În urmă cu câțiva ani, cititorii din România descopereau un nou autor și romanele sale cu titluri atât de neconvenționale: „Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră şi a dispărut”, „Asasinul Andres și lumea pe înțelesul tuturor” sau „Analfabeta care ştia să socotească”, publicate de Editura Trei. Este vorba despre scriitorul suedez Jonas Jonasson, devenit între timp un fenomen global, ale cărui romane au fost traduse în 45 de limbi și vândute în peste 15 milioane de exemplare în lumea întreagă. Cărțile lui Jonas Jonasson sunt astăzi o terapie antistres pentru milioane de oameni de pe mapamond. Personajele sale atipice – cine s-ar fi gândit să-și aleagă ca erou un bărbat de 100 de ani și să aibă pretenția ca cititorii să freamăte de adrenalină și să se distreze în compania acestuia? – așadar, tipurile surprinzătoare de caractere, perspectiva pe care o deschide lumea sa fictivă și stilul amuzant lasă cititorilor o singură opțiune: să-l treacă pe Jonas Jonasson în topul autorilor favoriți.
Cei care au citit deja romanele acestui autor și s-au amuzat trebuie să știe că viața scriitorului nu a fost întotdeauna o distracție. Jonas Jonasson a lucrat ani buni ca jurnalist la un cotidian de stiri, iar apoi la un tabloid, pentru ca, după câțiva ani buni de presă să își deschidă propria companie de consultanță media. Afacerea a crescut rapid în cei șapte ani de existență – la un moment dat avea 107 angajați – însă și nivelul de stres și surmenaj al consultantului media şi producătorului TV (la acea vreme) Jonas Jonasson au crescut proporțional cu succesul. Au urmat – în această ordine – o terapie medicamentoasă contra atacurilor de panică, decizia de a vinde tot și a se muta într-un orăşel de pe malul Lacului Lugano, hotărârea de a-i da viață personajului Allan Karlsson, eroul din „Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră şi a dispărut”. După refuzul a cinci edituri, cea de-a șasea a acceptat manuscrisul – spre norocul lor! „Bărbatul de 100 de ani…” a fost cea mai vândută carte din Suedia, în 2010, a trecut granițele spre cele patru zări, cu același succes, iar în 2013 a fost și ecranizată. Filmul a fost nominalizat la Oscar și alte premii importante ale industriei. Însă, poate lucrurile cele mai importante pe care le-a câștigat Jonas Jonasson în urma acestei experiențe au fost regăsirea de sine și o anumită detașare de a privi lucrurile: „Scrisul m-a ajutat să scap de traumele mele” a mărturisit scriitorul pentru The Guardian. Iar noua perspectivă asupra vieții devenea una mult mai optimistă: „Un simț sănătos al umorului combinat cu detașarea fac întotdeauna lumea un loc mai bun. Iar eroul meu de 100 de ani, Allan Karlsson, ar adăuga la acestea, pentru o imagine completă și o sticlă de vodcă”.
„Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră şi a dispărut” îl are ca protagonist pe Allan Karlsson, care tocmai urmează să fie sărbătorit de camarazii de la azilul de bătrâni pentru împlinirea venerabilei vârste de un secol. Pentru că asemenea atenții nu sunt chiar pe gustul său, Allan decide să dispară din peisaj. Așa cum spune și titlul romanului, încălțat cu șoșonii „de bun”, Allan sare (cu oarecare greutate) pe fereastră, declanșând astfel un șir de aventuri imprevizibil de amuzante. Aceasta pentru că bătrânul este specialist în explozibili, iar ironia destinului îl aduce în mijlocul celor mai importante evenimente ale secolului 20.
Întrebat care este cheia succesului acestui roman tradus în 45 de țări, Jonas Jonasson răspunde pentru The Guardian cu oarece modestie: „Cred că este o combinație de pricepere și noroc. Cumva mesajul cărții ajunge și la cititorii de ocazie și la cititorii avizi de lectură. Multe cărți răspândesc o atmosferă de disperare și tragedie. Cred că succesul meu se datorează faptului că transmit speranță”. Scriitorul suedez susținea într-un interviu ca i-au trebuit 47 de ani să scrie „Bărbatul de 100 de ani…” referindu-se la aventura sa în industria media, care i-a distrus sănătatea. Din fericire, când și-a vândut afacerea, avea deja 130 de pagini de manuscris din romanul său de debut, de continuarea cărora s-a agățat. Allan Karlsson i-a salvat viața! „Cred că fiecare dintre noi ar trebui să se cațere pe marginea ferestrei o dată sau de două ori în viață. Cred că cei care se tem de moarte sunt cei care nu și-au trăit viața destul. Cu ajutorul cărților mele poți să te cațeri pe marginea ferestrei, bineînțeles, în imaginație” a spus scriitorul pentru The Telegraph.
„Analfabeta care ştia să socotească”, cel de-al doilea roman lansat de Jonasson cunoaște același succes, după ce aplică aceeași rețetă – personaje atipice, răsărite dintr-un cotidian cu aparență de banalitate, dar ale căror destine schimbă lumea, intrigi năucitoare și umor din belșug.
Cu o acțiune plasată în întregime în Suedia zilelor noastre, „Asasinul Andres și lumea pe înțelesul tuturor” propune personaje memorabile: Johan Andersson, un mic gangster care rezolvă treburi de importanță minoră pentru marii gangsteri, o femeie vicar protestant, care este atee și un recepționer la un fost bordel transformat în hotel. Presa tabloidă, spiritul antreprenorial, fanatismul și chiar prostia umană sunt teme care vor fi dezvoltate în roman în stilul atât de personal al lui Jonasson.
Personajele lui Jonas Jonasson ne oferă o lecție importantă de viață, pe care ar fi bine să o deprindem. Chiar scriitorul recunoaște că, din când în când, îl are pe Allan Karlsson sfătuitor. „Allan Karlsson al meu, care s-a cățărat pe marginea ferestrei la cea de-a 100-a aniversare crede că lucrurile sunt ceea ce sunt. Și că vor fi ceea ce vor fi”. Odată această lecție învățată, pe scriitorul suedez nimic nu-l mai prinde pe picior greșit – nici măcar succesul. Pe site-ul său oficial, Jonas Jonasson notează: „Bunicul era deja bine instalat în Rai când am scris prima mea carte. Știu că ar fi fost mândru să afle că romanele nepotului lui sunt traduse în 45 de limbi, vândute în 14 milioane de exemplare și cumva, m-au transformat pe mine, ca autor, în ceva numit fenomen global. Cum s-a întâmplat asta? Chiar și eu sunt mai degrabă uluit, însă mă liniștește ideea că lucrurile sunt ceea ce sunt și vor fi ceea ce vor fi”.