De vorbă cu scriitoarea coreeană Mirinae Lee despre impactul istoriei asupra vieții oamenilor, totalitarism și destine extraordinare de femei
Nominalizat la Women’s Prize 2024 și considerat de Washington Post o poveste „sclipitoare și originală”, romanul Cele opt vieți ale unui trickster de-o vârstă cu veacul publicat de Editura Trei marchează uimitorul debut al scriitoarei coreene Mirinae Lee. Duios și de-o duritate extremă, incredibil, dar inspirat din fapte reale – mai precis, din povestea de viață a unei mătuși de-ale autoarei – „Cele opt vieți ale unui trickster de-o vârstă cu veacul” poate fi citit ca un roman istoric, thriller, carte de spionaj sau o sfâșietoare poveste de dragoste. Este foarte bine documentat și urmărește povestea unei femei de o dârzenie ieșită din comun care-și asumă identități diferite pentru a supraviețui terorii istoriei. Aceasta este, pe rând, sclavă sexuală și iluzionistă, mamă, spioană și amantă, criminală și teroristă. Dar, mai ales, este o abilă povestitoare, care se folosește de arta narațiunii pentru a-și ficționaliza propria existență. Istoria violentă a Coreei de-a lungul secolului 20 este reconstituită prin cele opt istorisiri interconectate ale romanului, care o au ca protagonistă pe femeia „trickster”, inspirată de mătușa lui Mirinae Lee. Aceasta „a supraviețuit colonialismului japonez, războiului coreean, Marii Foamete și a scăpat singură din Coreea de Nord, după ce trecuse de 60 de ani”, dezvăluie scriitoarea. Într-un interviu pentru cititorii români, Mirinae Lee vorbește despre impactul istoriei asupra vieții oamenilor, totalitarism și destine extraordinare de femei. Autoarea are și un mesaj special pentru cititorii din România, care „înţeleg şi pot empatiza cu emoţiile complexe pe care le trăieşte protagonista romanului meu”, spune Mirinae Lee.
1. Bună, Mirinae, mulţumesc pentru acest interviu! Ai declarat că poveştile incredibile, dramatice, prin care trece protagonista ta sunt inspirate din viaţa surorii bunicii tale. Cȃt de dureros a fost pentru tine să scrii cartea de faţă?
Deşi sora bunicii a fost o sursă de inspiraţie pentru Cele opt vieţi, cartea nu este o transpunere a vieţii ei reale. Cȃnd am început s-o intervievez serios, n-a putut să-mi spună o poveste coerentă din cauza Alzheimerului, care îi afecta vertiginos memoria. Astfel, romanul, în forma finală, este tributar deopotrivă imaginaţiei mele dezlănţuite şi documentării cu privire la anumite momente istorice. Desigur, a fost dificil uneori să transpun unele evenimente traumatizante din istoria Coreei. A fost o provocare mai ales să scriu despre suferinţele „femeilor de confort” şi despre victimele din Casa Maimuţelor, deoarece gradul de cruzime la care au fost supuse este ceva de neînchipuit. Şi totuşi, m-am străduit să le spun poveştile cum se cuvine şi să nu-mi feresc privirea de la suferinţele lor; indiferent cȃt de greu le-ar fi scriitorilor să redea astfel de poveşti dureroase, supravieţuitorilor le este întotdeauna mai greu să se destăinuie şi să-şi dezvăluie altora rănile profunde.
2. Cȃt de mult ţi-a luat să scrii cartea? A fost dificil procesul de documentare?
Mi-a luat cam patru ani să termin de scris Cele opt vieţi. Procesul de documentare nu mi s-a părut dificil. Multe dintre problemele abordate în roman – cum ar fi tragediile „femeilor de confort”, Casa Maimuţelor etc. – sunt subiecte istorice care mă interesau deja de ceva vreme. Ȋn plus, faptul că Cele opt vieţi este roman, nu o operă de non-ficţiune, mi-a dat libertatea şi îndrăzneala de a mă juca un pic cu anumite detalii şi cu cronologia evenimentelor.
3. Ai decis să scrii în engleză în loc de coreeană. A fost o modalitate de a te distanţa de lucrurile descrise în roman?
Decizia mea de a scrie Cele opt vieţi în engleză nu a fost una strategică, de fapt. M-am născut şi am crescut în Coreea, iar coreeana a fost singura limbă de care mă foloseam pȃnă să merg la o universitate americană, ca adult. Mi-am închipuit că e aproape imposibil să scrii literatură într-o limbă străină, la care nu ai fost expus(ă) mai mult în copilărie şi, ca urmare, în mod firesc, am început să scriu ficţiune în coreeană. Am trecut la engleză abia după ce m-am mutat la Hong Kong împreună cu soţul meu şi am început un program de scriere creativă la o universitate locală, unde toate cursurile erau predate în engleză. Am avut un strop de îndoială la început, dar am continuat să scriu în această limbă străină şi, spre surprinderea mea, engleza s-a dovedit un instrument mai bun în activitatea mea literară. Ȋn continuare este un mister pentru mine de ce scriu mai bine ficţiune în engleză decȃt în coreeană. Dar mi-am dat seama că decizia de a scrie într-o limbă străină îţi dă libertatea şi curajul de a percepe istoria cu care eşti familiarizat(ă) dintr-o perspectivă inedită. Cred că modalitatea ideală de a studia anumite aspecte este să le observi atȃt de aproape, cȃt şi de la depărtare, ceea ce-ţi îngăduie să le vezi atȃt printr-un filtru subiectiv, cȃt şi obiectiv.
4. Deşi Tricksterul, personajul tău, trece prin situaţii dificile, ieşite din comun – războiul, viaţa sub ocupaţie, sclavie sexuală, viaţa într-o societate totalitară –, multe persoane se regăsesc în experienţele ei. Te-ai aşteptat la genul ăsta de reacţie? De ce crezi c-a stȃrnit astfel de reacţii?
Sunt surprinsă şi onorată că mulţi cititori din întreaga lume sunt fascinaţi de protagonista mea şi se regăsesc în carte. Cred că unul dintre elementele care o fac interesantă este faptul că este un personaj feminin atȃt de atipic, complet diferit de majoritatea femeilor din Asia din generaţia ei. Deşi este capabilă de iubire profundă, nu este bunica asiatică tipică, genul care ar ierta pe toată lumea, care ar jertfi totul pentru familie. E o femeie care decide pentru sine, cu toată complexitatea a ceea ce ne face umani, capabilă deopotrivă de furie, viclenie şi empatie. Am descoperit că cititorii din ţări cu o istorie modernă complicată, în care oamenii au supravieţuit ei înşişi unor războaie şi regimuri totalitare, tind să se identifice mai profund şi mai intens cu experienţele Tricksterului. Nu mă îndoiesc că mulţi cititori romȃni înţeleg şi pot empatiza cu emoţiile complexe pe care le trăieşte protagonista romanului meu.
5. Ȋn ciuda experienţelor prin care trece, protagonista nu poate fi considerată o victimă a lumii în care trăieşte, pentru că, de fapt, nu se lasă doborȃtă de circumstanţe. Care este calitatea care o defineşte, după părerea ta?
După cum explicam în răspunsul anterior, Tricksterul se deosebeşte considerabil de majoritatea femeilor din generaţia ei. Ȋn timp ce femeile din epocă trebuiau să fie smerite şi iertătoare, să îndure suferinţa şi să se dedice cu totul soţului şi copiilor, Tricksterul nu aderă la aceste valori convenţionale. Personalitatea ei atipică este inspirată de sora bunicii mele, care nu mai este printre noi şi care era complet opusul unei femei coreene din epocă. Ȋnvăţase de una singură arta remediilor din plante şi era o poliglotă care se umfla în pene cu asta, căreia îi plăcea la nebunie să-şi demonstreze inteligenţa şi care la şaizeci de ani a luat decizia neobişnuită de a fugi de una singură din Coreea de Nord, lăsȃndu-şi în urmă soţul şi copiii. Chiar şi propria ei soră, bunica mea din partea tatei, o critica pentru treaba asta, considerȃnd-o o soţie plină de cusururi şi o mamă denaturată. Aceste trăsături de caracter ieşite din comun au stȃrnit atȃt admiraţie împătimită, cȃt şi aversiune şi cȃrteli din partea celor din jur.
6. Arta povestirii pare să fie foarte importantă în romanul tău. Spre a supravieţui, Tricksterul devine „o maşină care spune poveşti”. Printr-un proces de ficţionalizare, existenţa ei este scindată în mai multe episoade de viaţă, care par să fie trăite de personaje distincte. Ȋn final, ai senzaţia că protagonista şi-a revendicat viaţa în ansamblu pentru că o poate transforma în poveşti. Ce rol au poveştile şi arta povestirii în romanul tău?
Da, arta povestirii în sine devine, cumva, un personaj principal în Cele opt vieţi. Limbajul şi arta povestirii joacă un rol esenţial pe tot parcursul cărţii. Nu doar că sunt forme de distracţie importante, dar uneori sunt singura ancoră de salvare de care se poate agăţa Tricksterul. Din perspectivă pur ştiinţifică, viaţa umană nu are nicio semnificaţie intrinsecă: oamenii sunt doar maşinăriile care asigură supravieţuirea genelor. Ȋnsă, prin arta povestirii, oamenii pot conferi ei înşişi o semnificaţie vieţilor absurde, uneori chinuitoare, pe care le duc. Tricksterul îşi redobȃndeşte, totodată, sentimentul propriei puteri şi controlul asupra propriului destin prin capacitatea ei de a ţese poveşti, decelȃnd un sens propriu din lumea absurdă, haotică, în care trăieşte.
Romȃnii, asemenea coreenilor, au purtat povara frămȃntărilor istorice din perioada modernă care au avut consecinţe sȃngeroase şi au răpit nenumărate vieţi.
7. Cititorii romȃni care au trăit sub comunism se regăsesc în multe privinţe în descrierea vieţii cotidiene din Coreea de Nord – Nicolae Ceauşescu, preşedintele nostru, era un admirator al lui Kim Ir-Sen şi a încercat să pună în practică multe din ideile lui (cum ar fi cultul personalităţii). Ce mesaj ai vrea să le adresezi oamenilor care trăiesc sau au trăit într-un regim totalitar?
Deşi cititorii din ţări care nu au o experienţă directă, recentă, a războiului sau dictaturii se pot regăsi şi ei în personajele romanului meu, aceştia tind să vadă problemele personajelor ca pe ceva îndepărtat. Ȋnsă romȃnii, asemenea coreenilor, au purtat povara frămȃntărilor istorice din perioada modernă care au avut consecinţe sȃngeroase şi au răpit nenumărate vieţi. Pentru cititorii romȃni, tragediile personajelor mele nu vor fi doar nişte cuvinte triste înşirate pe pagină. Ei vor putea înţelege chinurile personajelor mai profund decȃt mulţi cititori din ţările occidentale şi, astfel, vor percuta mai intens la poveştile lor.
8. Ȋn roman spui la un moment dat „Uneori singurul şi cel mai bun lucru pe care-l poţi oferi altora aflaţi în suferinţă este să-i asculţi”. Prin intermediul cărţii tale, vocea unei generaţii „de sacrificiu” se face auzită peste continente. Ce crezi c-ar avea de spus sora bunicii tale despre asta?
După cum spuneam mai devreme, sora bunicii era o femeie mȃndră şi excentrică, căreia îi plăcea să se laude cu cunoştinţele şi cu talentul ei la limbi străine. Ȋi plăcea să fie în centrul atenţiei, depănȃnd poveşti flamboiante, care adesea se împleteau cu fantezia. Deşi ultima dată cȃnd am văzut-o nu n-a mai recunoscut, din cauza bolii, mi-a spus de mai multe ori că-şi dorea să călătorească mai mult, să vadă părţi de lume pe care nu le văzuse pȃnă atunci şi să-şi spună poveştile. Cred că să ai un public care te ascultă cu compasiune este întotdeauna un privilegiu şi e primul pas spre a te reconcilia cu un trecut zbuciumat. Dacă sora bunicii ar mai trăi, ar fi fost în culmea fericirii să afle că un roman inspirat de viaţa ei a călătorit în lumea întreagă, stȃrnind ecouri în sufletele unor cititori din culturi diverse, inclusiv în sufletele cititorilor romȃni.
9. Lucrezi la un nou roman în momentul de faţă? Dacă da, va fi scris în engleză sau în coreeană?
Lucrez la al doilea roman, Empire of V, care este inspirat de poveştile adevărate ale unor cȃini salvaţi din situaţii dificile, pe care le-am descoperit prin intermediul unei emisiuni de televiziune din Coreea. Ȋl scriu în limba engleză.
Cred că romȃnii şi coreenii au un lucru important în comun: am supravieţuit unei istorii recente zbuciumate, definite de război, dictatură şi comunism.
10. Ai un mesaj pentru cititorii tăi din Romȃnia? Mulţumesc!
Sunt foarte fericită şi onorată că Cele opt vieţi ale unui trickster de-o vȃrstă cu veacul are ocazia să ajungă la cititorii romȃni în traducere. Cred că romȃnii şi coreenii au un lucru important în comun: am supravieţuit unei istorii recente zbuciumate, definite de război, dictatură şi comunism. Cred că cititorii romȃni vor putea să înţeleagă şi să empatizeze la un nivel mai profund cu multe dintre traumele istorice la care sunt supuse personajele mele coreene şi că vor găsi, totodată, o rază de speranţă în poveştile lor.