Găsirea unui partener – ideal sau candidat provizoriu la acest titlu – pare azi mai ușoară decât oricând. Aplicațiile de dating online fac posibilă întâlnirea, cel puțin în plan virtual, cu o infinitate de posibilități amoroase. Dar e mai simplu să alegi când ai variante nenumărate sau tocmai aceasta complică extraordinar de mult lucrurile? Bărbații, romanul de debut al australiencei Holly Gramazio care în prezent trăiește la Londra explorează exact această perspectivă. Amuzantă, profundă și foarte actuală, cartea vorbește despre modul cum facem alegeri în lumea modernă, despre epuizarea resimțită în urma navigării în apele tulburi ale aplicațiilor de dating și despre valoarea deciziilor asumate. Într-un interviu în exclusivitate pentru COOLtura Mall, Holly Gramazio spune cum i-a venit ideea acestui roman și ce părere are despre sufletele pereche. Scriitoarea dezvăluie cum și-a cunoscut soțul și mai ales se bucură că a avut norocul să-l întâlnească prima dată în realitate. Dacă l-ar fi văzut în mediul virtual, pe o aplicație de dating, sigur ar fi trecut pe lângă el fără să-l bage în seamă!
1. Buna, Holly! Multumim pentru interviu! „O bijuterie de carte”, „palpitant și original”, „foarte, foarte amuzantă” – toate aceste aprecieri și multe altele asemenea lor s-au spus despre romanul tău de debut, „Bărbații”. Cum ai primit acest succes? Te așteptai la el?
Mulţumesc foarte mult că mă intervievaţi!
Mă bucură nespus reacţiile pe care le-a stȃrnit cartea şi faptul că a ajuns la atȃţia cititori. Ȋn timp ce scriam „Bărbaţii”, nici nu ştiam dacă voi găsi o editură interesată să publice cartea, aşa că faptul c-a ajuns să fie publicată în şaisprezece limbi şi că scriitori pe care îi admir au spus lucruri atȃt de frumoase despre ea mi se pare absolut incredibil. Dar, sincer, încerc să nu mă gȃndesc PREA mult la asta, de teamă c-o să mi se infiltreze în minte şi n-o să mai fiu în stare să scriu altceva!
2. Subiectul cărții este foarte original. Cum ți-a venit ideea?
A apărut din contopirea cȃtorva idei distincte, care mi-au venit simultan. Ȋn parte, a pornit de la cȃt de bizare sunt mansardele – noi nu prea avem aşa ceva în Australia, unde am copilărit eu, aşa că, odată ce m-am mutat în Marea Britanie şi toată lumea a început să-mi pomenească despre aceste încăperi stranii de sub acoperiş, unde ţineau teancuri de cutii şi obiecte vechi şi misterioase, mi s-a părut foarte ciudat. Ȋn parte, a pornit de la timpul petrecut cu prietenele mele în timp ce încercau să se orienteze pe diversele aplicaţii online de dating şi de la cȃt de epuizantă li se părea experienţa. Şi a mai avut de-a face cu faptul că încercam să-mi dau seama pe ce să mă concentrez ca profesie, pentru că întotdeauna am jonglat cu domenii diverse, scris, curatoriat şi design de jocuri, poate că încercam să fac prea multe lucruri în acelaşi timp. Şi mi-am zis: n-ar trebui, totuşi, să-mi păstrez opţiunile deschise la infinit! Mai devreme sau mai tȃrziu, trebuie să alegi ceva, ştiţi? Aşa că încercam să-mi procesez emoţiile cu privire la profesie întocmai cum încearcă Lauren să-şi proceseze emoţiile cu privire la relaţii.
3. Într-un mod amuzant, romanul ridică probleme actuale: datingul online, modul cum ne alegem relațiile. Podul magic din apartamentul lui Lauren, protagonista cărții, produce variante nesfârșite de soți. Practic, dacă ceva nu e în regulă cu un bărbat, e trimis urgent înapoi și apare altul. Pe site-uri de dating online, glisăm printre zeci, sute de posibili parteneri, într-un mod oarecum asemănător. Ne ajută sau ne încurcă lucrul ăsta?
Cred că funcţionează de minune pentru persoanele care pot aborda procesul cu atitudinea potrivită – un fel de „hai să încercăm” plin de optimism, unde nu te implici prea repede într-o singură posibilitate, dar nici nu stai să aştepţi perfecţiunea întruchipată. Dar, pentru multe persoane, cu siguranţă pentru multe dintre prietenele mele, mi se pare că acea bandă rulantă interminabilă de chipuri aproape că te motivează să le găseşti nod în papură tuturor, să identifici vreo problemă minusculă pe care, poate, nici n-ai observa-o dacă ai cunoaşte persoana în carne şi oase mai întȃi.
Nu cred că există un singur partener perfect pentru fiecare dintre noi. Dar cred că, în funcţie de împrejurările în care întȃlneşti o persoană, e foarte posibil să treci pe lȃngă cineva cu care te-ai înţelege de minune, dacă v-aţi da sincer o şansă.
4. Putem face greșeala să trecem pe lângă sufletul-pereche cântărind opțiunile după criterii oarecum superficiale?
Să ştiţi că nu cred în ideea de suflete-pereche, de fapt! Nu cred că există un singur partener perfect pentru fiecare dintre noi. Dar cred că, în funcţie de împrejurările în care întȃlneşti o persoană, e foarte posibil să treci pe lȃngă cineva cu care te-ai înţelege de minune, dacă v-aţi da sincer o şansă.
Şi, de fapt, ştiu că e aşa, pentru că, după ce am început relaţia cu soţul meu, mi-a arătat profilul pe care-l avusese pe o aplicaţie de dating – şi sigur nu i-aş fi trimis un mesaj! Nu era nimic neapărat în neregulă cu profilul, doar că era foarte serios, cu semne de exclamare la greu, o mulţime de chestii despre locul lui de muncă. Iar profilurile care mă atrăgeau pe mine erau de obicei mai cinice, cu mai multe glume, chestii de genul. Aşa că mă consider norocoasă că l-am întȃlnit în persoană, nu online.
5. O altă idee interesantă din roman este posibilitatea de a încerca diferite versiuni ale vieții. Fiecare nou partener al lui Lauren aduce o rearanjare a existenței ei și-i permite să exploreze „ce-ar fi fost dacă…”. În general, prezentul pe care-l trăim nu pare atât de interesant ca un viitor, posibil mai bun. Ne identificăm cu Lauren și, la fel ca ea, am glisa prin diferitele variante de viață. De ce credeți că se întâmplă așa?
Cred că e foarte greu să renunţi la posibilităţi, să nu-ţi imaginezi diversele moduri în care ar fi putut decurge viaţa ta. Cei mai mulţi dintre noi au stat, probabil, la un moment dat într-o cafenea sau într-o gelaterie, zăbovind prea mult cu comanda deoarece sunt patru opţiuni în meniu care ne sună foarte bine – şi probabil că oricare dintre ele ne-ar plăcea, dar, odată ce alegi una, ai renunţat la celelalte, ştiţi?
Nu putem să ne trăim toate versiunile posibile ale vieţii simultan, indiferent cȃt de mult ne-am dori, poate – dar cred că e firesc să simţi atracţia pe care o exercită gama largă de posibilităţi la care a trebuit să renunţăm spre a ne croi drum pe poteca îngustă a vieţii de-acum. Mai ales pentru că nu trebuie niciodată, de fapt, să dăm piept cu plictiseala, greutăţile, problemele şi pierderile pe care ni le-ar aduce acele vieţi potenţiale, alternative, cȃtă vreme rămȃn imaginare.
6. Putem considera că Lauren parcurge un original, nonconformist drum spre maturizare?
Cred că, la începutul cărţii, Lauren e genul de persoană care e foarte îngrijorată de perspectiva de a o da în bară, de a face o greşeală ireparabilă. Aşa că pentru ea lipsa de consecinţe pe care i-o oferă mansarda e o eliberare, ceva incitant – dacă ceva merge prost, poate să sară pur şi simplu într-o nouă viaţă, nu? Şi cred că unul din lucrurile care se întȃmplă pe parcursul experienţelor ei e că ajunge să reflecteze la ce înseamnă să iei o decizie, să ţi-o asumi şi să vezi cum vor merge lucrurile, chiar dacă n-ai cum să ştii sigur care va fi deznodămȃntul, chiar dacă nu poţi să te tot gȃndeşti şi să aştepţi pȃnă cȃnd descoperi acea decizie care este, cumva, „corectă” la modul obiectiv.
7. Cartea este dedicată soțului tău perfect, Terry. Cât de greu a fost să-l găsești? Cum v-ați cunoscut – în mod tradițional sau prin intermediul site-urilor de dating?
Ha, nu ştiu dacă l-aş descrie drept „perfect” – nu sunt sigură că, de fapt, cred în ideea de soţ perfect! Ȋnsă în dedicaţia în engleză îl numesc „soţul meu preferat”, ceea ce este categoric adevărat.
Oricum, ne-am întȃlnit prin intermediul muncii – amȃndoi lucram în domeniul jocurilor video şi merseserăm la un festival important de profil la Nottingham.
8. Care a fost momentul când ți-ai dat seama că e partenerul perfect pentru tine?
Sincer, am tendinţa de a mă ataşa emoţional de persoanele cu care am o relaţie romantică destul de repede, aşa că, după cȃteva săptămȃni, eram deja foarte entuziasmată de relaţie! Dar cred că, pentru mine, momentul decisiv a venit la cȃţiva ani după aceea, cȃnd eram încă entuziasmată de relaţie, cȃnd mi-am dat seama că nu mă sȃcȃia gȃndul la alte posibilităţi care-mi scăpau şi că nu mă întrebam dacă relaţia asta e o idee bună, de fapt, că nu stăteam să mă gȃndesc „oh, îmi place de el, dar măcar de-ar…” – pur şi simplu, încă îmi plăcea foarte tare să-mi petrec timpul cu el. Şi, cȃnd apăreau probleme, pentru amȃndoi reacţia instinctivă nu era „hmmm, oare relaţia asta e potrivită?”, ci mai curȃnd „hmmm, ce-ar trebui să facem spre a rezolva treaba asta?”.
9. De la designer de jocuri video, la scriitoare de romane de succes pare o cale lungă. Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris?
Mi-a plăcut dintotdeauna să scriu, iar scrisul a fost adesea un component substanţial în munca mea în domeniul jocurilor – de exemplu, am organizat o expoziţie dedicată jocurilor video şi am scris toate textele de catalog şi eseurile pentru expoziţie. Am scris articole despre jocuri și scenariile pentru jocuri video. Dar lucrul care m-a făcut să-mi dau seama că voiam foarte tare să încerc serios să scriu un roman a fost că am sesizat, pur şi simplu, ce îmi stȃrnea invidia. Aveam cȃţiva prieteni care scriseseră cărţi şi mi-am dat seama că, atunci cȃnd mă gȃndeam la ei, o parte din fiinţa mea îşi spunea „of, eu de ce n-am făcut chestia asta?”. Şi în momentul ăla mi-am zis: păi, probabil c-ar trebui să fac o încercare pe bune, nu?
10. Te-ai gândit deja la următorul roman? Poți să ne dezvălui tema?
Nu pot să vă spun prea multe despre el deocamdată, pentru că e într-un stadiu incipient şi s-ar putea să se schimbe complet, aşa că nu promit nimic! Dar deocamdată pot să vă spun atȃt: acţiunea se petrece într-o grădină zoologică şi e o poveste un pic bizară.
Ȋn timp ce scriam cartea şi încercam să găsesc vocea potrivită pentru Lauren, aveam un teanc de patru-cinci cărţi esenţiale pe birou pe care le răsfoiam şi una dintre ele – Heartburn de Nora Ephron – e o carte pe care am cumpărat-o cu ani în urmă de la librăria Cărtureşti & Friends din Bucureşti.
11. Te rugăm să adresezi câteva cuvinte cititorilor tăi din România. Mulțumim și așteptăm cu interes următoarea ta carte!
Mulţumesc foarte mult pentru că v-aţi făcut timp să staţi de vorbă cu mine! Sunt entuziasmată la culme că romanul a apărut în Romȃnia. Ȋn timp ce scriam cartea şi încercam să găsesc vocea potrivită pentru Lauren, aveam un teanc de patru-cinci cărţi esenţiale pe birou pe care le răsfoiam şi una dintre ele – Heartburn de Nora Ephron – e o carte pe care am cumpărat-o cu ani în urmă de la librăria Cărtureşti & Friends din Bucureşti. Aşa că mi se pare incredibil că, la ani buni de atunci, o carte scrisă chiar de mine va ajunge la cititorii romȃni!