Sacru, misterios, seducător sau vindecător, parfumul are o istorie veche precum omenirea. Folosit încă din epocile antice, când avea o întrebuințare ritualică, parfumul a devenit în zilele noastre un accesoriu nelipsit. Mereu în căutarea mirosului perfect, sublim, care să dezlănțuie simțurile sau care să confere unicitate purtătorului, marii parfumieri ai lumii s-au întrecut în rețete secrete și au dat naștere unor adevărate dinastii de nasuri celebre. Am stat de vorbă cu Monica Neațu, profesor de istorie și lector la Fundația Calea Victoriei, despre aromele care au fascinat de-a lungul timpului omenirea, despre utilizarea sa deopotrivă sacră și profană, despre apariția marilor case de parfumieri, precum și despre esențele unice folosite de marile personalități ale lumii. Am aflat că Orientul Antic este considerat leagănul parfumeriei și că miresele persane erau supuse unui complicat ritual parfumat ce dura nu mai puțin de șase luni. Sau că Napoleon punea puțin parfum pe o bucată de zahăr cubic pentru a-și parfuma respirația.
foto: pixabay.com
Monica Neațu este profesor de istorie, masterand în Studii religioase. Texte şi tradiţii, doctor în istorie la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti, cu Proiectul de cercetare ce a avut ca temă Ortodoxie şi catolicism în Europa Sud-Estică în prima jumătate a secolului al XIII-lea (susţinerea în şedinţa publică din 22 aprilie 2008, distincţia Magna cum Laude). În prezent susține cursul de Bunele maniere și etichetă în societate, la Fundația Calea Victoriei, care va începe joi, 21 aprilie, de la ora 19:00. Iar din 1 iunie va relua cursul de Istoria parfumului, în fiecare miercuri de la 19.00.
1. Care este istoria acestui accesoriu deopotrivă seducător și misterios? Când putem spune că a început să fie utilizat parfumul și în ce context?
Nenumărate surse istorice amintesc rolul deținut de parfum în ceremonii laice sau religioase, Orientul Antic fiind considerat leagănul parfumeriei. Felurite miresme erau asociate zeilor, vieții, vitalității, dragostei și diverselor rituri de trecere. Celebră în acest sens este legenda vrăjitoarei Medeea, cea care, pentru a-i reda tinerețea iubitului său, Iason, îi dă să bea un amestec de plante parfumate. Chiar și etimologia substantivului „parfum”, din latină – per fumum (prin intermediul fumului, a fumigațiilor), face referire la rolul acestuia în ceremoniile religioase din diverse epoci. De-a lungul veacurilor, parfumul și-a pierdut aura sacră, el intrând în lumea modei și a comercialului.
2. Există arome specifice anumitor perioade din istorie? Există trenduri în materie de parfum?
De-a lungul timpului, aromele au fascinat sau intrigat nasurile rafinate. În Roma Antică, parfumurile animale, aduse din Orient de campaniile lui Alexandru Macedon, erau considerate tabu. Moscul sau ambra gri erau privite cu reticență, fiind asociate, în mentalul multora, cu ideea de sexualitate și sânge. Acest fapt nu le-a împiedicat pe cochetele romane, de la sfârșitul Antichității, să poarte săculeți cu mosc și să provoace astfel nemulțumirea predicatorilor creștini. Revenind în Parisul modern, șarmantele curtezane de la 1900 preferau miresmele senzuale de ambră sau mosc, pe când femeile „serioase” optau pentru parfumurile ușoare, florale. Azi, când lumea parfumurilor oferă nenumărate trenduri și arome, s-au impus câteva reguli nescrise, care țin nu doar de aroma din flacon, ci și de bunele maniere. Nu este recomandată utilizarea unui parfum cu o concentrație mult mai mare la nivel olfactiv la primele ore ale dimineții sau în relațiile profesionale, apa de parfum fiind preferată. Pentru întâlnirile amoroase sau seratele sofisticate merită să privilegiem parfumul. În societatea europeană există și acum adevărate tradiții/obiceiuri legate de parfumuri. Tinerele fete aflate în pragul adolescenței au parte de o adevărată călătorie inițiatică în lumea de lux a parfumurilor, mamele fiind cele care le ghidează. Multe doamne preferă arome care evoluează de-a lungul zilei (de exemplu: dimineața, aroma de trandafir amintește de eleganța și fragilitatea feminină, iar notele finale, lemnoase, de la sfârșitul zilei, evocă puterea maturității).
3. Secolul al XIX-lea este epoca în care a apărut parfumul așa cum îl știm noi în ziua de azi. Care au fost primii parfumieri ai epocii moderne?
Parisul secolului al XIX-lea a fost martor la nașterea unor dinastii de nasuri celebre. Faimos este Pierre François Guerlain, cel care reușește să devină, în 1853, furnizorul casei imperiale franceze. În spațiul britanic, James Henry Creed oferă reginei Victoria și elitelor europene parfumuri ușoare, florale, la modă în jurul anului 1850. Secolul al XIX-lea nu este martor doar la apariția unor case celebre, ci și la nașterea unor idei și gusturi noi legate de parfumuri. Chimia evoluează, își fac apariția primii compuși de sinteză, iar parfumierii profită. Este lansat Fougère Royale (1882), creația casei Houbigant, primul parfum care utilizează un produs de sinteză (cumarina). În epocă, se vorbea de „o muzică olfactivă”, care nu putea fi obținută decât în laborator. Orga de parfumuri devine din ce în ce mai bogată în esențe obținute în eprubetă.
foto: Florăria Iris
4. Se știe ce parfumuri preferau diverse personalități ale istoriei universale? Ne puteți da câteva exemple?
Istoria a consemnat preferințele olfactive ale unor celebrități, mai dificilă s-a dovedit reconstituirea lor. Se spune că atunci când a sosit în Franța, viitoarea regină Caterina de Medici a adus un parfum de agrume special creat pentru ea de călugării de la Santa Maria Novella, se știe că Ludovic al XIV-lea a fost în tinerețe un mare amator de experimente parfumate, fapt care i-a produs la maturitate o alergie de toată frumusețea. Napoleon turna pe el flacoane din faimoasa Apă Imperială, iar pentru a-și parfuma respirația punea puțin parfum pe o bucată de zahăr cubic. Cocheta Eugenia de Montijo, ultima împărăteasă a Franței, prefera Apa de Colonie Imperială, special creată de casa Guerlain pentru ea. Domnișoara Chanel se pare că nu a renunțat până la sfârșitul vieții la miticul Chanel no. 5, parfumându-și inclusiv apartamentul și atelierul. Experimente recente, precum cele ale lui Francis Kurkdjian, au încercat să reconstituie parfumul unor personalități pornind de la surse istorice și de la diverse preferințe olfactive din epocă. Așa s-a nascut Silage de la reine, omagiul adus Mariei Antoaneta. În spațiul românesc, nu trebuie să o uităm pe regina Maria, clientă fidelă a casei Houbigant.
5. Cunoașteți anumite obiceiuri ale unor popoare în ceea ce privește folosirea parfumului, are el un rol ritualic?
În civilizația ebraică, iar mai târziu în cea arabă, parfumul avea și are încă rol purificator, fiind legat de ritualul ospitalității, de cel al dragostei etc. Inedită rămâne toaleta mireselor persane, din vremea lui Alexandru Macedon, când tânăra era supusă timp de șase luni la un complicat ritual parfumat (fumigații, masaj cu ulei de mir, fumigații cu șofran, nard, oliban, părul era uns cu ulei de iasomie).
foto: pixabay.com
6. Care sunt cele mai extravagante și scumpe parfumuri care au apărut de-a lungul istoriei?
De-a lungul timpului, diverși artizani s-au întrecut pe sine pentru a realiza flacoane unicat și miresme pe măsură. Casa Guerlain a comandat special pentru împărăteasa Eugenia flaconul cu albine aurite. În perioada crizei interbelice, Jean Patou a vrut să ofere un prilej de bucurie clientelor fidele și le-a propus Joy, cel mai scump parfum din lume la vremea respectivă. Creația nasului Henri Alméras necesita, pentru 30 de ml de parfum, 10.600 de flori de iasomie și peste 300 de trandafiri. Nici flaconul nu era mai prejos, casa Baccarat a oferit cristalul de cea mai bună calitate, sigilarea se făcea cu fir de aur. Pentru recipiente fabuloase, celebră este și colaborarea Caron-Baccarat. Lumea artizanilor oferă și în zilele noastre, mai ales când vorbim de parfumuri la comandă, adevărate comori. În funcție de puterea financiară a clientului, nasul propune esențe rare, uneori dispărute din Europa, organizează adevărate „stimulări olfactive și senzoriale” și comandă sipete din lemn scump și flacoane unicat, inscripționate cu numele fericitului posesor. Un exemplu în acest sens sunt JAR, Clive Christian, Baccarat, Hermès etc.
foto: pixabay.com