Plecată din România la 19 ani, în Spania, cu gândul de a strânge bani pentru a-și plăti facultatea, Oana Moșniagu s-a trezit în timp că îi vine tot mai greu să se întoarcă în țară definitiv.
„Trăiești, te impregnezi de o altă cultură, te schimbi într-un fel sau altul și, dintr-odată, simți că viața ta este acolo unde trăiești”, explică Oana cum a ajuns să-și construiască nu doar o viață frumoasă la Madrid, ci și să pună pe picioare un vis pe care l-a avut încă din facultate și pe care a reușit să-l transforme în realitate: editura OMEN.
După ce a absolvit facultatea, Oana s-a înscris la un curs de Editare Profesională în Madrid, pentru viitorii editori. Ideea editurii i-a încolțit în minte pe când lucra la un proiect pentru acest curs. După finalizarea lui, i s-a oferit postul de șefă de presă în cadrul Grupului Editorial care organiza programul.
A lucrat aici 6 ani ca responsabilă de promovarea cărților în presă, o perioadă pe care o descrie ca intensă și plină de provocări și acumulări. O perioadă, însă, extrem de utilă pentru momentul în care a decis să plece pe propriul drum și să înființeze editura unde deja și-au făcut casă primii autori români publicați aici: Camelia Cavadia, Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu, Florin Lăzărescu și, în curând, Radu Găvan.
Planurile Oanei sunt abia la început și deși provocările nu lipsesc, Oana crede cu tărie în valoarea literaturii române și în capacitatea acesteia de impresiona prin calitate, teme abordate, prin capacitatea de a inspira și de a stârni dezbateri.
Vă invităm să citiți un interviu sincer și cuprinzător cu Oana Moșniagu, fondatoarea editurii OMEN, din care reies eforturile și dorința sa de a vedea cât mai mulți autori români traduși în spaniolă (dar nu numai), de a aduce literatura română mai aproape de cititorii din întreaga lume, un interviu despre impactul traducerilor literare în construirea unui pod între culturi, precum și multe, multe alte teme extrem de interesante și actuale.
Dragă Oana, înainte să povestim despre cum a luat naștere editura Omen, ne-am dori să parcurgem împreună drumul tău de la plecarea în România până în prezent. Așadar câți ani aveai când ai plecat din România și cum ai resimțit mutarea ta în Spania? Care a fost parcursul tău aici?
Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să mă întorc cu 20 de ani în urmă și să-mi amintesc o altă viață… O să încerc să rezum, fără prea multe povești triste, deși se poate strecura câte un oftat. Am plecat de acasă la 19 ani, imediat după terminarea liceului. Era vara lui 2005.
Aveam o soră stabilită în Spania (încă e aici cu mine) și am crezut că, muncind un an, voi putea economisi suficient pentru a mă întoarce și a-mi permite să-mi plătesc singură cheltuielile legate de facultate. Spoiler: urmează poveste tristă. Încă îmi amintesc lacrimile tatălui meu, care-mi făcea cu mâna când am plecat, în timp ce eu o întrebam pe mama, care mă însoțise la aeroport, de ce plânge atât tata, dacă mă întorc curând… Tatăl meu avea dreptate să plângă, pentru că m-am întors abia patru ani mai târziu și niciodată pentru a rămâne.
M-am întors abia patru ani mai târziu și niciodată pentru a rămâne.
Eram cu 20 de ani mai tânără și sunt o persoană care se adaptează ușor; în plus, pe atunci consideram șederea mea ca fiind temporară, așa că orice lucru incomod îl vedeam ca pe ceva trecător… De fapt, sincer, nu-mi amintesc să fi fost momente foarte dificile în acest sens. Viața a început să se complice în momentul în care am înțeles că planul meu inițial nu mai era posibil, că viața mea era, de fapt, aici, în Spania.
Dacă la început ceea ce conta pentru mine era să muncesc, să câștig bani și să mă întorc, după ce am înțeles că întoarcerea nu mai era o opțiune, am căutat să mă regăsesc, să-mi amintesc cine sunt și cum sunt, să îmi construiesc viața aici, să o aliniez cu mine. Trebuie să spun că decizia de a nu mă întoarce nu a fost determinată de vreun eveniment concret. Pur și simplu, trăiești, te impregnezi de o altă cultură, te schimbi într-un fel sau altul și, dintr-odată, simți că viața ta este acolo unde trăiești.
Nu am avut mari probleme nici cu adaptarea, nici cu integrarea
Oana Moșniagu
Am lucrat la început ca menajeră pentru că, înainte ca România să fie în Uniunea Europeană și să avem drept de ședere și muncă, era aproape singura opțiune.
Apoi a venit criza… și am început să-mi amintesc tot mai des vorbele părinților mei despre cât de bine trăiam când eram mică, pentru că istoria se repeta: în Spania, la fel ca acasă, lucrurile păreau să fi fost mereu mai bune înainte să ajung eu. M-am trezit într-o țară aflată în criză, având responsabilitatea de a avea grijă de mine și de alții. Perioada în care am lucrat ca menajeră, ospătăriță, ba chiar și ca agent auxiliar într-o firmă de securitate, mi se pare acum prea lungă. Pe atunci, eram mult prea concentrată pe ideea de a avea asigurate nevoile de bază – ale mele, ale părinților mei și ale altora de-al căror nume nu vreau să-mi aduc aminte, cum ar spune Cervantes…
În acea perioadă, mi-am luat diploma în Jurnalism și Relații Publice la Spiru Haret, studiind la distanță, de multe ori în metrou, între un loc de muncă și altul. Și, chiar dacă acest tip de studiu și această universitate au fost criticate în România, diploma mi-a deschis ușa către noua mea viață. Am învățat, am absolvit cu nota 10. Și la distanță se învață, iar eu sunt recunoscătoare că am avut această oportunitate.
Oana Moșniagu a început cu un curs de Editare Profesională în Madrid
Cum spuneam, diploma mi-a permis să mă înscriu la un curs de Editare Profesională în Madrid, unde erau si sunt formați viitorii editori. Acolo m-am gândit pentru prima dată la Omen, ca proiect de curs. După finalizarea cursului, mi s-a oferit un post de șefă de presă în cadrul Grupului Editorial care organiza cursul. Am acceptat, iar acela a fost primul pas.
Am lucrat aproape 6 ani în Madrid, fiind responsabilă de promovarea cărților în presă. De asemenea, coordonam cursurile de editare, gestionam echipe de stagiari și administram biroul din Madrid. A fost o perioadă intensă, cu mult stres, dar și cu multe momente frumoase. Am cunoscut oameni care astăzi îmi sunt prieteni și colaboratori în noua etapă cu Omen.
Ai ajuns mai apoi să lucrezi în domeniul editorial. Cum? Povestește-ne! Unde, când, pentru cât timp, ce făceai acolo? Cât de mult te-a ajutat această experiență atunci când ai luat decizia de a-ți face propria editură?
Cred că a fost esențial să lucrez în prealabil într-un grup editorial. Inițial doream să-mi încep proiectul imediat după terminarea cursului și, slavă Domnului, nu am făcut-o, pentru că, chiar și cu toată experiența din acești ani, încă fac greșeli și învăț lucruri noi în fiecare zi. Teoria este foarte diferită de practică, iar aceasta din urmă este singura care ne face să învățăm ceva real. Teoria, în general, aș spune că este un preambul. Preludiul din viață. Este greșit să pretinzi că ești un cunoscător absolut al unui lucru fără să-l fi experimentat.
Vreau (…) să fac din Omen casa autorilor români în Spania și să rupem bariera lingvistică, bariera ignoranței. Vreau ca și alte edituri să îndrăznească și să umplem librăriile cu literatura noastră.
Oana Moșniagu
Ai transformat un proiect de masterat într-o editură care publică și promovează autorii români. Asta înseamnă implicit că ai încredere în autorii români că pot impresiona publicul spaniol. Dar, povestește-ne tu, mai bine, cum de ai luat această decizie, ce te-a mobilizat? Cu ce gânduri ai pornit acest proiect?
A fost o alegere subiectivă, nu una de business. Am vrut să aduc mai aproape cele două lumi ale mele, să arăt că românii din Spania sunt mai mult decât muncitori harnici și responsabili. Am vrut să contribui la recunoașterea culturii noastre. Acum se traduc mai multe cărți din română decât acum 10 ani în urmă, dar eu vreau să transform asta într-o normalitate.
Să fac din Omen casa autorilor români în Spania și să rupem bariera lingvistică, bariera ignoranței. Vreau ca și alte edituri să îndrăznească și să umplem librăriile cu literatura noastră. Am vrut să aduc casa mea acasă. Nu m-am gândit să „impresionez” pe nimeni. M-am gândit că literatura noastră merită și ar trebui să fie cunoscută în afara granițelor țării. Am vrut pur și simplu să se facă dreptate în acest sens.
Cât de multă literatură română citești și cum ajungi să selectezi cărțile românești pe care alegi să le traduci și publici în Spania?
Citesc mai puțin decât mi-aș dori, pentru că sunt singură cu toată munca de zi cu zi a editurii și timpul este limitat. Dar da, în ultima vreme citesc literatură contemporană, chiar și mai multe cărți în același timp, cu dorința de a vedea totul, să nu-mi scape nimic.
Cum fac să aleg? La Omen, linia editorială are două căi clare: lucrări de non-ficțiune, cum ar fi memorii, mărturii, cronici, speciale, inedite, șocante sau cu o valoare istorică sau socială incontestabilă. Și, de asemenea, ficțiune cu aceleași ingrediente. Acel punct care aprofundează natura umană și care obligă la reflecție și dezbatere. Cu toate acestea, aș publica și ceva care să mă facă să râd în hohote sau care să mă surprindă în vreun fel.
Eu aleg ce se publică din ceea ce citesc, din ceea ce am citit sau din ceea ce mi se recomandă. O muncă incontestabilă în acest sens o face dragul meu Rafael Pisot, care semnează traducerea mai multor cărți la Omen și care mi-a devenit prieten, sfătuitor și mâna dreaptă când vine vorba de alegerea titlurilor și multe altele.
Pentru viitor, îmi doresc să adaug în catalogul nostru un număr semnificativ de autori români (…).. Peste doi ani, sper să ajungem și în America Latină și să deschidem ușa către lumea larga.
Oana Moșniagu
Cum îți dorești să se dezvolte editura? Ce planuri ai? Ce viziune?
Acum șase luni, aș fi răspuns la această întrebare cu mult entuziasm și optimism. Astăzi, deși dorințele și viziunea mea rămân aceleași, am ajuns să înțeleg de ce toată lumea mă numea curajoasă când am început :).
În acest prim an, prioritatea este să ne găsim cititorii și să facem cunoscută munca noastră și titlurile publicate până acum unui public cât mai larg. Pentru viitor, îmi doresc să adaug în catalogul nostru un număr semnificativ de autori români, dar și din alte țări, care să se alinieze cu linia noastră editorială și să fie inediți în Spania. Vreau să continuăm să creștem. Peste doi ani, sper să ajungem și în America Latină și să deschidem ușa către lumea largă.
Chiar dacă asta va însemna o concurență și mai mare, dacă editorii din Spania sau din alte țări vor începe să fie interesați de literatura română pentru că au descoperit-o printr-un titlu publicat de Omen, voi considera că mi-am îndeplinit o parte din misiune.
Măștile fricii este exemplul perfect al tipului de carte pe care îl căutam. Pentru că răscolește și lasă urme.
De ce ai început cu cartea Cameliei Cavadia, „Măștile fricii”, această editură?
De ce cartea Cameliei Cavadia? În primul rând, pentru că Măștile fricii este exemplul perfect al tipului de carte pe care îl căutam. Pentru că răscolește și lasă urme. Mie mi-a lăsat. Iar acum, după ce am cunoscut-o, după ce am asezat-o pe Camelia în rândul oamenilor dragi mie, pot spune și că așa trebuia să fie. Această carte a ajuns la mine pentru că, de fapt, trebuia ca și Camelia să ajungă în viața mea.
Literatura română este copilul sărac.
După părerea ta, există vreo diferență majoră între calitatea literaturii române și cea spaniolă?
Mă simt prea mică pentru a răspunde la această întrebare așa cum s-ar cuveni. Sunt cititoare, citesc și am citit dintotdeauna mult, dar pentru a răspunde la această întrebare mi-ar mai trebui încă trei vieți ca să pot citi tot ce trebuie și câteva capacități și cunoștințe în plus pentru a evalua corect.
Cu toate acestea, voi încerca să răspund printr-o paralelă: imaginați-vă doi copii, născuți cu aceleași capacități și aptitudini; unul este sărac, celălalt bogat; unul merge la universitate, celălalt trebuie să meargă să aducă apă pentru familia lui; unul crește și are viză să călătorească în lume, celălalt nu poate ieși din granițele țării sale. Literatura română este copilul sărac. Spania are o tradiție literară vastă, care se întinde de la Secolul de Aur până la literatura contemporană, cu o mare diversitate de stiluri și genuri.
Fiecare carte este o lume nouă și fiecare autor nou pornește de la zero.
Totusi, literatura română a demonstrat o capacitate extraordinară de adaptare și inovare, în ciuda provocărilor economice și de piață. Diferențele există, dar cred ca cele importante sunt mai degrabă legate de context și resurse, decât de calitate.
Mircea Cărtărescu este un autor foarte iubit în Spania. La fel și Tatiana Țîbuleac. Ajută numele lor și faptul că sunt români atunci când propui librăriilor cărți scrise de alți autori români?
La început, înainte să pornesc cu Omen, speram că da. Îmi doream să fie așa, să-mi fie drumul mai lin pășind pe urmele frumos create de ei. După șase luni, pot spune cu siguranță că nu. Fiecare carte este o lume nouă și fiecare autor nou pornește de la zero. Pe de o parte, mi se pare corect și firesc să fie așa. Pe de altă parte, îmi dă mai mult de muncă :). Totuși, când un autor începe să fie recunoscut, este primit cu brațele deschise, indiferent de unde vine.
Nu trebuie să câștigi doar încrederea cititorului, ci și pe cea a librarului. Aceasta este cea mai mare provocare pentru mine: să câștigăm, carte cu carte, încrederea cititorilor și a librăriilor.
oana moșniagu
Inițiativa ta a fost una plină de curaj, mai ales că industria cărții pare să fie amenințată de tot felul de crize ( cea a hârtiei, a anergiei, izbucnirea mai multor războaie în lume, tot felul de tensiuni), iar editura este dovada că atunci când îți dorești ceva cu adevărat faci. Ce ți se pare cel mai greu acum, când ai pornit pe acest drum? Care sunt cele mai mari provocări cu care te confrunți de când ai lansat editura?
Am început după ce am amânat mult timp și când am înțeles că momentul potrivit nu va veni
niciodată. Dar asta e valabil pentru orice lucru în viață. Nu există „momentul ideal”. Există doar
începuturi și drumuri noi de parcurs.
Acum, că am pornit la drum, mă lupt constant cu dorința de a crește rapid și ritmul firesc al unui astfel de proiect. Trebuie să ai răbdare și să continui să muncești. În plus, traseul unei edituri este strâns legat de cel al librăriilor, pentru că, până la urmă, aici cărțile se vând în librării. Nu trebuie să câștigi doar încrederea cititorului, ci și pe cea a librarului. Și asta este o cursă lungă. Aceasta este cea mai mare provocare pentru mine: să câștigăm, carte cu carte, încrederea cititorilor și a librăriilor.
Care sunt principalele greutăți pe care le întâmpină industria editorială în Spania în acest moment? Cum influențează aceste provocări activitatea unei edituri noi?
Aș spune că principalele provocări sunt consecința schimbărilor tehnologice, economice și socio-culturale prin care trece lumea întreagă. Să te inventezi și să te reinventezi într-un mediu cu multiple opțiuni de divertisment digital, să promovezi obiceiul lecturii și să valorifici cartea ca obiect cultural este o adevărată provocare. Iar pentru o editură mică, să-și găsească locul într-o piață suprasaturată nu este deloc ușor.
Nu trebuie să câștigi doar încrederea cititorului, ci și pe cea a librarului
Cred cu tărie că ar trebui să se publice mai puțin, să i se dea cititorului timp să aleagă, să cântărească, să citească, nu să fie copleșit de o avalanșă de cărți. Dar este un cerc vicios. Ca să nu mai vorbim de costuri, în special cel de tipar, hârtia, care a crescut enorm.
Cum a evoluat piața de carte în Spania în ultimii ani? Care sunt trendurile actuale?
Am invocat ziarista din mine și am consultat cifre oficiale pentru a răspunde corect la această întrebare :). Se pare că, în ultimii ani, piața editorială spaniolă a cunoscut o creștere semnificativă, atingând cifre record în 2024.
Conform datelor furnizate de GFK Nielsen, cifra de afaceri a sectorului a depășit 1,2 miliarde de euro, o creștere de 9,8% față de 2023, cu vânzări de aproximativ 77 de milioane de exemplare, adică o creștere de 5,6% comparativ cu anul precedent. În ceea ce privește genurile, cititorii se orientează către o diversitate de stiluri, cu o preferință crescută pentru thrillere, fantasy, romane de dragoste și ascensiunea spectaculoasă a manga și benzilor desenate.
Segmentul non-ficțiune și literatura pentru copii continuă să crească. Totuși, piața este dominată în continuare de romane, în special cele scrise de autori spanioli și hispanofoni, iar literatura contemporană, cu povești emoționante și realiste, a câștigat mulți cititori in ultimul timp.
Cititorii continuă să iubească și să caute cărțile tipărite. Dacă hârtia va dispărea vreodată, probabil va fi în momentul în care moștenitorii lui Musk vor conduce lumea și oamenii vor avea un cip în creier pentru a accesa orice carte dintr-o bază de date aflată în cloud. Eu, sper, nu voi mai fi atunci.
Oana Moșniagu – owner Omen ediciones, spania
Cum vezi impactul digitalizării asupra industriei editoriale? Există o creștere a interesului pentru cărțile electronice sau audiobooks? Cărțile de la Omen vor avea și ele varianta electronică sau audio?
Au fost publicate numeroase articole în domeniul editorial pe această temă, iar concluzia este clară: teama inițială legată de apariția formatelor digitale a fost nefondată. Cititorii continuă să iubească și să caute cărțile tipărite.
Acum o să par curajoasa de după război, dar am fost mereu convinsă că așa va fi. Cred că există cititori pentru fiecare format și multi dintre ei le combină. Și cred că acest lucru este benefic. Noile formate nu afectează cărțile tipărite, ci creează și oferă oportunități – atât pentru editori, cât și pentru cititori sau ascultători.
Vom vedea ce ne rezervă viitorul. Dacă hârtia va dispărea vreodată, probabil va fi în momentul în care moștenitorii lui Musk vor conduce lumea și oamenii vor avea un cip în creier pentru a accesa orice carte dintr-o bază de date aflată în cloud. Eu sper că nu voi mai fi atunci.
Segmentul non-ficțiune și literatura pentru copii continuă să crească
În ce măsură ți se pare că sunt interesați cititorii locali de scriitorii de alte naționalități?
Pot spune că, în general, cititorii își aleg cărțile în funcție de gen și sunt deschiși la orice le atrage atenția. Cred că există interes pentru povești bune și cărți valoroase, însă provocarea cea mai mare este să ajungi la acești cititori înnotând cu spor între sutele de noutăți :).
Care sunt principalele obstacole pe care le-ai întâmpinat până acum la o carte tradusă din română pentru piața spaniolă?
Ei bine, principala diferență dintre cărțile noastre și cele din alte limbi este costul traducerilor, care este considerabil mai ridicat decât pentru titluri din engleză, franceză sau italiană, de exemplu. În rest, nu aș spune că m-am lovit de obstacole, ci de provocările firești ale muncii editoriale, care nu au legătură neapărat cu faptul că publicăm autori români.
Dacă mai mulți editori ar avea curajul să parieze pe autori români, procesul ar fi mult mai rapid. Sper ca Omen să fie un exemplu și să îi inspire și pe alții să ne urmeze.
Oana Moșniagu
Ce poate ajuta la creșterea vizibilității literaturii române în Spania?
Cheia este promovarea traducerilor din literatura română, prezența. Institutul Cultural Român face o muncă extraordinară în acest sens, dar, desigur, are limitările sale. Dacă mai mulți editori ar avea curajul să parieze pe autori români, procesul ar fi mult mai rapid. Sper ca Omen să fie un exemplu și să îi inspire și pe alții să ne urmeze.
Ar fi ideal să avem mai mulți autori români prezenți la evenimente, târguri internaționale, să promovăm mai multe genuri și voci, să arătăm bogăția și diversitatea culturii noastre. De asemenea, la fel cum există premii pentru cea mai bună traducere, s- ar putea crea un premiu specific pentru cărțile românești publicate în spaniolă – nu doar pentru traducere, ci și pentru cel mai bun roman, cea mai bună carte de poezie sau cel mai bun eseu scris de un autor român pe piața hispanofonă. Acest lucru ar ajuta la evidențierea scriitorilor români, nu doar a traducerilor.
Ce ajutor și din partea cui ți-ar fi de folos?
Principalul lucru de care avem nevoie este sprijinul financiar. Există subvenții pentru editare sau pentru traduceri, la care ne-am înscris și acum suntem în faza în care „ținem pumnii”. Dincolo de asta, presupun că trebuie să mă descurc și să duc acest proiect mai departe prin forțele proprii.
În orice afacere, nu doar în domeniul editorial, este foarte greu să obții finanțare si ajutor în etapa în care ai doar cheltuieli și foarte puține venituri. Noii antreprenori pot intelege perfect despre ce vorbesc.
Care sunt următorii autori români pe care îi vom vedea traduși și publicați la editura Omen?
Vă pot dezvălui că, în semestrul următor, vom avea onoarea de a adăuga în catalogul nostru autori precum Ioana Pârvulescu, cu Și eu am trăit în comunism, carte pe care o vom putea publica datorită colaborării cu Humanitas și, desigur, al autoarei căreia îi multumim din nou pe această cale. De asemenea, îl vom publica pe Liviu Rebreanu (Amândoi), lucru care mă face foarte fericita. Iar dacă acest interviu apare înainte de 9 aprilie, mai avem o veste specială: Radu Găvan, cu Neverland, un titlu și un autor de care suntem deosebit de atașați.
