lupt zilnic să fac o schimbare în bine în jurul meu, motivul pentru care vreau să ajut copiii din medii defavorizate, motivul pentru care sunt un om mai bun. Vreau să fiu cel mai bun exemplu pentru ea. Dacă nu eu, atunci cine?
De asemenea, spuneai că ai sentimentul că menirea ta în viață este aceea de a face bine. Ce simți că trebuie să faci pentru a-ți împlini această menire? Lucrezi tot timpul la asta, o faci în mod conștient sau crezi că e parte din tine această dorință?
Da, simt că menirea mea în viață este să ajut cât pot de mult copiii din medii defavorizate. Am avut mereu o slăbiciune aparte pentru copii și cred că niciunul nu merită să fie abandonat, maltratat sau să aibă parte de o altfel de viață în afară de una în care e învățat să viseze, să lupte și să zboare cât poate de sus. Copiii sunt un punct tare sensibil în viața mea și da, lucrez atât conștient, cât și inconștient să ajut. Fac proiecte în acest sens, donez lucruri, trimit mailuri ca să găsesc sponsori, vorbesc mai departe cu oameni și povestesc despre cazuri de care am auzit și în care cred etc. E parte din mine tot ce am scris mai devreme.
Ce te face fericit?
Lucrurile simple. Natura mă face cel mai fericit. Eu și familia mea suntem îndrăgostiți de călătorii. Am crescut-o și o creștem pe Ingrid în acest spirit. Călătorim cu ea încă de când avea o lună și fugim pe undeva de fiecare dată când avem ocazia. Am devenit tot mai sensibil la ce e rău și nepotrivit în jurul meu, așadar caut mereu să fiu înconjurat de oameni și de locuri care mă încarcă doar cu energie pozitivă. Nu îmi trebuie mult ca să fiu fericit…
Râzi mult, ești foarte tonic, cât de mult contează să fii o persoană pozitivă?
Aceste calități (fiindcă eu așa le consider) sunt primele lucruri pe care oamenii le remarcă la mine. Chiar de curând m-am întâlnit cu cineva din industria media, care mă știe încă de când aveam 16 ani, atunci când am început să lucrez în branșă. Persoana respectivă era uimită că și acum, la aproape 30, mi-am păstrat energia pozitivă și entuziasmul de a face lucruri. Cred că e foarte important să fiu pozitiv într-o lume și într-o Românie în care oamenii și-au cam pierdut speranța. Nu e deloc ușor să fii așa și să faci lucruri mărețe, dar am prea multă încredere în mine și în ceea ce pot face ca să nu merg zâmbind mai departe. Am și zile mai grele, normal, ca toată lumea. Nu sunt robot și mă confront cu tot felul de situații. Dar am învățat să găsesc mereu soluții și să merg înainte pentru că nu există o altă cale.
Ce te sperie cel mai mult?
Mă sperie oamenii care nu vor să ajute sau care văd doar partea business a unui proiect caritabil. Ce am de câștigat din asta? Cum dă în media asocierea cu X sau Y? etc. Cred că o gândire de acest gen ne face seci și lipsiț de viață. În cazul meu, nu se pune problema de o asociere nepotrivită pentru că oricum am lucrat numai cu oameni de top, foarte curați din punctul de vedere al imaginii. Dar chiar și așa am întâlnit cazuri în care companii foarte mari m-au refuzat pe motiv că proiectul e „prea mic”. Dar o să cresc mare și o să revin cu un mail. Atunci nu mă vor mai refuza, când le voi propune să scoatem toți copiii din România din sărăcie. Să facem proiectul să fie cu adevărat mare, nu-I așa?
Ce visuri ai?
Visul meu este să călătoresc în toată lumea alături de familia mea, ca să ajutăm oamenii care se confruntă cu sărăcia. Vreau să îmi educ fetița și viitorii copii în acest spirit și vreau să le arăt că o viață frumoasă nu e despre lux și despre a avea absolut tot ce îți dorești. Ci despre a cunoaște oameni de forme, culturi și gândiri diferite, pe care să ajungem să-i înțelegem și alături de care să legăm niște relații care să dăinuie în timp. Cred că aceasta e cea mai bună formă de educație pe care o putem da copiilor noștri și mi-ar plăcea ca empatia să fie elementul care îi definește pe ai mei. Visez să fiu fericit și liniștit făcând ceea ce îmi place. Adică ajutând oamenii și inspirându-I pe alții să facă la fel.
