A pus pe picioare clubul de carte care-i poartă numele (Emilia Chebac) încurajată de soțul său, care a observat că Emilia e cu totul și cu totul altă persoană atunci când vorbește despre cărți. Unul mai puțin timorat și înspăimântat de vorbitul în public. De la primul club de carte au trecut deja patru ani și opt luni și chiar dacă Emilia are încă emoții la fiecare întâlnire pe care o moderează, acestea sunt însoțite de bucuria revederii cu cititorii care vin cu regularitate la cluburile sale. Clubul nu este axat pe un gen anume, dar, așa cum spune Emilia „toate titlurile alese au ceva în comun. Sunt cărți în slujba binelui.”
Vechime club: Prima ediție 16 ianuarie 2020 (4 ani și 8 luni)
Prima carte discutată la club: „Eugenia” – Lionel Duroy
Am ales această carte pentru prima ediție a clubului Emilia Chebac din două motive :
Înainte de apariția cărții publicasem un interviu pe blog cu dl. Iancu Zuckerman supraviețuitor al Pogromului de la Iași (interviul îl puteți citi aici https://emiliachebac.com/interviu-cu-iancu-zuckerman-supravietuitor-al-trenului-mortii/ ). La lansarea romanului, la Libraria Humanitas Cișmigiu, acest domn i-a spus autorului: „Nu ştiu cum aţi putut scrie despre aceste zile ale Pogromului ca şi cum aţi fi fost acolo“. Când validarea cărții vine de la un supraviețuitor al Pogromului restul comentariilor sunt de prisos.
Mi-a plăcut că un scriitor francez ne-a reamintit ce spațiu ocupă Mihail Sebastian în literatura europeană.
Povestea clubului (pe scurt):
În urmă cu 4 ani eram terorizată de vorbitul în public. Mă relaxam doar când vorbeam despre cărți. Cel care a sesizat primul această „dublă personalitate” a mea a fost soțul meu:
– Eu chiar nu pricep. Când vorbești despre cărți parcă ești alt om. De ce nu-ți faci un club de carte?
– Și cine o să vină? Sunt atâtea cluburi cunoscute.
– Oameni ca tine.
Fără încurajările soțului meu clubul de lectură Emilia Chebac nu ar fi existat.
https://www.instagram.com/explore/tags/emiliacarticafea
Care a fost cartea care a creat cele mai multe discuții/controverse în jurul său? De ce credeți că s-a întâmplat asta?
„O femeie din Berlin” – Anonima ( las recenzia să vorbească aici)
Care a fost cea mai iubită carte/cartea care le-a plăcut celor mai mulți dintre participanți?
- „Chiajna din Casa Mușatinilor” – Simona Antonescu
- „Ghepardul” – Giuseppe Tomasi di Lampedusa
Trei recomandări de cărți din cele dezbătute la club
- „Confiteor” – Jaume Cabré,
- „Memoriile lui Hadrian” – Marguerite Yourcenar
- „Theodoros” – Mircea Cărtărescu
Trei autori români ale căror cărți au fost foarte bine primite de participanți
- Anca Vieru – „Pallady. Ulise legat de catarg”
- Ana Maria Negrila – „Cronica barbară”
- Camelia Cavadia – „Sufletul lumii”
Care sunt cele mai importante beneficii pe care le aduc astfel de întâlniri?
Fiecare club de carte se distinge prin ceva bun. La „Emilia Chebac” este despre putere și toleranță.
- Este un loc unde te poți refugia în intimitatea protectoare a cărților. Te încarci, devii mai puternic și apoi înfrunți viața. Mesajele primite de la participanți m-au făcut să înțeleg asta: „De când vin la clubul tău viața mea e mai frumoasă.” sau „Azi am avut o zi groaznică la birou, dar la club am uitat că mai am job.”
- Punctul forte al clubului de lectură „Emilia Chebac” este că moderatorul și participanții exersează toleranța.
În perioada pandemiei, când lumea înnebunise la propriu, la „Emilia Chebac” de Secret Santa am avut parte de miracol. Vaccinați sau nevaccinați nu am permis virusului să ne dezbine. A fost o sărbătoare a cărții, a toleranței și a bucuriei.
Să moderezi singur un club de carte este frumos, dar și solicitant. Ca moderator sunt mai degrabă genul impresionat de șoapte decât de strigăte. Admir oamenii care nu se lasă, dar își susțin cu diplomație opiniile. Să ai măsură într-o perioada în care urlatul a devenit sport național este dovadă de putere, nu de slăbiciune.
La acel Secret Santa (menționat anterior) și la un an după ce am început să moderez clubul de lectură, am primit cel mai fain compliment:
– Câte cluburi de lectură ai moderat până acum?
– Niciunul, de ce? (deja tremuram, întrebarea era adresată de un cititor de ligă mare)
– Atunci înseamnă că ai vocație. Eram convins că faci asta de multă vreme.
Și uite așa, am trecut de la cineva îngrozit de vorbitul în public la un moderator cu vocație.
Morala: doar ce te îngrozește merită încercat.
Moderatoarea clubului scrie pe emiliachebac.com.