Credeți că putem gusta o melodie? Sau că putem vedea un sunet? Sau că timpul poate fi perceput tactil? Ei bine, se pare că 1 % din populația lumii poate face asta. Există oameni care percep totul altfel, oameni pentru care o literă are o anumită culoare sau un sunet o consistență aparte. Oameni care văd sunete sau simt culori. Pentru ei, noaptea poate avea un anumit gust, în vreme ce o melodie poate fi văzută într-o anumită culoare. Deși pare ciudat, această abilitate există și ea se cheamă sinestezie. Conform DEX-ului, sintestezia este o asociație între senzații de natură diferită care dau impresia că sunt unul simbolul celuilalt. Cuvântul provine din limba greacă – syn, „împreună” și aisthēsis, „simț”, „senzație”.
Se pare că noi toți ne-am naște cu această abilitate de a împleti simțurile, dar pe care cei mai mulți dintre noi o pierd. Rar întâlnită, sintestezia nu este considerată o boală sau o dereglare, iar cei care au această însuşire nu se consideră diferiţi faţă de restul oamenilor, pentru că ei cred că toţi ceilalţi au aceleaşi senzaţii ca ei. Persoanele diagnosticate cu sinestezie experimentează simțuri diferite simultan, simțuri care, în mod normal, sunt percepute separat.
O formă comună de sintestezie este perceperea literelor și cifrelor în culori. Numerele, lunile anului, zilele săptămânii sunt asociate cu anumite culori și percepute ca atare de persoanele cu aceatsă însușire. Ca în fotografia de mai jos:
Foto: Wikipedia
O altă formă o reprezintă asocierea sunetelor cu culori, cromestezia. Pentru aceste persoane, sunetul făcut de deschiderea unei uși sau trecerea unei mașini pe stradă atrage după sine vizualizarea unei culori. Richard Cytowic, neurolog american, a asociat această însușire cu un foc de artificii: vocea, muzica, sunetul produs de o farfurie care se sparge sau pur și simplu lătratul unui câine atrag după sine o explozie de culoare, asemenea unui foc de artificii, care dispare odată cu sunetul respectiv. Persoanele cu această însușire au și opinii diferite în ceea ce privește asocierea unui sunet cu o anumită culoare, cunoscută fiind disputa dintre compozitorii Franz Liszt și Rimsky-Korsakov cu privire la culorile notelor muzicale.
Se știu puține despre sinestezie și nu există multe studii științifice în acest domeniu. Se pare că aceasta s-ar dezvolta la unele persoane în copilărie, atunci când copii intră în contact pentru prima oară cu concepte abstracte. Unii cercetători au încercat să explice această capacitate a creierului prin ipoteza că în creier ar avea loc anumite inversiuni între funcţiile lobilor temporali responsabili cu auzul şi cei occipitali, responsabili cu văzul: cu alte cuvinte, se produce o activare încrucişată a două sau mai multe arii cerebrale implicate în interpretarea informaţiilor senzoriale (unii nervi rămân conectaţi la mai multe arii în loc să se specializeze pe diverse domenii).
Iată un video fascinant despre împletirea simțurilor: