Edwina Vodă – Românca ce machiază vedetele la Hollywood

Edwina Vodă, românca ce machiază vedetele la Hollywood, s-a pregătit pentru a deveni profesoară de limba română, dar șansa a făcut să-l întâlnească pe celebrul machior Mircea Vodă, întâlnire ce avea să-i schimbe optica și aspirațiile și s-o facă să-și dorească să se perfecționeze în arta machiajului. Și-a dorit să fie din ce în ce mai bună, iar acum a ajuns să conducă echipe întregi de machiaj pentru seriale și filme precum ”Being Human”, ”X-Men Apocalypse” sau ”19/2”. Prin mâinile ei au trecut Donald Sutherland, Dominic Purcell, Ben Hardy, Michael Fassbender și a fost colegă de platou cu Jennifer Lawrence sau Henry Cavill și Joel Schumacher. Tot pe platourile de filmare l-a cunoscut și pe Erik Gosselin, cel care avea să-i devină soț. Premiile și recunoașterea nu au încetat să apară. Edwina este deținătoarea mai multor nominalizări și a unui trofeu CANADIAN SCREEN AWARDS pentru cel mai bun machiaj (2014, ”Being Human”), a unui premiu pentru cel mai bun machiaj la Festivalul Național de Film Românesc (2010, ”Eva”) și a unei nominalizări la premiile GOPO (2010, ”Eva”). În exclusivitate pentru coolturamall.ro Edwina povesteşte cum e să lucrezi cu actori de la Hollywood, cât de greu i-a fost să ajungă sus într-o ţară străină şi cum şi-a molipsit soţul, canadian getbeget, să iubească sarmalele şi zacusca.  

IMG_0094

Edwina la atelier

Cum ai ajuns în lumea asta, a machiajului?

Am fost introdusă în lumea machiajului și implicit în lumea magică a micului și marelui ecran în 1995 de către Mircea Vodă, cel mai mare și important machior din România, omul care a influențat și inspirat generații întregi de artiști de cinema. El mi‐a deschis ABC-ul și a fost răbdător și generos timp de șapte ani în care am adunat experiențe după experiențe. Nu pot să uit ce îmi spunea Mircea mereu: „meseria asta nu se învață din cărți, ci pe platoul de filmare”!

Povesteștene cum e săl machiezi pe Donald Sutherland. Cum a fost să lucrezi cu el. Ce fel de om e?

În 2005-2006, am avut șansa extraordinară de a fi „personal make‐up artist” pentru Donald Sutherland. Această experiență mi‐a deschis căi incredibile, la care nici măcar nu îndrăznisem să visez. Donald Sutherland este unul dintre cei mai generoși și sufletiști oameni pe care îi cunosc! I‐am fost „personal make‐up artist” când am filmat ”An American Haunting”, turnat la Buftea și, apoi, în 2006 la ”Land Of The Blind”, filmat în Anglia. Am petrecut o lună la Londra și Brighton. A fost o experiență incredibilă din care am învățat multe. Donald și soția lui, Francine, m‐au răsfățat literalmente, m‐au invitat la musicalul ”Mary Poppins”, am luat ceaiul cu ei la vestitul Savoy, am fost la shopping la Harrods, dar, mai presus de toate, sunt recunoscătoare pentru încrederea pe care mi‐a acordat‐o Donald. Am păstrat legătura, ne‐au invitat la grătar la casa lor din Magog, Quebec, sunt oameni foarte apropiați de sufletul meu și cărora le datorez atât de mult!

Ce tea dus tocmai în Montreal?

In 2006 am filmat o co-productie Anglia‐Canada‐România, numita ”Wind in the Willows”. Eram șef machior din partea română. De machiajele speciale era responsabil un canadian, Erik Gosselin. Am filmat împreună vreme de două luni, timp în care au crescut în noi sentimente mai adânci și mai puternice decât cele strict profesionale. Filmările s‐au terminat, el a plecat, am crezut că nu o să‐l mai văd niciodată. Am avut o relație pe Skype/e-mail/telefon timp de un an, ceea ce a fost foarte greu, dar noi suntem dovada vie că dragostea puternică poate să învingă. Anul urmator, în mai, am venit în vizită la Montreal și mi‐a plăcut! În noiembrie, chiar dupa terminarea filmărilor la ”Eva”, Erik a venit călare pe un cal alb (glumesc, a venit cu avionul J), m‐a luat și… iată‐mă rezident temporar la Montreal.

DSCN1255

Edwina şi soţul ei la Niagara

Mulți români plecați în Canada se adaptează foarte greu acolo. Tu cum ești?

Am venit la Montreal înarmată cu răbdare; am știut că nu ma cunoaște nimeni aici, că nimeni nu știe ce pot să fac și ce nu, nu mă aștepta nimeni cu un covor roșu și nici cu contracte. Trebuia pur și simplu să demonstrez. A fost nevoie de 5 ani de muncă asiduă, de adaptare și de strâns din dinți. M‐am concentrat pe efecte speciale, având șansa de a‐l avea pe Erik profesor. Am luat‐o de jos. Mi‐a fost greu, la atelier (Lifemaker) erau o mulțime de unelte, produse care nu știam la ce folosesc. Mai mult, nu le cunoșteam numele în română, darămite în engleză sau franceză. Dar să dau înapoi nu era o opțiune, v-am zis că sunt catâr!

IMG_1523 copy

Machiaj special pentru un vârcolac

 

Eu cred că, în general, emigranților de orice naționalitate le e greu să se adapteze oriunde. Dar dacă exista un loc pe planetă unde străinii sunt bine primiți și priviți cu interes, locul ăsta e Montreal. Oamenii de aici sunt primitori, foarte săritori, toleranți, foarte curioși și interesați. Montrealul e foarte cosmopolit! Nu poți să te muți în altă țară cu cățel și cu purcel și să te astepti la recunoaștere. Trebuie să demonstrezi, trebuie să muncești și să le câștigi încrederea. Poate sunt eu un caz fericit, dar am fost bine primită aici și am acum prieteni (nu mulți, dar buni și sinceri) pentru care fac mici, salată de boeuf și salată de vinete de câteva ori pe an, la cererea lor! Cel mai dificil pentru mine este faptul că ai mei sunt departe. Mi-e dor de ei și mi-e greu, dar avem întâlnire pe Skype în fiecare săptămână. Și merg acasă o dată pe an; am nevoie de lucrul acesta, pentru că acolo îmi încarc bateriile!

IMG_1632 copy

Echipa de machiaj special pozează pentru Make-up Artist Magazine

Ce-a însemnat pentru tine lucrul la serialul “Being Human”? Știu că practic 6 luni nu ai avut niciun fel de viață personală, deoarece programul de filmări a fost infernal. Povestește-ne puțin despre această perioadă, care au fost cele mai grele, complicate lucruri cu care v-ați confruntat, dar și ce a fost cel mai frumos?

“Being Human” o să fie mereu în sufletul meu. A fost primul meu proiect în calitate de Key make-up artist aici, în Canada. Am fost omul potrivit la momentul potrivit. Producătorii serialului au crezut în mine și în talentul meu. “Being Human” a însemnat recunoașterea mea ca artist în țara mea adoptivă, ceea ce nu e puțin lucru. Programul a fost, într-adevăr, infernal, am filmat 5 zile pe săptămână, 14-15 ore pe zi, câteodata și mai mult. Uneori aveam senzația că locuiesc la hotel; ajungeam acasă seara târziu doar ca să dorm 4-5 ore și să o iau de la capat. Am învățat să pun lentile de contact (vampirii din serial au scleral lenses, adică tot albul ochiului e acoperit de lentilă neagră). Pe fiecare vampir nou în serial îl trimiteam la optometrist ca să i se măsoare globul ocular și apoi comandam lentilele custom-made. Sigur că depinde și de actor, dar dacă la început îmi lua și 20 de minute să pun o pereche de lentile, spre final am redus timpul de aplicare la 2-3 minute. Practice makes perfect! Și e ușor când filmezi în studio, dar când filmezi în noiembrie, noaptea, în mijlocul pădurii și ai degetele înghețate, e mai greu. Apoi, machiajul vîrcolacului… 4 ore, 4 make-up artists, și asta dacă nu aveam cascadori. Îmi amintesc că prima oară când l-am pus pe Sammy Huntington în machiajul de vârcolac, am aplicat fața, pieptul și spatele și apoi am machiat totul în aceeași culoare ca pielea lui. Numai ca în scenă Sammy trebuia să urle cât îl țineau plămânii și s-a înroșit tot la repetiție. A trebuit să ajustăm repede culoarea. Frumos este că am rămas prieteni apropiați cu mulți membri din echipă, dar și cu Meaghan Rath (fantoma), Sam Witwer (vampirul) și Sammy Huntington (vârcolacul).

Acest serial v-a adus ție și soțului tău Canadian Screen Award pentru cel mai bun machiaj al unui serial, iar tu ai dedicat trofeul părinților tăi. De câte ori ați câștigat acest premiu? Cum a fost? Cum v-ați simțit pe scenă? Vă așteptați să câștigați acest premiu? Ce-au spus părinții tăi?

Încă nu pot să descriu în cuvinte ce am simțit! Am fost copleșită când mi-am auzit numele, mi-au tremurat genunchii în timp ce mergeam spre scenă. Am ajuns în fața microfonului și m-am blocat complet. Eram pentru prima dată în lumina reflectoarelor (la propriu). Erik, care era în spatele meu, s-a aplecat ușor spre microfon și a început să vorbească el primul (ca să mă salveze), nu știu ce a zis pentru că eu îmi spuneam mie însămi „trebuie să fii în stare să spui două vorbe”. Și am reușit să am un discurs coerent, cu voce tremurândă și plină de emoție am mulțumit echipei si actorilor, producatoarei noastre minunate și soțului meu și am dedicat trofeul părinților mei care nu s-au lăsat descurajați de faptul că nu m-am încadrat în șabloane. Au urmat interviuri ”behind the scene” (puteți vedea pe youtube https://www.youtube.com/watch?v=iCJRZZ2pjbk) și fotografii pentru reviste de specialitate. Știi vorba aia: „beat de fericire”? Așa m-am simțit! Sincer, nu mă așteptam să câștigăm, eram fericită că am fost nominalizată! În cursă la aceeași categorie era și o altă colegă de breaslă, un make-up artist care e foarte experimentată și cunoscută aici… Plus că Erik câștigase același trofeu cu un an înainte pentru sezonul al doilea ”Being Human”. Deci, 4 sezoane ne-au adus 4 nominalizări și am câștigat de două ori! Deloc rău pentru o imigrantă, nu?! Ai mei au fost foarte mândri, mami a plâns… am intrat pe Skype cu ei imediat după ceremonie și le-am arătat trofeul!

on stage CSA

Edwina şi soţul ei pe scenă la CSA

Ce alte premii ai/ați mai primit până acum?

Am mai fost nominalizată la Premiile GOPO împreună cu Lidia Ivanov pentru „Cel mai bun machiaj și cea mai bună coafură” pentru filmul „EVA”, regizat de Adrian Popovici. N-am câștigat… dar nominalizarea mi-a dat încredere în mine și a fost probabil dovada palpabilă pentru tatăl meu că sunt pe drumul cel bun și că am ales bine. Am fost tare mândră!

IMG_5263

Edwina şi soţul ei la premiile GOPO

Care este lucrul de care ești cel mai mândră?

Sunt, bineînțeles, mândră de nominalizările mele și de Canadian Screen Award pe care l-am primit în 2013, dar sunt foarte mândră de cum am devenit ca om și ca make-up artist.

on stage kiss

Un premiu şi un sărut pe scenă

Ai făcut machiajul pentru ”Northpole”, cu Lori Loughlin și Dermot Mulroney, ambii actori și oameni minunați, așa cum spui tu. Cât de greu a fost să machiați și să faceți în așa fel încât machiajul să reziste la -25 de grade? S-a întâmplat să vă înghețe vreun produs, să aveți probleme din cauza frigului?

Lori este o femeie puternică, cu o personalitate asemenea. Am avut o relație profesională minunată! Dermot, deși un pic prea germofob, este un profesionist care cere acelasi lucru de la echipă. A trebuit să nu aducem pe platou, ori de câte ori filmam afară, produse pe bază de apă. Odată ce am învățat lecția asta, totul a fost OK. A fost greu… să filmăm pe o furtună de zăpadă puternică de nu puteai să-ți ții ochii deschiși. Suntem echipați împotriva frigului… mai greu e când trebuie să retușezi actorii la cadru fără mănuși… îți îngheață mâinile aproape instantaneu.

La sfârșitul lui aprilie ai început proiectul ”X-Men Apocalypse”. Cum a fost să conduci o echipă întreagă de machiaj? Ce a presupus această experiență?

A fost greu… aș putea să spun cel mai greu proiect din cariera mea. A fost stresant, interesant, am învățat multe. Erau unele dimineți când îi aveam în rulotă pe James McAvoy, Michael Fassbender (cu care am mai lucrat și la ”Blood Creek” regizat de Joel Schumacher, în 2007), Jennifer Lawrence (care a avut personal make-up artist), Nicholas Hoult, Ben Hardy, Rose Byrne, Sophie Turner… un pic ireal să fii în preajma atâtor actori mari, actori foarte buni și oameni extraordinari. Am avut în subordine 30 de make-up artiști, toți talentați, nu toți experimentați… am format echipe de trei, astfel ca începătorii să fie supravegheați. Se spune pe-aici: ”you`re only as good as your team”. Foarte adevărat! Cel mai deștept lucru pe care-l poate face un Head of Department este să angajeze asistenți experimentați și talentați. Am oameni foarte buni, care vin mereu să mă asiste, „fetele mele”, cum îmi place să le alint (Julie Mignot, Magalie Metivier, Isabelle Champigny). Sunt foarte norocoasă! Experiența ”X-Men: Apocalypse” a presupus nervi de oțel, talent organizatoric, răbdare multă și diplomație… și, mai presus de toate, muncă. Muncă de Sisif!

A existat vreun actor cu pretenții speciale de machiaj la acest film?

A fost o echipă de beauty make-up, din care am făcut și eu parte în calitate de Key make-up Artist, la echipa a doua (dar care nu s-a putut plânge că nu a avut provocări de ordin profesional: tatuaje de acoperit, transfer tattoos de aplicat, arsuri, răni, foițe de argint și de aur lipite una câte una). Apoi, au fost două echipe de prosthetics si make-up effects, care s-au ocupat de machiajele mult mai complexe: Beast, Nightcrawler, Raven și multe alte personaje noi, despre care nu pot să vorbesc până nu iese filmul pe piață. Actorii nu au avut pretenții stupide… niciunul!

Din toată cariera ta, care a fost actorul cel mai dificil când a venit vorba de machiat?

Să fiu sincera, am fost foarte norocoasă până acum. N-am întâmpinat probleme majore cu niciunul din actorii cu care am lucrat până acum. Cred că în parte se datorează și felului în care îi abordez… le spun tuturor de la primul test: „nu e vorba despre machiajul meu, e vorba despre cum vezi tu personajul ăsta și cum devii el în fața camerei. Nu poți să te gândești sau să te îndoiești de cum arăți când trebuie să performezi”. Le spun că suntem o echipă!

DSCN6122

Transformarea lui Sam Huntington

Care a fost actorul/personajul al cărui machiaj a durat cel mai mult să îl faceți? De ce? Ce a presupus acest machiaj special?

Uite, chiar în vara asta, la ”X-Men: Apocalypse”, am avut un personaj care îmi lua 4 ore în fiecare zi, singură! Airbrush în 4 culori diferite pe față, brațe și piept, șabloane pe jumătate din față plus foiță de aur și argint, lipite bucățele mici de tot una câte una. Abia aștept să iasă filmul să pot să vă arăt. M-a stors de energie!

Care au fost cele mai mari provocări profesioanele pe care le-ai întâlnit în toată cariera ta de până acum?

Cea mai recentă a fost ”X-Men: Apocalypse”. De asemenea, Erik și cu mine am avut de curând de aplicat o pereche de sâni de silicon unei actrițe, pentru un film. Sunt scene de dans, scene de nuditate și o scenă când iese din piscină complet dezbrăcată, toate astea ne-au scos câțiva peri albi. A trebuit să ne asigurăm că marginile nu se vor dezlipi, că nu se va vedea unde e lipit.

Acum ești Head of make-up la serialul polițist ”19/2”, al treilea sezon, un proiect care spui că-ți este foarte drag. De ce?

Am facut sezonul al doilea anul trecut și, sincer am sperat într-un sezon trei. Echipa e ca o familie, ne ajutăm mult, iar actorii sunt oameni minunați, muncitori. E genul meu preferat de show… ”beauty plus blood work”. În plus, toată acțiunea se petrece aici, la Montreal… nu încercăm să facem Montrealul să arate ca Boston sau mai știu eu ce alt oraș. Actorii îmi sunt foarte dragi!

DSCN2407 copy

Lucru în echipă

De Crăciun vii împreună cu soțul tău acasă și veți petrece în familie. De cât timp nu ai mai fost acasă? Ce-ți dorești să nu lipsească de pe masa de Crăciun? Soțul tău a mai fost până acum în Romania? Dar de Crăciun a mai fost vreodată aici? Lui ce mâncăruri românești îi plac?

Ultima dată am fost acasă anul trecut, în iulie, pentru nunta surorii mele mai mici; am stat numai 8 zile, pentru că eram în mijlocul filmărilor la un serial american numit ”The Lottery”. Scurt, dar plin de evenimente și plin de dragoste! Vin acasă în fiecare an, am nevoie… acasă îmi încarc bateriile, acolo unde am crescut, acolo unde-mi sunt rădăcinile. Tot ce pregătește mami e absolut delicious, abia aștept să mă înfrupt! Soțul meu mă însoțește aproape de fiecare dată, îi place în România! Am petrecut Crăciunul cu ai mei acum doi ani și Erik a experimentat tăiatul porcului, sarmalele, cârnații, caltaboșii și toate cele. A fost foarte impresionat de cât e de muncă și a participat cu plăcere la prepararea cârnaților! Nu-i venea să creadă ca seara am mâncat ciorbă de perișoare făcută cu carne din porcul care cu numai 10 ore înainte era în coteț! Țuica fiartă și șoriciul însă nu i-au fost pe plac! Îi plac foarte mult sarmalele, micii, salata de vinete și, preferata lui, zacusca (pe care o facem și noi la Montreal în fiecare toamnă).

DSCN3061

În România, cu familia reunită

Revelionul îl petreceți la Barcelona. De ce ați ales acest loc?

De câte ori traversăm Oceanul ca să venim acasă încercăm să petrecem câteva zile în plus, o săptămână, undeva prin Europa. Am văzut Parisul, Londra, Milano, Verona… anul ăsta o să fie Barcelona.

IMG_3822

Iarnă în Quebec

Ce-ți place cel mai mult la viața ta?

M-am gândit mult la întrebarea asta… Îmi place că am 40 de ani și nu mai am nevoie să mă justific în fața nimănui! Îmi place că acum știu cine sunt și ce pot și dacă sunt oameni care nu mă plac… well, e OK! Îmi place că alerg 10 kilometri de două ori pe săptămână. Îmi place că am o relație foarte apropiată cu părinții și surorile mele și că ei sunt cei care mă țin în legătură strânsă cu realitatea, în industria cinematografică e ușor să-ți pierzi simțul echilibrului pentru că ăsta e jobul nostru: să creăm ceva ce nu există, să pretindem! Și îmi mai place foarte tare soțul meu… cum e el, puternic și sensibil în același timp!

color me rad 2014 4

Edwina după cursa Color Me Rad

COOLtura Mall

Post a comment