Tânăra care a curățat România într-o singură zi

Când o vezi atât de delicată și fragilă pare greu de crezut că despre ea președintele Estoniei a spus că este unul dintre cei trei români care au făcut o revoluție în țara noastră. Și totuși, Anamaria Hâncu este cea care, la nici 25 de ani, a spus Let’s Do It, Romania! și a reușit să mobilizeze 200.000 de voluntari care au ieșit într-o singură zi să curețe toată România de deșeuri.

A absolvit Colegiul Național „Nicolae Bălcescu” din Brăila, specializarea Filologie intensiv-Limbi Străine. La recomandarea profesoarei sale de limba română, Adriana Bogatu, s-a înscris la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, specializarea Sociologie, de la Universitatea din București și, ulterior, a absolvit Masterul de „Comunicare, Mass-media și Societate” (în limba franceză), în cadrul aceleiași facultăți. „Privind în urmă, au fost ani frumoși care m-au schimbat, m-au făcut să cresc, să evoluez, să devin eu”, spune Anamaria Hâncu, Communication Consultant & Co-Foundator al celui mai mare proiect de voluntariat din România, Let’s Do, It, Romania! 

Anamaria are 29 de ani, lucrează ca Label Manager & Promotion Manager Global Records. Dincolo de jobul ei este pasionată de voluntariat, îi place să facă sport, a practicat volei aproximativ 9 ani și a participat la ultimele ediții de maraton din București.

Spune-ne, te rog, când și mai ales cum a început proiectul Let`s Do It! în România?

Un început frumos de care îmi amintesc mereu cu bucurie şi emoţie. În 2008 începusem masterul, începusem şi primul job oficial şi mi-am spus – „stai puţin, chiar ai timp liber, trebuie să îl umpli cu lucruri utile”. Am simţit că vreau să dedic timpul şi energia mea voluntariatului. Nu ştiam exact spre ce zonă să mă îndrept, am început să fac research, am citit, m-am informat şi mi-a apărut un anunţ tentant: asociaţia EcoAssist se pregătea de proiectul „Marea Ecologizare” care îşi propunea să facă acţiuni de curăţenie în patru arii protejate din România. Am simţit că trebuie să mă implic, le-am trimis un e-mail şi foarte curând, am fost anunţată că voi fi voluntar la cele patru acţiuni. Între timp, creându-se o energie bună, implicându-mă constant şi activ, am început să ajut şi pe parte de PR asociaţia şi pe Liana Buzea, preşedintele EcoAssist.

Am văzut filmuleţul din Estonia cu acţiunea pe care au făcut-o ei şi eram fascinaţi că au reuşit să cureţe întreagă ţară cu participarea a 50 000 de voluntari. Ne-am spus „e tare, dar nu e posibil la noi” şi am trecut peste idee. Până într-o zi, când, văzând că filmuleţul atrăgea tot mai mulţi oameni din România, Liana a spus: „hai să facem proiectul în România, hai să facem curăţenie în toată ţară într-o singură zi”. Am zis „ok, gata, mă bag”, deşi mă gândeam – oare chiar e posibil? Şi aşa a apărut Let’s Do It, România! Spun sincer, habar n-aveam în ce mă bag, pur şi simplu, am simţit că trebuie să mă implic. Apoi a urmat un şir lung de întâmplări frumoase: s-au înscris în proiect oameni minunaţi, frumoşi, empatici, do-eri adevăraţi care au pus la bătaie timpul liber, bani (veneam cu bani de acasă, fiecare cât putea, să reuşim să rezolvăm diferite situaţii), vorbeam peste tot, oricui simţeam că poate să ajute despre Let’s Do It, România!, despre cât de tare e proiectul şi cât e de important că toată lumea să se implice. Am creat povestea şi am comunicat-o constant cu resursele noastre… gratis! Am creat blog, site, cont de Twitter, cauză de Facebook. Am atras alături de noi specialişti din comunicare, project management, IT, oameni care fie s-au implicat în echipe, fie ne ajutau cu experienţa lor să ducem proiectul pe calea cea bună. Rând pe rând, am obţinut victorie după victorie: autorităţi locale, centrale, persoane publice, parteneri media.

Petreceam ore întregi lucrând pentru dezvoltarea proiectului, am creat echipe locale în fiecare judeţ, mergeam cu schimbul în fiecare judeţ, cu trenul, să lansăm oficial proiectul peste tot, când lumea a devenit tot mai curioasă, dădeam interviuri la radio din baia de la birou, mă învoiam să merg la emisiuni. Dormeam patru ore pe noapte şi în rest, mergeam la serviciu şi apoi visam şi trăiam Let’s Do It, România! Până când într-o zi, când am simţit că trebuie să mă focusez 100% pe proiect, aşa că m-am sfătuit cu Mădălina Uceanu, consultant drag al nostru şi cu părinţii mei, le-am spus că vreau să îmi dau demisia ca în lunile august şi septembrie să fac doar proiectul şi apoi îmi caut job. Mi-am urmat visul cu ei, m-au susţinut şi am reuşit să bifăm pas cu pas tot ce ne-am dorit – am atras vedete mari alături de noi (Smiley, INNA, Adrian Despot etc), am făcut un imn al proiectului, blogul nostru creştea simţitor (am fost locul 1 în ZeList), cauza noastră pe Facebook era numărul 1 în România, împreună cu echipele locale am avut sute de apariții TV, radio, presă scrisă și online, am făcut tricouri, mesaje personalizate pentru online, iar celelalte echipe turau la maximum astfel încât pe 25 septembrie 2010 să fim pregătiți. Și a fost tare! Nu a fost perfect, nici pe departe. Dar pur și simplu, am reușit! 200 000 de voluntari au ieșit la curățenie, în fiecare județ al României.

A fost un sentiment uriaș pentru un om mic ca mine. În acea zi și în anii care au urmat, ne uităm la voluntarii care ieșeau la curățenie, eram în mijlocul lor, ne vedeau în tricourile Let’s Do It, România! și ne făceau fericiți cu mâna, scandau „Let’s Do It, România!”, erau copii care ne întâmpinau cu desene făcute de ei. Nu o dată am plâns pur și simplu de fericire. Știam că datorită nouă, că și datorită mie, ei sunt acolo. În acea seară de 25 septembrie, mi-am dat seama de atât de multe lucruri: că sunt un om norocos, că am reușit să fac ceva important pentru țara mea, că am reușit să atrag mai mulți oameni să lase starea de „la noi nu se poate” și să încerce să schimbe ceva în România. Și bineînțeles, că am câștigat niște prieteni adevărați, pe viață – echipa Let’s Do It, România! În acea seară, la petrecere, ne-am îmbrățișat strâns, am plâns din nou de fericire și știu că acel moment ne-a unit pentru totdeauna. Și ne ține împreună de peste 6 ani, cu multe proiecte frumoase, cu peste 1 milion de voluntari implicați.

Au fost câteva momente foarte importante pentru mine după Let’s Do It, România!: în 2010, am obținut premiul Golden la PR Awards pentru campania noastră (plus alte premii la Gala Societății Civile), în 2011, domnul ambasador al SUA în România, Mark Gitenstein, și-a dorit să ne cunoască pe mine și pe Liana și ne-a numit „Remarkable Romanians” în cadrul ceremoniei de 4 Iulie.

Apoi, în 2013, președintele Estoniei (țara inițiatoare Let’s Do It), Toomas Hedrik Ilves, a făcut o vizită în România și pentru o oră, a stat de vorba cu noi, menționând că i-a spus lui Traian Băsescu (președintele României pe atunci) că în țara noastră, trei români au făcut o revoluție: Laszlo Tokes, Liana Buzea și cu mine. Am fost uluită!

Ce anume te-a determinat să inițiezi/să faci parte din acest proiect?

Dorința de a schimba ceva în România, de a arăta că și țara noastră poate să fie ca țările „de afară”, că sunt și oameni buni și responsabili, nu doar cei nepăsători care merg la grătar, în natură și aruncă gunoaie peste tot.

Mi-am dorit să mă separ de categoria nemulțumiților care doar comentează și nu trec la fapte. Mi-am dorit să fiu un „doer” adevărat. Și cred că am reușit!

Atunci când ați demarat acest proiect, ce așteptări aveați în privința implicării oamenilor?

Nici măcar nu știam cum va fi primită ideea și ce așteptări să avem. Evident, ne doream să găsim deschidere și să primim susținere. Au fost mulți sceptici, multe bariere, criza care abia începea și care a afectat România.

Mă durea tare răutatea oamenilor, jignirile gratuite, nefondate – că ne băgăm bani în buzunare, că nu vom reuși, că suntem niște copii fără minte care abia înțeleg ce este viața. Lovituri pe care le-am primit pe toate părțile. Recunosc, eram mai mică și mai sensibilă atunci și plângeam. Dar nu m-am lăsat descurajată. Am găsit în mine resurse neștiute (la vremea aceea) și toate aceste vorbe și piedici mă motivau și mai tare să demonstrăm că facem un lucru bun și suntem corecți. Aveam, desigur, și mulți oameni care ne susțineau și care mișcau lucruri în jurul lor pentru că acțiunea Let’s Do It, România! să reușească.

Și, de asemenea, ce informații despre zonele afectate de gunoaie? Aceste așteptări au reflectat realitatea sau au depășit-o?

Nu existau aceste informații. De aceea, tot împreună cu echipa Let’s Do It, România! din București, din țară și bineînțeles, alături de voluntarii de pe teren, am reușit să realizăm prima hartă a deșeurilor din România prin acțiunea de cartare. Voluntarii mergeau în afara orașelor, identificau zone cu deșeuri, le localizau cu ajutorul GPS-ului, scriau tipurile de deșeuri, orientativ cantitatea și apoi apăreau pe hartă noastră. Astfel, ne era ușor să trimitem voluntarii în ziua de curățenie în zonă respectivă, știind cam de câți este nevoie să strângă, să ne asigurăm că nu este periculos, să nu trimitem copii acolo dacă erau prea multe deșeuri etc. Cartarea s-a făcut atât cu mașina, cât și cu bicicleta, în proiectul inițiat de colegul meu Geo Atreides și de Vlad Dulea „Let’s Bike It”.

În medie, pe an, ce cantitate de gunoaie a fost adunată pe durata campaniei? Ați sesizat o scădere acum față de primul an?

Voi spune că în cei cinci ani de acțiuni Let’s Do It, România! am strâns 2 200 000 saci de deșeuri, aproximativ 22 500 de tone de deșeuri. Partea bună este că de la an la an au fost zone în care nu a mai fost nevoie să ne întoarcem să facem curățenie pentru că nu s-au mai strâns. Erau chiar voluntari care ne scriau și ne spuneau că ei vor monitoriza constant zona pe care au curățat-o la acțiunile noastre pentru a se asigura că se păstrează curățenia. Au fost și zone în care au tot apărut deșeuri, mai ales din materiale de construcție unde era necesar să intervenim cu utilaje.

Care a fost zona din țară cea mai afectată de gunoaie și care a necesitat cel mai mult efort din partea voluntarilor?

Întotdeauna problemele cele mai mari apar în zonele în care oamenii merg constant la grătar și iarbă verde și „uită” să își ia gunoaiele înapoi. Sau în zonele cu mulți turiști. Așadar, în zone precum Cheia, Bușteni, dar și pădurea Băneasa, voluntarii noștri mereu aveau de lucru.

În ce zonă a țării a fost cea mai mare receptivitate pentru ”Let`s Do It?” și unde s-au adunat cei mai mulți voluntari?

Cea mai mare receptivitate a fost în județe precum Cluj, Maramureș, Brașov, Timiș, aici mereu s-au implicat mulți voluntari atât în organizare, cât și în ziua de curățenie, autoritățile, companiile, operatorii de salubritate au fost foarte deschiși.

În ce măsură ați beneficiat de sprijinul autorităților locale?

În foarte mare măsură. Practic, acești oameni au făcut acțiunea posibilă, ajutând echipele noastre locale în fiecare etapă a proiectului. Îmi amintesc și că au existat autorități locale mai sceptice sau mai puțin binevoitoare și când apărea în presă cum că în anumite localități nu se strâng voluntari sau nu există echipe locale, începeau să sune telefoanele și lucrurile se mișcau. Erau victorii mici, dar importante pentru noi. Și privind „the big picture”, a fost o victorie pentru România.

Cum s-a reflectat campania în afara țării?

Let’s Do It, România! face parte din mișcarea Let’s Do It care cuprinde peste 100 de țări ce au organizat acțiuni de curățenie națională. Trebuie să menționez că organizatorii Let’s Do It din Estonia, „părinții” acestei mișcări, au fost foarte impresionați de reușitele noastre și ne-au lăudat de fiecare dată pentru că am reușit să facem curățenie în toată țara, în afara orașelor, mai ales știind cât de multe probleme avem cu deșeurile și bineînțeles, că avem o țară mare, cu mulți locuitori și foarte mulți sceptici. Deși din mișcarea Let’s Do It fac parte țări foarte mari, România rămâne una dintre țările în care chiar s-a făcut curățenie conform principiului – „în toată țara, într-o singură zi”. Suntem foarte bucuroși că am reușit acest lucru împreună cu voluntarii și partenerii noștri.

Ce schimbări a adus, până acum, ”Let`s Do It?” în România?

Let’s Do It, România! a demonstrat că se poate să reușești atunci când îți pui ceva în cap și te zbați să faci lucrurile bine, a demonstrat că locuitorii României pot fi uniți. I-a determinat pe oameni să treacă  la fapte, să inițieze proiecte în care cred, dar nu aveau curaj, colegi de-ai noștri din Let’s Do It! au înființat propriile ONG-uri și dezvoltă acțiuni.

Ce planuri aveți pentru viitorul apropiat?

Organizăm acțiuni Let’s Do It, Corporate cu angajații din companii care își doresc să facă voluntariat, tabară pentru copii la Sulina unde au învățat noțiuni despre mediu și ecologie, training-uri în școli și companii, am organizat acțiuni Let’s Do It, Danube în orașele prin care trece Dunărea în România, acțiuni de curățenie în Delta Văcărești. Am lansat aplicația Let’s Do It app, disponibilă și pe Google Play și pe AppStore cu ajutorul căreia oamenii pot localiza deșeurile în oraș sau în natură, le încarcă în aplicația noastră, noi transmitem informațiile mai departe autorităților care, în 30 de zile, au obligația să revină cu un răspuns oficial și o rezolvare a sesizării.

Cum te-a schimbat pe tine implicarea în acest proiect? Dar pe cei apropiați ție?

Foarte mult, enorm! Mi-a schimbat viața cu totul. Mi-a dat încredere în mine și în ce pot sa fac atunci când rezonez cu o cauză, m-a transformat ca om, mă simt mai energică, mai empatică, am prieteni dragi alături de mine, am cunoscut foarte mulți oameni extraordinari. Ba mai mult, părinții mei, care la început credeau că este o nebunie acest proiect și o toană de-a mea, când m-au văzut la TV, m-au auzit dând interviuri la radio, au început să vadă despre Let’s Do It, România! peste tot, și-au dat seama încă o dată că au de ce să aibă încredere în mine și în alegerile mele. Și de atunci, mă întreabă mereu ce se mai întamplă în proiect, se bucură când le spun că sunt la ședințe sau mergem la acțiuni. Anca, sora mea, este, de asemenea, mândră de acest proiect și de reușitele mele și se implică și ea alături de mine atunci când timpul îi permite.

Și foarte important pentru mine, Let’s Do It, România! mi-a arătat ce înseamnă munca în echipă, o echipă adevărată care unită, mută munții. De fiecare dată când am traversat momente dificile și am spus ca vrem să renunțăm la proiect, le-am spus colegilor mei că atâta vreme cât știu că ei sunt acolo, și eu voi rămâne și știu că așa, proiectul va continua.

Tot datorită Let’s Do It, România!, am ajuns să am jobul de astăzi. Am ajuns să fiu PR-ul INNEI, să lucrez la Global Records, în urmă cu patru ani și jumătate, pentru că ne-am dorit că ea să ne fie ambasador, am ținut legătura cu echipa ei ulterior (colegii mei de astăzi) și când au căutat un nou membru, am fost omul potrivit la locul potrivit.

Poate sună copilărește, dar am decis să îmi tatuez logo-ul Let’s Do It, România! acum un an, așa că îl am sub piele pentru totdeauna.

Cum ai observat că reacționează românii la acest subiect? Sunt deschiși, receptivi sau mai degrabă reticenți?

Acum sunt mult mai deschiși, chiar primim e-mail-uri cu sugestii, propuneri, există dorință mult mai mare de implicare și acest lucru nu poate decât să ne bucure.

Ți-ai convins familia să recicleze responsabil? 

Bunica mea colecta selectiv și înainte, doar că nu știa că așa se numește. Și ea și mama îmi spun că și înainte, sticla o depozita separat, hârtia la fel (pentru maculatură), plasticul separat.

Care consideri că este cea mai mare realizare a acestui proiect?

Mi se pare foarte important că Let’s Do It, România! a devenit cea mai mare mișcare socială, organizată de voluntari, dusă la bun sfârșit de voluntari, prima acțiune la care autoritățile centrale, locale, ONG-uri, mass-media, persoane publice, companii, operatori de salubritate s-au unit pentru o cauză în care cred.

De ce ești cel mai mândră?

Sunt foarte mândră de echipa Let’s Do It, România!, de tot ce am reușit până acum, de energia și ambiția de a continua, dar și de încrederea celor care ne sunt parteneri și susținători.

La ce nivel consideri că se află voluntariatul în România?

Voluntariatul în România prinde aripi. Sunt tot mai mulți copii interesați să se implice în acțiuni de voluntariat – de la vârste mici, avem și părinți care își însoțesc copiii și ne spun cu entuziasm să îi mai anunțăm când mai avem acțiuni pentru că vor să mai vină. Observam și când mergeam la semi-maraton și stafetă tot mai multe ONG-uri reprezentate de sportivi care fie erau deja voluntari în ONG-urile respective, fie erau atrași să alerge pentru cauze și apoi se și implicau în acțiuni. Mi se pare frumos, este o perspectivă optimistă.

În ce proiecte de voluntariat mai ești implicată?

Timp de cinci ani, am fost voluntar în tabara din „Țara lui Andrei”, o altă experiență frumoasă care m-a îmbogățit sufletește. M-am apropiat de copii foarte mult, petreceam zile întregi alături de ei și împreună cu organizatorii taberei aveam grijă să le transformăm această tabără într-o experiență de neuitat. Îmi amintesc de ziua în care copiii plecau din tabară și eram emoționați, supăraţi că ne despărţeam, ne scriam tricouri cu urări şi autografe, făceam schimb de e-mail şi ne adăugam pe Facebook, cu lacrimile de rigoare. În rest, particip la acţiuni de plantare atunci când timpul îmi permite.

Ce altceva îți mai place să faci în timpul liber?

Îmi place să ascult muzică (tot lucrez în domeniu ☺), să mă bucur de momente în liniște deplină, dar îmi plac și serile agitate în prezența prietenilor, să mă plimb, mai nou, să mă bucur de spiritul competițiilor (am participat la ultimele ediții de maraton din București), citesc reviste și bloguri de modă, citesc (dar nu atât de des pe cât mi-aș dori), sunt interesată de tot ce înseamnă stil de viață sănătos (alimentație echilibrată, un mediu curat, cu oameni responsabili).

În încheiere te rugăm să ne spui ce înseamnă voluntariatul pentru tine și de ce ai recomanda și altora să-l practice?

Nu îmi pot imagina viața fără voluntariat, este o parte din mine, din ceea ce sunt, mă definește. Voluntariatul lasă urme și asupra ta și asupra celor din jurul tău pe care îi ajuți, asupra naturii. Cred că este foarte important pentru fiecare dintre noi măcar să încerce o dată să facă voluntariat de orice fel. Sunt convinsă ca va exista și o a doua oară.

Pe mine m-a ajutat să mă dezvolt profesional, am învățat multe de-a lungul acestor ani, lucrez în domeniul comunicării, am întâlnit oameni minunați care îmi sunt cei mai buni și dragi prieteni, am demonstrat alături de cei peste 1 milion de voluntari în cei 5 ani de acțiuni că România se poate schimba.