Victor Miron, cu cărţile pe faţă

„Următoarea acțiune mai mare a noastră va fi să obținem ca 23 aprile, Ziua internațională a cărții, să devină zi liberă națională și toți românii să fie liberi să citească toată ziua”

Se recomandă „bibliotecar la Service Auto Iovi”, însă Victor Miron nu mai are nevoie de nicio prezentare, pentru că faptele lui vorbesc de la sine. Este cunoscut pentru campaniile de promovare a cărții în care s-a implicat trup și suflet, de la conceperea și până la punerea lor în practică. Este inițiatorul conceptului de book-selfie, a numeroase cluburi de lectură şi a acțiunii „căsuța” sau „clasa cititoare”, este implicat în tot ceea ce ține de promovarea cititului în școli, în aer liber sau în mijloacele de transport în comun, dar și autorul a patru cărți pe care publicul cititor le-a primit cu bucurie și căldură. Victor Miron este un tânăr de 30 de ani din Cluj care prin tot ceea ce face aduce oamenii mai aproape de cărți și-i ajută să (re)descopere plăcerea cititului.

1. Știu că ai fost deja întrebat de nenumătate ori cum ai pornit conceptul de book-selfie, dar aș vrea sa te rog să mai răspunzi încă o dată, acum în relație cu tot ceea ce s-a întâmplat după ce ai lansat această campanie. Ce reacții ai primit, cîți oameni ți s-au alăturat, cum au primit oamenii campania ta?

Cărțile pe care le citim ne reprezintă și ne recomandă mai bine decât culoarea ochilor sau freza. Adică spun mai multe despre noi. Aceasta a fost motivația care a stat în spatele faptului că mi-am dat Cărțile pe față și mi-am sincronizat lecturile cu pozele de profil de pe Facebook. Până acum au fost mii de oameni care și-au dat Cărțile pe față. Foarte fain a fost și faptul că Andi Moisescu ne-a susținut și a purtat la Apropo TV un tricou cu mesajul ”book selfie is the new selfie”.

2. Prin tot ceea ce ai făcut și faci ai arătat că cititul este o activitate socială. Ți-a fost greu să-i scoți pe oameni din case, din ritualul lor de citit?

Cititul este și o activitate socială. E frumos să citești și singur. Dar e chiar minunat să citești din autorii tăi preferați alături de alți oameni care apreciază aceleași texte.

3. Unde s-a organizat prima dată clubul de lectură și câți oameni au venit la Vocea cititorului? Acum în câte orașe se organizează? Ce se întâmplă la clubul de lectură? Cum alegeți cărțile din care citiți?

Clubul de lectură Vocea cititorului s-a organizat prima dată în Cluj-Napoca la librăria Bookstory. Ce e diferit la clubul nostru de lectură e că participanții nu trebuie să citească textele dinainte deoarece le lecturăm pe loc, împreună, cu voce tare. Așa eliminăm bariera faptului că nu are sens să participi dacă nu ai apucat să citești textul. Citind pe loc, toți participanții au materialul proaspăt. Astfel, discuțiile de după sunt cu atât mai relevante și mai pline de viață. Cărțile le alegem din recomandările participanților. Cluburi de lectură s-au mai organizat și în Alba Iulia, Timișoara, Sighetu Marmației și București. Totuși, cel mai activ este clubul de la Cluj, unde au fost peste 30 de ediții, inclusiv 2 ieșiri în clubul de lectură sâmbătă noaptea, toată noaptea. Cluburile de sâmbătă sunt dublate și de vizionarea ecranizării după cartea citită.

4. În ce relații ești acum cu vecinii de bloc? Cât de mult v-a apropiat campania „biblioteca vecinilor”?

Relațiile cu vecinii mei de bloc au devenit mai umane. Au fost vecini pe care i-am cunoscut datorită bibliotecii. Și au fost cărți pe care le-am cunoscut datorită vecinilor.

5. Cum  merge operațiune „Căsuța”? Cât de implicați sunt elevii din Clasa cititoare? Ții legătura cu profesorii, diriginții acestor clase? Câte școli s-au arătat interesate să promoveze cititul după ideea ta?

Tot conceptul de Clasa cititoare este unul foarte fain. Fiecare elev recomandă o carte, ideal din lecturile neobligatorii. Noi le facem tuturor tricouri pe a căror față scrie ”ești-ceea-ce-citești” și pe spate ce carte recomandă. În fiecare luni din săptămână toți elevii din clasa cititoare poartă aceste tricouri. Și mai mult, montăm o căsuță de cărți în curtea școlii și elevii din clasa cititoare pun acolo cărțile pe care ei le recomandă, astel încât toată școala să aibă acces la cărțile lor. Sunt multe școli, mulți elevi și multe profesoare care sunt interesate de concept, însă implementarea durează un pic deoarece e nevoie să găsim sponsori care să suporte costurile tricourilor, ale cărților și al căsuței.

6. Ai legat cititul și cartea de cele mai simple, banale și uzuale activități. Cum au recționat oamenii când le-ai propus aceste campanii (si aici mă refer la reducerile de 10% pe care le aveau la cumpararea unei cărți din librării, a unor haine,  chiar lucrari la stomatolog, cursuri, reduceri la curse cu taxiul, la coafor etc.)

Oamenii reacționează bine la reduceri și foarte bine la gratuități, dar am observat că reacționează cel mai bine la povești. Adică povestea din spatele reducerii sau gratuității îi face pe oameni să vorbească despre ea. Un salon de carte la beauty salon și o campanie ca ”aranjează-te cu volum” (primeai un aranjat gratuit dacă ofereai un volum de carte) sunt acțiuni care spun o poveste.

7. Ce reacții ai primit de la elevii care au participat la concursul care a desemnat un elev cititorul anului, cel care a beneficiat de cărți și plimbări zilnice cu limuzina la scoală?

Concursul Bătălia Cărților este organizat de Biblioteca Județeană. Eu doar am venit cu ideea de a oferi un premiu mai ieșit din comun. Așa am putut să spunem o poveste mișto, că un elev e dus de acasă la școală și înapoi cu o limuzină pentru că a câștigat un concurs de lectură. Povestea a fost pe buzele multor elevi care anul acesta participă la concurs.

8. Cât de greu ți-a fost să implici și alte organizații în campaniile tale (pentru reduceri la magazine, alte instituţii, servicii etc?) Cât de receptivi au fost?

Toată lumea e receptivă la acțiuni de promovare a lecturii deoarece nimeni nu va spune că e rău să citești. Diferența ține de viteza cu care se ia o decizie. A fost nevoie de câteva minute pentru ca cei de la librăria Bookstory să fie de acord să dea reducere la cărți oamenilor care au Cărțile pe față. În schimb, pentru a se aproba transportul gratuit pentru oamenii care citesc pe durata călătoriei a fost nevoie de mai mult de un an.

9. Mai este valabilă intrarea gratuită pentru Grădina Botanică dacă te prezinți cu o carte?

Intrarea gratuită la Grădina Botanică are loc în fiecare an în data de 23 aprilie, de Ziua internațională a cărții. În 2014 au fost peste 1200 de oameni, iar în 2015, peste 2000.

10. În ce fel te-a sprijinit tatăl tău cu atelierul lui auto?

Service-ul auto Iovi este o aface de familie începută de tatăl meu. În ultimii ani el este mai puțin implicat și de service ne ocupăm mai mult fratele meu, Ionuț, și cu mine. Amândoi m-au susținut în toate acțiunile, fie că a fost vorba să facem bibliotecă la service, să sponsorizăm o căsuță de cărți sau clipul pentru prima ediție a galei cititorilor.

11. Cum a fost primită cartea „Lasă-mă să te las”? Unde ai făcut lansarea, cum a fost? Ce reacții ai primit din partea celor care au citit-o?

„Lasă-mă să te las” a fost foarte fain primită, mai ales de tineri, cărora le este adresată mai tare. Acțiunea are loc într-o sală de clasă. Este o carte despre cineva care se lasă de fumat cu ajutorul baloanelor de săpun. Am lansat-o la Cluj și la Brașov. Mulți cititori mi-au scris să mă întrebe despre capcana din carte. Eu las câte o capcană în toate cărțile mele și cititorii mă chestionează să vadă dacă au descoperit-o.

12. Ai scris și „Se repară prin înlocuire”, iar pentru „Cartea de citit în doi” ai venit deja cu o nouă idee originală a copertei. Care este cartea care-ţi este cea mai dragă și de ce?

Toate îmi sunt dragi. Cartea „Cărțile pe față” e ca un jurnal de campanie, așa că e cea mai intimă, celelalte sunt ficțiune. Acum îmi este foarte apropiată cartea pe care urmează să o scriu. Se numește „inVers” și se va citi de la coperta 4 înspre coperta 1, citind de la dreapta la stânga.

13. Ai pornit singur la acest drum? Cum și când s-a produs declicul, când ai știut că vrei să promovezi cititul și, mai ales, de ce?

La sfârșitul lui 2013 mi-am propus ca din 2014 să reîncep să citesc mai mult. M-am ținut de acest legământ de final de an și după trei săptămâni în care am citit minimum o oră pe zi mi-am dat seama că sunt mult mai creativ. Așa am avut curajul să propun și altor oameni să citească. În campanie au fost încă de anul trecut patru fete cucuiete: Adela Mureșan, Ioana Mureșan, Petruța Grijincu și Ruxandra Bărbat. Acum mă bucur că există Cărțile pe față și în alte orașe: Focșani, Satu Mare, Alba Iulia, Timișoara.

14. Cine sunt colegii tăi și câți sunteti acum?

Componența echipei se schimbă de la o lună la alta, în funcție de disponibilitatea fiecăruia, dar nucleul suntem noi cinci.

15. Ai doar 28 de ani și o mulțime de lucruri pe care le-ai făcut deja pentru promovarea cărții și a cititului. Ce-ţi propui pentru viitor?

Aveam 28 de ani în ianuarie 2014, însă în iulie 2015 am împlinit deja 30 de ani. Pe viitor îmi propun să citesc cât mai mult, să fac acțiuni faine și să scriu, când am ce. Următoarea acțiune mai mare a noastră va fi să obținem ca 23 aprile, Ziua internațională a cărții, să devină zi liberă națională și toți românii să fie liberi să citească toată ziua.

16. Lucrezi undeva? Ai un job stabil?

De obicei mă prezint ca bibliotecar la Service Auto Iovi. E un mod bun de a porni o conversație cu cineva. Pe cartea mea de vizită scrie Vi-ul din IoVi (IoVi vine de la IOnuț și VIctor).

17. Cum te susțin părinții tăi?

Mama e printre primii oameni care citesc manuscrisele mele. Tata le citește tipărite.

18. Care sunt scriitorii pe care-i iubești și cărțile care ți-au rămas în suflet?

Eu citesc pentru a vedea viața cu alte cuvinte. Am crescut cu Mircea Eliade și ale lui cărți, de la adolescentul miop la David din „Huliganii”. Altele care merită amintite sunt „Idiotul lui Dostoievski”, don Quijote (mai ales în rescrierea lui Unamuno) și „Cele 40 de legi ale iubirii”, de Elif Shafak.

19. Tu și echipa ta ați fost premiați la cea de-a IV-a ediție a Galei Industriei de Carte din România cu mențiunea specială a juriului: „Cărțile pe față” (Victor Miron). Ce înseamnă acest premiu pentru tine?

Premiile te ajută să ai o credibilitate și mai mare în ochii partenerilor actuali și viitori.

20. Ai apărut pe site-ul www.boredpanda.com. Ce înseamnă pentru tine tot acest interes al oamenilor pentru ceea ce faci?

Tot ce s-a întâmplat până acum în campania Cărțile pe față e o poveste faină, cu atât mai mult pentru că s-a întâmplat. Dacă eu am reușit să fac această campanie și alți oameni pot să facă lucruri mișto pentru cauzele în care cred ei.