O Mary Poppins modernă face educaţie prin joc

Simona Panduru iubeşte copiii şi este convinsă că cei mari mai au încă multe de învăţat de la ei. A simţit dintotdeauna că vocaţia ei este să se afle în preajma celor mici şi, după o carieră începută în învăţământ, a renunţat la job pentru a le fi copiilor aproape şi a lucra cu ei într-un mod mult mai creativ. S-a mutat în Braşov şi acum îşi trăieşte visul prin toţi porii. Simona face parte dintr-o „gaşcă de oameni nebuni, frumoşi, care pun suflet în tot ceea ce fac” – după cum spune ea – şi care au pus bazele unei tabere atipice pentru cei mici: un loc în care le este încurajată creativitatea, în care fiecare copil este o lume, un loc în care se stă în mijlocul naturii şi departe de tehnologie, cu ore de schi şi snowboard iarna şi aventuri de cercetaşi şi supravieţuire, echitaţie, pictură sau fotografie pe timpul verii. Aici vin copii din toată lumea şi prieteniile care se leagă sunt cea mai mare comoară. Atunci când vorbeşte despre ei, Simona pare o Mary Poppins modernă, mai ales că cele mai mari satisfacţii le are atunci când reuşeşte să facă educaţie prin joc. „De la copii avem întotdeauna câte ceva de învăţat. Dacă suntem puţin atenţi şi capabili să ne oprim din cursa în care suntem prinşi, copiii ne pot învăţa cum să ne bucurăm de viaţă… cu siguranţă mulţi au uitat cum este.”

1. Povesteşte-mi despre tabăra de care te ocupi. Cum a apărut acest proiect, câţi sunteţi implicaţi, care e conceptul şi unde vă pot găsi oamenii?

Conceptul Radu Travel a aparut acum 10 ani. Concept este puţin spus, e o poveste. Suntem o gaşcă de oameni nebuni, frumoşi, care pun suflet în tot ceea ce fac. Pentru mine Radu Travel este a doua familie şi spun asta din tot sufletul. Iarna organizăm tabere de schi şi snowboard în Predeal, Sinaia şi Austria, iar vara distractia se extinde pe mai multe direcţii: tabere de cercetaşi şi supravieţuire în masivul Piatra Craiului, tabere de echitaţie, pictură şi fotografie în Râşnov şi tabere de tenis în apropierea Braşovului. Fiecare tabără are un caracter aparte în funcţie de activităţile pe care le desfăşurăm. Prin intermediul acestor activităţi încercăm să aducem copiii mai aproape de natură şi să le oferim experienţe minunate, pe care nu au ocazia să le trăiască în viaţa de zi cu zi. Toate activităţile au în jurul lor câte o poveste prin care reuşim să le captăm atenţia de la tehnologie la ceea ce fac cu noi. Pe site-ul nostru, radutravel.ro, se găsesc în permanenţă ofertele de tabere pentru fiecare sezon.

2. Ce îţi place cel mai mult la ceea ce faci?

Îmi place enorm de mult tot ceea ce fac! Cea mai mare provocare este că în fiecare săptămână vin alţi copii la care trebuie să te adaptezi şi cu care trebuie să te conectezi. În munca cu copiii apar tot timpul noi provocări, dar satisfacţiile sunt pe măsură, aşa că pot să spun foarte sincer că îmi iubesc job-ul!

3. Ce fel de copii aveţi în tabără şi ce pot face ei acolo? Sunt părinţii români deschişi la astfel de tabere?

În taberele noastre vin copii din toată ţara şi nu numai. Vin copii cu vârste cuprinse între 3 şi 18 ani, ceea ce dă taberelor un caracter aparte.

4. Vin şi copii din străinătate?

Am avut copii veniti din diverse colţuri ale lumii. Am lucrat cu mare drag alături de copii din Nigeria, Germania, Anglia, Portugalia, Franţa.

5. Cum ai ajuns să faci asta? Ce studii ai şi cu ce te-ai ocupat înainte?

Înainte de Radu Travel, am lucrat în învăţamânt. Am terminat Colegiul Pedagogic şi am devenit educatoare (o experienţă minunată din viaţa mea). După primele luni petrecute în grădiniţa la care lucram, în Bucureşti, am avut ocazia să plec în prima tabără de schi cu copiii de acolo. A fost o experienţă de vis. Am cunoscut nişte oameni extraordinari care făceau minuni cu piticii. De atunci, an de an, iarna mergeam în taberele de schi, iar vara în cele de cercetaşi. Aşa s-au desfăşurat lucrurile cu prima mea generaţie de grădiniţă, după care m-am mutat în Braşov şi am intrat în familia Radu Travel.

6. Cât de greu ţi-a fost să îţi găseşti drumul? Când ai simţit că vrei şi poţi să lucrezi cu copiii?

Mi-au placut mereu copiii. Şi după ce am început să lucrez cu ei mi-am dat seama destul de uşor că asta vreau să fac în continuare. Momentul decisiv a fost atunci când m-am hotărât să renunţ la învăţământ, dar mi-am dorit foarte tare să lucrez în continuare cu copii. Ceea ce fac acum îmi oferă posibilitatea să fac minuni şi nu cred că există mulţumire sufletească mai mare.

7. Ce înveţi tu de la copiii cu care intri în contact? Care crezi că e cea mai frumoasă lecţie pe care adulţii ar trebui să o înveţe de la copii?

De la copii avem întotdeauna câte ceva de învăţat. Dacă suntem puţin atenţi şi capabili să ne oprim din cursa în care suntem prinşi, copiii ne pot învăţa cum să ne bucurăm de viaţă… cu siguranţă mulţi au uitat cum este.

8. Care e cea mai frumoasă amintire a ta legată de acest proiect?

Este greu să aleg. Job-ul pe care îl am este un adevărat generator de amintiri şi trăiri minunate. Îmi pot aminti însă cu drag cum am pus schiurile în picioare primului copil şi ce emoţii am trăit, cum am citit prima poveste la somn şi, mai ales, îmbrăţişările de la sfârşitul primei tabere.

9. Sunt copii care vor să revină după prima experienţă în tabăra voastră? Se leagă prietenii acolo?

Avem în tabere copii care au crescut odata cu noi, vin an de an, şi iarna, şi vara, iar prieteniile care se leagă aici sunt de nedescris.

10. Ce vreţi să le arătaţi copiilor prin acest proiect?

Nu trebuie neapărat să arătăm ceva… Noi le oferim o alternativă. Un mod în care se pot distra şi pot avea parte de zile minunate în natură. Le oferim ocazia de a se rupe pentru câteva zile din bula de tehnologie în care sunt prinşi.

11. Cum a fost copilăria ta? De ce anume îţi aminteşti cu cel mai mare drag?

Am avut o copilărie fericită şi spun asta cu tot sufletul. Îmi amintesc cu drag că stăteam afară ore în şir cu gaşca şi făceam toate nebuniile care ne treceau prin cap. Statul afară era aur pentru noi, iar jocurile simple ca „7 pietre”, „raţele şi vânătorii”, „ascunselea”, „flori, fete şi băieţi” ne ţineau în priză ore în şir şi veşnic cu zambetul pe buze.

12. Ce crezi că a pierdut lumea în care trăim şi e păcat că se întâmplă asta?

Lumea în care trăim a pierdut contactul cu natura. Suntem prea prinşi în vâltoarea societăţii şi lumea uită că o pauză în natură poate face minuni şi îţi poate da şansa să vezi lucrurile într-un mod mai clar. Am uitat, din păcate, să ne mai dăm timp să respirăm aer curat… Dar nu este timpul pierdut, natura este încă aici!

13. Cât de mult crezi că te-a ajutat educaţia în găsirea drumului tău?

Educaţia a avut un rol important în găsirea drumului meu. Şi când spun asta, mă refer atât la educaţia primită în şcoală, dar şi la educaţia primită în familie. Ai mei m-au susţinut mereu în tot ce am vrut să fac şi m-au încurajat chiar dacă acest lucru a implicat de cele mai multe ori plecarea mea departe de casă.

14. Crezi în programele alternative de educaţie a copiilor? Ce lipseşte sistemului românesc?

Sunt multe lucruri care lipsesc sistemului românesc de învăţământ. Din păcate, acesta încă se bazează pe volum de informație… Se uita de creativitate, se uită de nevoia copilului de a face activităţi care chiar îi plac, activităţi la care este talentat. Se uită de faptul că este nevoie de copilărie!

15. Te-ai gândit că genul acesta de tabără ar fi potrivit şi pentru adulţi? Sunt mulţi care ar da orice să poată sta departe de telefon măcar un weekend.

Noi organizam şi evenimente cu şi pentru adulţi. Important este ca informaţia să circule. În această perioadă se lucrează intens la ofertele de weekend-uri pentru adulţi.

16. Care a fost cel mai greu moment cu care te-ai confruntat de când ai început acest proiect? Şi ce ai învăţat tu despre tine din toată experienţa asta? 

Atunci când pui mult suflet în ceea ce faci îţi asumi riscul de a fi şi dezamăgit. Au fost şi momente dificile, dar partea frumoasă este că am reuşit să învăţ multe lucruri despre mine. Momentele dificile m-au determinat să îmi împing şi să îmi depăşesc limite şi frici, m-au determinat să mă redescopar şi sentimentul de după… este minunat!