Trebuie spus, înainte de toate, că micul dejun englezesc este o instituție națională a britanicilor. Nicăieri pe continent nu vom găsi așa ceva! Ouă, șuncă, cârnați, fasole, budincă neagră (un fel de sângerete) sau albă (tot cu cârnați și fulgi de ovăz), ciuperci, ceapă, roșii, marmeladă și pâine cu unt, pe lângă tradiționalul ceai, toate servite la o singură masă: micul dejun englezesc.
Față de francezi, care mănâncă pe fugă un croissant și beau o ceașcă cu cafea sau de italieni, care preferă dimineața un espresso și un produs de patiserie lângă el, britanicii ne uimesc cu un mic dejun foarte mare. Evident, ne punem întrebarea de ce prima masă a zilei este atât de diferită față de cea continentală.
Micul dejun englezesc în Evul Mediu, Epoca georgiană și cea victoriană
Tradiția micului dejun datează în Marea Britanie din Evul Mediu, deși pe vremea aceea nu era atât de consistent. Existau doar două mese pe zi: mic dejun și cină, iar prima masă a zilei se servea dimineața târziu – un fel de brunch, cum i-am spune astăzi. Micul dejun consta în câteva felii de brânză, carne rece, pâine simplă sau cu grăsime de la carne și neapărat „ale”, o halbă zdravănă de bere blondă.
Marea sau mica nobilime avea însă alte obișnuințe. Micul dejun însemna și o etalare a bunăstării familiei. La micul dejun era scoasă argintăria și cea mai bună veselă. Bineînțeles, meniul era mai mult decât generos, iar felurile de mâncare variate. În epocile georgiană și victoriană, nunțile se țineau în prima parte a zilei. Așadar, prima masă pe care mirii o luat împreună cu invitații lor era micul dejun. Ospețele de vânătoare sau petrecerile de duminică împreună cu familia și prietenii aveau loc până la ora prânzului, drept urmare fiecare gazdă dorea ca masa să „geamă” sub povara bucatelor de la moșia proprie.
La începutul secolului al 18-lea, micul dejun englezesc conținea, pe lângă ouă și bacon, măruntaie – rinichi, limbă – și pește afumat sau „kedgeree”, un preparat indian din orez, pește afumat și ouă fierte.
În plină epocă victoriană, clasa de mijloc era puternică și înstărită, iar dorința ei a fost aceea de a împrumuta obiceiurile nobilimii, printre acestea numărându-se și micul dejun atât de bogat. Cu o modificare mică însă: acești oameni trebuiau să muncească, astfel încât prima masă a zilei se servea înainte de ora 9 dimineața.
Micul dejun englezesc în perioada Revoluției Industriale
În mod surprinzător, la sfârșitul secolului al 18-lea și începutul secolului al 19-lea, micul dejun englezesc, așa cum era servit pe mesele nobilimii britanice, începe să fie întâlnit și în caselor muncitorilor. Explicația poate fi una simplă și foarte pragmatică: în fiecare dimineață, lucrătorii aveau înainte ore îndelungate de muncă grea în fabrici, așa că o masă îmbelșugată dimineața le furniza energie pentru întreaga zi. Nu conta că micul dejun are aproape 1500 de calorii. Pe vremea aceea, nimeni nu se gândea la așa ceva. Important era să ai suficientă putere de muncă să-ți câștigi existența.
Micul dejun englezesc în zilele noastre
La începutul anilor 50, jumătate din populația adultă a Marii Britanii încă își începea ziua cu un savuros mic dejun englezesc sau „fry-up”, cum i se mai spunea. Astăzi, există însă o mai mare preocupare față de alimentația sănătoasă și ne numărăm caloriile cu mai multă vigilență. Iar micul dejun englezesc, atât de bogat în proteine și prăjeli, nu se mai califică la categoria mâncare sănătoasă. Cu toate acestea, unii nutriționiști îi țin partea: e bine să consumăm un mic dejun bogat în proteine. Iar dacă înlocuim prăjeala cu frigerea alimentelor nu este nicio problemă.
Cu o tradiție atât de bogată, micul dejun englezesc își continuă parcursul glorios prin lume, nepăsător la controverse. Este servit și astăzi în cele mai luxoase hoteluri, cafenele și restaurante, în multe țări ale lumii, nu doar în Marea Britanie, pentru că este un brand în sine. Și chiar dacă astăzi britanicii mănâncă la micul dejun, în cursul săptămânii, doar o felie de pâine prăjită și beau o ceașcă cu cafea sau ceai, în week-end mulți se răsfață cu un mic dejun tradițional. Aceasta pentru că, în afara varietății impresionate de alimente care pot fi pregătite pentru această masă (în jur de 40), micul dejun tradițional englezesc presupune să fie luat în tihnă, fără grabă, eventual în timp ce se citește ziarul de dimineață – este singura masă a zilei când un asemenea obicei e permis.