Transylvanian Inn a pornit de la visul a două surori și a prins viață și formă într-un loc de poveste, ce respiră prin aerul proaspăt al munților, se îmbujorează de la razele soarelui și se lăfăie într-o liniște „deranjată” doar de ciripitul păsărilor, zumzetul albinelor și clopotul bisericii.
Situată într-un loc ales cu mâna, în urma unor lungi căutări și prospecții, Transylvanian Inn este perfect pentru cei care-și doresc să respire aer curat, să se bucure de o priveliște ce-ți taie respirația, să citească în tihnă, să meargă în drumeții și să mănânce proaspăt și sănătos.
Fie că vreți să mergeți doar pentru un weekend, fie că vreți să vă petreceți tot concediul acolo, că plecați în teambuilding sau într-un retreat, Transylvanian Inn e locul care vă poate oferi chiar și ceea ce nu știați că aveți nevoie. Iar cea mai frumoasă Bibliotecă la Înălțime e un fel de Kathmandu, acoperișul lumii, un loc invadat de lumină, în care fiecare din cele peste 3000 de exemplare se simte prețuit și pus în valoare.
Cu mare drag și bucurie vă invităm să citiți un interviu cu Laura Cioc, corporatistă convinsă, care a renunțat la cariera sa pentru a pune pe picioare Transylvanian Inn, un loc în care timpul pare să stea pe loc și nimic nu trebuie făcut. Un loc al sufletului și al regăsirii.
Transylvanian Inn, vila de poveste din Predeluț, Bran
Povestea voastră, a celor două surori, poate începe fără nicio exagerare cu „a fost odată ca niciodată”, pentru că ceea ce a plecat de la un vis al Alinei s-a transformat în realitate. Pe scurt, sora ta și-a dorit mereu ca atunci când se întoarce acasă din lungile sale plecări în străinătate, să existe un han care să-i ofere sentimentul de regăsire. Alina visa la propriul han, unul ca din basmele bunicii. Iar visul ei s-a împlinit. A fost acesta și visul tău sau a devenit pe parcurs?
A fost mai mult visul Alinei și visul tatălui nostru atunci când am plecat la drum. I-am susținut în toate demersurile, însă nu am fost atât de implicată la începuturile aventurii. Eram pe atunci o corporatistă convinsă care încă mai credea că vă ieși la pensie din banca. Noroc că m-am trezit la realitate și visul lor a devenit și visul meu. Acum suntem împreună în visul nostru!
Cum ați ales acest loc minunat pentru construirea visului?
Părinții mei au fost cei are au depus cel mai mult efort pentru a găsi terenul. Cred că a durat aproape doi ani să străbată zona și să vadă diverse locuri. Îmi amintesc că au bătut multe drumuri de la Balotești, acolo unde locuiesc ei, la Bran, acolo unde ne doream să cumpăram terenul. Nu am vrut să construim pe orice bază, ci pe una care să susțină exact ceea ce ne-am dorit. Părinții mei au căutat terenul potrivit, având o viziune clară de la care nu am vrut să ne abatem – locul avea să ofere priveliști spre Castelul Bran și musai să fie undeva departe de lumea dezlănțuită.
Alina visa, așa cum spui tu „să le poată oferi oaspeților mâncare bună, un pat cald, o carte pe noptieră și o vorbă dulce, așa cum făcea hangița din povestirile bunicii”. Eu cred că la Transylvanian Inn oferiți mai mult decât atât. Oferiți o evadare în timp, o desprindere de lume și o experiență. Cum ați reușit să faceți toate aceste lucruri?
Aș zice că Alina a visat mai simplu, iar tatăl nostru a visat mai mare. El a fost cel care și-a dorit mai mult decât un loc unde oamenii să doarmă și să mănânce bine. A „văzut” în Transylvanian Inn un loc deschis pentru spiritualitate atunci când în România nu se punea foarte mult preț pe un astfel de concept.
Am plecat de la dorința de a crea o atmosferă, o experiență care să îmbine confortul cu povestea, ospitalitatea autentică cu magia locului. Am vrut ca fiecare oaspete să simtă că pășește într-un alt ritm al timpului, unul mai tihnit, mai autentic, mai aproape de ceea ce înseamnă acasă.
Cum am reușit?
În primul rând ne ajută natura: priveliștile care îți taie respirația cu fiecare răsărit și fiecare apus. Apoi am adăugat colțul nostru de lectură în Biblioteca la Înălțime unde timpul pare să stea pe loc, unde te poți bucura nu doar de magia cărților, dar și de magia munților. Și pe lângă toate acestea, ne-am străduit să pregătim mâncare cu suflet și un ambient care să îți amintească de casele calde de altădată.
M-am bucurat să găsesc la voi mâncare pentru toate gusturile: un mic dejun copios și ingrediente dintre cele mai naturale. De unde vă aprovizionați?
O să îți dau un răspuns ceva mai lung. Mi-ar plăcea să mă pot aproviziona DOAR de la producători locali și dacă s-ar putea să îi găsesc pe o rază de maxim 10 km ar fi deja ideal. Aș lua ouă de la vecina pentru că are găini care zburdă țoață ziua prin curte, dar nu pot pentru că nu are certificat de producător. Aș lua merele de la vecinul care are pomi fructiferi în gradină la maxim trei curți de noi. Dar la fel, nu are certificat de producător.
Acestea fiind spuse, ne aprovizionăm pe cât putem de mult de la producătorii din zona Bran – Moieciu și apoi de la cei din zona Brașov – Harman. Sunt și produse pe care le cumpăram de la magazinele mari, deși mi-ar plăcea ca pe viitor să apelez doar la producători. Greu de crezut ținând cont de faptul că în zonă nu se produc legume pe tot parcursul anului. Îmi doresc să pot adapta meniul doar la legume de sezon dar, din păcate, noi nu avem o oferta așa de bogată de fructe și legume iarna.
Țineți cont de restricțiile alimentare ale oaspeților. E greu să faceți asta?
Ținem cont de restricții, atunci când suntem anunțați din timp. Este mult mai ușor când găzduim grupuri pentru că știm cu ceva timp înainte dacă este vorba despre anumite diete. Este mai lesne de aprovizionat și de organizat un meniu special dacă o faci din timp. Acum este mai facil să ții cont de diversitatea care se mărește pe zi ce trece în gastronomie, comparativ cu ceea ce era acum 10 ani.
Atunci aveam un singur magazin important în Bran cu produse puține, de o calitate îndoielnică și la prețuri prohibite. Dacă aveai nevoie de o gulie, era musai să alergi până la Brașov, ceea ce nu este ușor nici din punct de vedere al efortului, nici din punct de vedere economic.
Să șofez 35 km pentru ingredientele unei supe creme de gulii era ceva ce aș putea cataloga „interesant”. Aceasta pentru a rămâne în ton pozitiv. Acum 10 ani eram foarte atentă atunci când propuneam unui grup un meniu pentru un eveniment. Acum este mult mai ușor pentru că sunt cel puțin 4 magazine mari deschise de curând în zona Branului.
Nu aș putea spune că mă fericește din punctul de vedere al consumerismului, dar aceasta este o alta discuție. Cu siguranță, îmi oferă mai multă lejeritate atunci când gândesc și ofer un meniu pentru diverse evenimente.
Transylvanian Inn, un loc al sufletului și al regăsirii
Sunteți renumiți pentru papanașii excelenți, dar și alte prăjituri de casă. Cine le face?
Spre bucuria mea, papanașii noștri sunt foarte apreciați. Cred că este preparatul care primește cele mai multe laude, pe lângă pastrama de oaie gătită cu mult vin în ceaun la foc mic. Că tot ai spus de prăjituri de casă aș aminti de plăcinta cu mere, nuci și stafide, de salamul de biscuiți și de plăcinta cu rubarbă și bezea. Toate deserturile sunt pregătite în bucătăria noastră de cele două colege care se ocupă de partea de gătit: Diana și Violeta.
E greu să găsești oameni dedicați?
Aș zice că este din ce în ce mai greu să găsești oameni dedicați. Și nu este despre a mă plânge sau despre a mă victimiza. Este recunoscut oficial și sunt numeroase statistici care confirmă faptul că ospitalitatea este o zonă cu un mare deficit de forță de munca, în special calificată. Aș aminti 3 aspecte pe care le văd ca fiind cele mai importante: munca este solicitantă fizic și psihic.
Ospitalitatea înseamnă ore lungi de muncă, ture obositoare, lucrat în weekend și de sărbători. Mulți renunță, pentru că nu rezistă ritmului intens. Salariile nu reflectă mereu efortul depus. Există locuri unde se câștigă foarte bine, dar în multe cazuri salariile nu sunt suficient de atractive pentru a motiva oamenii să rămână pe termen lung. Lipsa unei culturi a ospitalității. În alte țări, meseriile din HoReCa sunt respectate și apreciate, iar oamenii le văd ca pe o carieră serioasă. În Romania, mulți le consideră doar un job temporar. Sunt mulți care au auzit în copilărie expresii de genul: lasă că dacă nu înveți, vei ajunge să speli vasele. Deși este bine știut că mulți dintre marii bucătari ai acestei planete au plecat de la spălat vase.
La Transylvanian Inn organizați tot felul de evenimente, de retreat-uri. Știu că vin la voi oameni din toată țara și am observat, în plus, un apetit crescut pentru comunități de a petrece timp împreună. Ce fel de servicii oferiți în această direcție?
În ultimii ani am observat o nevoie tot mai mare a oamenilor de a se reconecta – cu natura, cu ei înșiși și cu cei din jur. De aceea, am creat un spațiu care nu este doar o simplă cazare, ci un loc unde experiențele devin memorabile. Ne-am concentrat pe crearea unui concept care să susțină atât evenimente private, cât și retreat-uri sau întâlniri de grup, cu un accent deosebit pe conectarea oamenilor și promovarea comunității.
Avem un apetit crescut pentru a organiza evenimente care aduc oamenii împreună, fie că este vorba despre grupuri mici sau mari, care doresc să petreacă timp de calitate.
Organizăm sau găzduim retreat-uri de relaxare, dezvoltare personală și activități educative (în natură sau în interiorul pensiunii), care pot include ateliere de gătit, yoga, meditație, trezire creativă sau mindfulness.
Pentru grupurile de companii sau prieteni, oferim activități de teambuilding care încurajează colaborarea și construirea de echipe prin provocări în aer liber, jocuri de grup sau ateliere de gătit, de aranjamente florale.
Tabere creative și workshop-uri – fie că este vorba de scris, fotografie, pictură sau alte forme de expresie artistică, oferim spațiul potrivit pentru inspirație.
Oferim un spațiu ideal pentru organizarea petrecerilor private pentru grupuri de maxim 50 persoane (de aniversare, nunți, botezuri), în care fiecare detaliu este personalizat pentru a reflecta dorințele și nevoile celor care ne aleg. De asemenea, organizăm evenimente festive cu un accent pe gastronomie tradițională din Transilvania, oferind oaspeților o atmosferă autentică și relaxată.
În plus, față de facilități pentru evenimente, punem la dispoziție și spații de relaxare și socializare, de la terase la focul de tabără sau spații interioare cozy, unde oaspeții pot petrece timp împreună, se pot conecta și pot crea amintiri frumoase.
Ajungem și la piesa centrală a casei: Biblioteca la Inălțime. Am apreciat foarte mult faptul că practic cel mai frumos spațiu al casei nu l-ați folosit pentru amenajarea unei camere cu vedere specială, ci l-ați rezervat cărților. Cine a avut această idee, tu sau sora ta?
A fost ideea mea și mă mândresc tare mult cu ea! Și cu ideea și cu Biblioteca. Este copilul meu de suflet, locul meu de suflet. Puteam să optam pentru o cameră cu vedere spectaculoasă. În timp am învățat că nu totul se rezumă la bani sau la monetizare.
Am ales să oferim un loc de relaxare pentru toți oaspeții, un loc unde te poți bucura de priveliști spectaculoase, de o carte bună și de multă liniște. Este în locul cel mai înalt la vilei, iar unele grupuri aleg să organizeze mici ateliere aici.
Ce înseamnă pentru tine acest loc?
Așa cum am spus, este locul meu de suflet, copilul meu de suflet. Este mai mult decât un simplu loc cu cărți. Este un spațiu al liniștii, al descoperirii și al conexiunii – cu mine însămi, cu natura, cu poveștile care îmi îmbogățesc sufletul.
Timpul stă în loc de fiecare dată când sunt sus în Bibliotecă. Îmi doresc să petrec cât mai mult timp acolo, însă nu îmi iese de fiecare dată. La vila sunt prinsă cu munca, nu sunt în vacanță atât de des pe cât mi-aș dori. Este o muncă plăcuta, dar aduce cu ea responsabilități.
Într-o lume în care totul se mișcă rapid, Biblioteca la Înălțime este un spațiu unde îți poți permite să te oprești, să respiri și să te bucuri de magia poveștilor.
Câte cărți sunt la Biblioteca la Inălțime ? Ce spun, oaspeții, se bucură de loc, de cărți, de priveliște?
Sunt multe cărți. Nu le-am numărat niciodată și nu am un inventar clar. Cumpăr cât pot de des. În acest moment nu mai avem loc să depozităm în rafturile care au fost gândite inițial. Cred că sunt peste 3000 cărți. Am în intenție să le organizăm cu un inventar așa cum găsești la bibliotecile din oraș. Mai sunt cărți imprumutate și care se vor întoarce atunci când decid oaspeții care le-au luat.
Legat de reacțiile oaspetilor, în mare parte sunt minunate! Mulți dintre cei care ne trec pragul sunt surprinși să descopere o bibliotecă într-un loc atât de special. Unii aleg să-și înceapă dimineața cu o cafea și o carte bună, privind spre munți, în timp ce alții își găsesc aici un moment de liniște, departe de agitația cotidiană.
Pentru noi, Biblioteca la Înălțime nu este doar despre cărți. Este despre o experiență completă, unde lectura devine un ritual al relaxării și al reconectării cu sine.
Cum s-a schimbat Transylvanian Inn în cei peste 20 de ani de existență?
Peste 20 de ani? Doar când mă gândesc și nu îmi vine să cred. Unde eram acum 20 de ani și unde suntem acum: familia noastră, vila, echipa noastră.
Privind în urmă, aș spune că am scris o poveste cu pasiune, cu dedicare și cu dorința de a oferi oaspeților noștri mai mult decât un simplu sejur – o experiență autentică, de neuitat.
Am devenit mai mult decât un loc de cazare, suntem un spațiu pentru experiențe. De-a lungul timpului, am adăugat evenimente speciale, retreat-uri, cine tematice, creând astfel un loc unde oamenii nu doar vin, ci trăiesc momente memorabile.
Ne-am adaptat și am trecut în timp de la turism înspre evenimente de spiritualitate, pentru a reveni la turism și în final să ne îndreptăm din nou spre evenimentele de spiritualitate. Poate și pentru că noi toți, familia noastră a mers tot mai mult către liniște, către descoperirea de sine.
Am reușit să trecem prin perioada de pandemie și nu a fost ușor lucru. Au fost multe afaceri în domeniul ospitalității care nu au reușit să continue după acea perioadă delicată, din păcate. Am adăugat un nou capitol în poveste, Biblioteca la Înălțime.
Comunitatea oaspeților noștri a devenit parte din familie. În acești ani, am legat prietenii, am ascultat povești. Am fost martorii unor momente speciale din viețile celor care ne-au trecut pragul.
Aud tot mai des de la oaspeții noștri că se simt la noi ca ACASĂ sau chiar mai bine decât acasă.
Este cea mai frumoasa apreciere pe care o pot primi. Acelea sunt momentele în care știu că ne-am făcut treaba bine.
Dar tu, cum te-ai schimbat în acești ani?
Oho! 20 de ani! O viață de om! Eram o corporatista convinsă că voi ieși la pensie din banca. Și ce bine că m-am răzgândit între timp! Acum 20 de ani abia ce devenisem mamă pentru prima oară. Și cum există viață înainte și după copii, îți poți închipui că vorbim despre o altă Laură. În plus, de 10 ani am ieșit din corporație și am intrat pe lumea antreprenorială.
Iar în urmă cu aproximativ 6 ani a venit un moment în care am simțit că trebuie să plec într-o călătorie diferită – nu către un loc anume, ci spre mine însămi. Am pornit pe un drum spiritual, ghidată de dorința de cunoaștere, echilibru și înțelegere profundă. Este un proces continuu de descoperire, de întrebări, de tăceri care spun mai mult decât cuvintele. Învăț în fiecare zi să mă ascult, să-mi dau timp, să accept și să îmbrățișez atât lumina, cât și umbrele mele. Mult timp m-am luptat doar cu partea mea întunecată.
Așadar, Laura de acum este total diferita de cea de acum 20 de ani. Aș spune că poate e mai aproape de cea de acum 30 de ani când aveam mai mult curaj și mă bucuram de mai multă libertate.
Ai avut o viață deloc calmă și așezată, cu multe unele greutăți, aș spune – ce înseamnă pentru tine acest loc?
Aș aprecia că a fost o viață cu multe lecții. Iar băieții mei sunt cei mai buni profesori pe care puteam să îi am. Vila este a doua ACASĂ pentru mine. Nu am știut mulți ani ce înseamnă ACASĂ. Aveam o casă, aveam o familie, dar au fost multe momente în care îmi doream să fiu în altă parte. Acum ACASĂ este împreună cu familia și ACASĂ este la vilă. Și cred că aș putea să mai adaug. ACASĂ este și la părinții mei. Așadar, am ajuns să am trei ACASĂ, deși până la un punct al vieții mele nu am știut ce înseamnă acest sentiment.
Transylvanian Inn nu este doar o afacere, ci un vis devenit realitate. Este un loc în care am pus suflet, pasiune și dorința de a crea mai mult decât o simplă destinație de cazare. Aici am investit nu doar în ziduri, ci în oameni, experiențe și momente care rămân în suflet. Este liniște și conexiune. Este un loc unde oamenii vin ca oaspeții noștri și pleacă devenind prietenii noștri. Iar pentru mine, asta înseamnă totul.
Cum e să-ți vezi băieții ajutând la ale casei/hanului?
Mi-ar placea să îi văd mai des la vila! Băiatul mare mă ajuta uneori în vacantele de vară. În rest, este mai mult cu facultatea la București. Lui îi place să gătească, dar doar în bucătăria de acasă. Băiatul cel mic se pregătește pentru facultate și ajunge rar la vilă. Nu i-am provocat foarte mult la treburile casei. Vedem ce va să aducă viitorul.
Sora ta are o viață frumoasă și așezată în Londra. De curând a scos și o carte, care se bucură deja de succes. Cât de des vine ea acasă, la Transylvania Inn și cât de des mergi tu acolo?
Alina, sora mea, care trăiește la Londra a ales să scrie o carte inspirată prin povestea ei de viață, The Audacity Spectrum: Leading with Care, Courage and Non-Conformity. A ales să împartă din experiențele ei, din lecțiile ei. Legat de călătorii, vine ceva mai des în Romania în ultimii ani. Anul acesta are planificate cel puțin 5 vacante la vilă sau acasă la părinții noștri.
Eu am avut o perioadă în care nu prea am mers la Londra. Ajungeam maxim o dată pe an. Nu este destinația mea favorită. Aș alege oricând un oraș în Italia, chiar și ultimul sătuc din Toscana). În ultimii 2 ani am început să mă bucur de Londra în alt mod și să zbor mai des acolo. Este vorba despre mai multe plimbări în parc, în natură, mai multă liniște cu mine.
Îmi place chiar să scot la plimbare cei doi câini ai Alinei. Înainte, nu vedeam Londra din această zonă a liniștii interioare și nu apreciam parcurile ei. Viața mea era pe repede înainte, parcă nu era timp de odihnă.
Ce înseamnă pentru tine liniștea, Laura?
Mulțumesc pentru întrebare! Te anunț că răspunsul o să fie mai lung pentru că sunt într-un moment al vieții în care am învățat să prețuiesc liniștea mai mult ca oricând în trecut.
Dacă îmi puneai aceeași întrebare acum doi ani, probabil că răspunsul ar fi fost foarte diferit.
Acum știu că liniștea este mai mult decât absența zgomotului. Este acel moment când mintea mea se așază, când simt că nu trebuie să fug nicăieri, când lumea pare în echilibru. Este pacea interioară, sentimentul că sunt acolo unde trebuie să fiu.
Mult timp nu am știut ce înseamnă liniște. Mintea mea, capul meu erau un zumzăit continuu de întrebări, gânduri, frici. Aveam câțiva prieteni dragi care se minunau cum pot trece de la o idée la alta aparent fără nicio legătură. Doar mintea mea știa cum și cât de ușor se pot face milioane de legături.
Acum, liniștea este o carte bună citită într-un colț de lumină în Bibliotecă la Înălțime, este sunetul valurilor care se sparg pe țărm, este focul trosnind în șemineu într-o seară de iarnă, când timpul pare să încetinească.
Acum știu că liniștea nu este doar despre exterior, ci și despre gânduri care nu se mai luptă între ele. Este despre acceptare și despre acel moment care apare din ce în ce mai des în care simt că totul e bine exact așa cum este.
De unde-ți vine bucuria?
De unde îmi vine bucuria? Vine din momente simple, dar pline de sens. Vine din timp de calitate petrecut cu cei dragi. Vine din interior, din liniștea care este acum în capul meu, din felul în care aleg să privesc fiecare zi. Și, poate cel mai important, vine din oamenii pe care îi am aproape ACUM.
Am multe motive de bucurie: o carte bună, ospitalitatea, plăcerea de a primi oaspeții la vilă, natura și plimbările în pădure, o masă bună pregătită de mine și împărțită cu cei dragi, poveștile oaspeților, recunoștința pentru fiecare zi, pentru fiecare lecție, pentru călătoria mea.
Laura cioc – co-owner Transylvanian Inn
Aș zice că am ceva momente de bucurie în fiecare zi care trece.
De ce ești cea mai mândră?
Cea mai mândră sunt de liniștea pe care am reușit să o aduc în capul meu. Mai este încă de lucru dar sunt pe drumul cel bun. Firește că în ecuația aceasta intră și cei doi băieți ai mei, dar atât timp cât eu nu am fost bine cu mine, nici ei nu aveau cum să fie bine! Mi-a luat ceva timp să înțeleg acest lucru, dar mă bucur că s-a înfăptuit.
Sunt mândră de mine acum, sunt mândră de băieții mei, sunt mândră de relația pe care o am acum cu părinții mei, sunt mândră de ceea ce am creat la vilă.
Aș adăuga că sunt mândră de oamenii frumoși pe care care îi întâlnesc și pe care îi am în jurul meu în această etapă a vieții. Se pare că am făcut și eu ceva bun pe lumea aceasta dacă sunt atâția oameni minunați care sunt aproape de mine.
Și pentru că tot suntem la acest capitol, sunt mândră de prietenia pe care o am cu tine. Tu ești unul din acei oameni minunați care sunt aproape de sufletul meu, chiar dacă nu reușim să ne vedem atât de des pe cât ne dorim. Îți mulțumesc pentru că ești în viața mea!
Care e cea mai mare dorință a ta pe care nu ți-ai îndeplinit-o încă?
Cea mai mare dorință? Nu cred că am o dorința mare… sunt câteva visuri care știu că se vor îndeplini cândva.
Mi-am propus să ajung în Bali. Nu am reușit până acum, dar știu că nu mai este mult până când voi fi acolo. Între timp, mă bucur de locuri din Italia ori de câte ori am ocazia. Îmi place mult să călătoresc, să fiu turist și oaspete. Îmi place să cunosc alte culturi, să mă bucur de gastronomia altor țări. Uite, unul din visurile mele este să explorez bucătăriile tradiționale din diferite colțuri ale lumii. Și, mai este dorința de a avea un blog. Îmi place mult să scriu și îmi propun ca la un moment dat să o fac mai structurat.
Cât de greu e să ai o afacere în turism în România? Care sunt provocările?
Oho! Mulțumesc pentru întrebare! Mă faci să râd! Cred că aș putea să vorbesc până mâine despre asta. Greu sau ușor să ai o afacere în turism? Depinde de multe variabile – de locul unde îți desfășori activitatea, de mărimea afacerii și implicit a echipei pe care o coordonezi, de câtă experiență ai în acest domeniu, de cât de mult îți place să fii ospitalier. În mare parte este despre lucrul cu oamenii, fie că sunt oaspeți, fie că este echipa ta. Iar lucrul cu oamenii nu este întotdeauna ușor.
Turismul este despre vacanțe, timp liber și relaxare, despre anumite sărbători importante petrecute departe de casă. Oaspeții au așteptări și dorințe. Nimeni nu își dorește să își strice vacanță pe care a așteptat-o tot anul pentru că ceva nu este în regulă acolo unde se cazează.
Sunt ceva provocări dacă alegi să faci turism în țara noastră.
Laura Cioc
Aș zice că sunt ceva provocări dacă alegi să faci turism în țara noastră. Din frumoasele mele experiențe prin alte țări am concluzionat că este ceva mai ușor pe acolo. Pe de altă parte, mie îmi place România și dacă am ales să fiu antreprenor în această țară mi-am asumat că voi conduce această afacere cu toate cele bune și mai puțin bune.
Pentru mine sunt două aspecte pe care le-am simit în permanență în cei 10 ani de când sunt „șefa la prăvălie” așa cum îmi place mie să glumesc. (Aceasta pentru că am un blocaj în tot corpul când aud cuvântul „șefa”).
Aș pune pe primul loc infrastructura insuficient dezvoltată în România. Din păcate, aceasta afectează multe sectoare de activitate și, în plus, poate descuraja turiștii să viziteze anumite destinații.
Și nu am cum să nu menționez lipsa forței de muncă specializate. Există un deficit mare de personal calificat în industria ospitalității, ceea ce afectează calitatea serviciilor oferite. Sunt statistici care arăta acest lucru de ani de zile și nu se schimbă nimic, din păcate. Îmi doresc să fiu optimistă, însă aici este o zonă delicată în care nu văd o soluție prea curând.
Nu mai avem școli de meserii și nu există un plan de țară sau măcar unul regional, local în acest sens. De fapt, soluția pentru mulți patroni din Horeca a fost de a aduce lucrători străini. Se vede cu ochiul liber în multe hoteluri, restaurante și cafenele, în special în orașele mari.
Cum au evoluat gusturile/așteptările turiștilor români de când ai afacerea și până acum?
În ultimii ani, gusturile și așteptările turiștilor români au evoluat semnificativ. Accesul la informație, creșterea nivelului de trai, ușurința de a călători în alte țări, comparativ cu acum 20 de ani au influențat cerințele consumatorului de turism. A crescut cererea pentru servicii de calitate și experiențe personalizate.
Turiștii români sunt acum mai exigenți în ceea ce privește standardele de cazare, așteptând facilități moderne și servicii impecabile. Este mai ușor de ajuns în Bulgaria și în Grecia, iar turiștii pot face comparație între serviciile pe care le oferă aceste țări și serviciile pe care le primesc în România. Câți români ajungeau în Bali, în Republica Dominica sau în Maldive acum 20 ani?
Acum, turiștii români manifestă un interes sporit pentru experiențe autentice, cum ar fi gastronomia locală, tradițiile și activitățile culturale specifice fiecărei regiuni. Această tendință a stimulat dezvoltarea turismului rural și a pensiunilor agroturistice.
În același timp, într-o lume tot mai agitată, oamenii simt tot mai mult nevoia de liniște. Departe de zgomotul orașelor, locurile de retreat devin o alegere firească pentru cei care vor să își regăsească echilibrul.
Aș concluziona că turistul român e devenit mai educat într-ale călătoriilor, ceea ce este un lucru de apreciat. Ne ajută pe noi toți, jucătorii din HoReCa, să devenim mai buni în ceea ce oferim.