Atunci când ne lăsăm răsfăţaţi de dulceaţa şi aromele bogate ale unei tablete de ciocolată, poate nici nu am bănui că istoria acestui „dar al zeilor” începe în urmă cu aproape 4000 de ani. Antropologii au descoperit dovezi ale faptului că ciocolata – pe atunci consumată ca o băutură amăruie – era produsă de civilizaţiile preolmece, care trăiau în Mexicul de astăzi. Boabele de cacao fermentate şi prăjite erau transformate într-o pastă, care era apoi amestecată cu apă, vanilie, miere, chili sau alte condimente pentru a obţine delicioasa ciocolată. Civilizaţiile olmece, mayașe şi aztece erau convinse că ciocolata are virtuţi mistice şi spirituale, că este o băutură care dă vigoare, schimbă starea de spirit în bine şi, nu în ultimul rând, este afrodiziacă. Se spune că împăratul aztec Montezuma bea trei litri de ciocolată pe zi pentru a-şi creşte libidoul! Cu toate aceste calităţi, ciocolata nu putea fi destinată spre consum decât conducătorilor ţării, celor mai viteji dintre războinici, preoţilor şi nobililor, în cadrul ceremoniilor sacre. Boabele de cacao au început să fie folosite ca monedă de schimb, aşa încât cine avea 100 de boabe de cacao putea cu uşurinţă să-şi procure o curcă.
Când conchistadorii spanioli au ajuns în Mexic, sperau să se întoarcă de acolo cu aur şi argint atât cât puteau să care. S-au întors în schimb cu ciocolată, pe care, spre deosebire de azteci şi mayași, o preferau îndulcită cu zahăr de trestie şi aromată cu scorţişoară. Un singur lucru a rămas însă neschimbat – ciocolata a continuat să fie un simbol al luxului, bogăţiei şi puterii. La curtea Spaniei, ciocolata era sorbită doar de buzele regale şi exclusiv elitele ţării îşi puteau permite să importe preţioasele boabe de cacao. Timp de un secol, această desfătare a curţii regale spaniole a rămas secretă, până când fiica regelui Filip al III-lea s-a căsătorit cu Luis al 13-lea şi a dus cu ea în Franţa şi pasiunea pentru ciocolată. Băutura a devenit rapid extrem de populară în toate curţile europene, iar setea aristocraţiei de pe bătrânul continent pentru licoarea magică a aztecilor şi mayaşilor, din ce în ce mai puternică. Plantaţiile de cacao din coloniile marilor puteri europene unde erau exploataţi băştinaşii, iar după decimarea lor, sclavii africani sunt o dovadă în acest sens.
Chimistului olandez Coenraad Johannes van Houten trebuie să-i fim recunoscători pentru faptul că, în 1828, a inventat o presă hidraulică cu ajutorul căreia a produs praful de cacao, care a revoluţionat istoria ciocolatei. Aceasta nu a mai fost un privilegiu al aristocraţiei, ci, datorită costurilor de producţie scăzute, a devenit un răsfăţ pe care şi-l puteau permite cei mai mulţi oameni.
Ciocolata, sub forma pe care o cunoaştem noi astăzi, nici măcar nu este atât de „bătrână”. Primul baton de ciocolată a fost produs în 1847 de o companie britanică, din unt de cacao, pudră de cacao şi zahăr. 30 de ani mai târziu, elveţianul Rodolphe Lindt a inventat o nouă tehnică în producerea ciocolatei, folosită şi astăzi – ciocolata era frământată la anumite temperaturi, i se încorpora o raţie mai mare de unt de cacao şi se obţinea astfel desertul cremos, cu textură catifelată, pe care oamenii din întreaga lume cheltuie acum anual 17 miliarde de dolari. Nu trebuie să facem un mare efort de imaginaţie pentru a afla numele primelor companii producătoare ale ciocolatei – Cadbury, Mars şi Hershey se află printre ele. Sună cunoscut? „Venerabila” ciocolată Toblerone trebuie privită şi ea cu interes nu numai datorită gustului, ci şi a faptului că batonul de formă triunghiulară împlineşte anul acesta 108 ani de când a fost inventată de elveţianul Jean Tobler.