
Soarele. Centrul sistemului nostru solar şi cel care face posibilă viaţa noastră. Poate că nu întâmplător a fost venerat drept zeu suprem în cele mai multe culturi, de-a lungul mileniilor, şi i-a fost închinată cea mai importantă zi a săptămânii, duminica. Precum un adevărat rege, Soarele ţine laolaltă planetele din sistemul nostru solar, care orbitează în jurul lui în sens opus acelor de ceasornic, aflându-se toate aproximativ pe acelaşi plan. Iată câteva aspecte interesante despre cel mai important factor al existenţei noastre:
Ce ştim:
– Soarele conţine 99% din masa sistemului nostru solar. Ca exemplu, astrul nostru este de 960.000 mai mare decât Pământul.
– Clasificat după mărime, Soarele se încadrează la categoria mijlocie (G2), având estimată o viaţă de 10 miliarde de ani şi aflându-se la jumătatea vieţii (aproximativ 4,6 miliarde de ani). După proprietăţi, Soarele este DOAR una din cele 200 de miliarde de stele din Calea Lactee.
– Ca meniu, astrul nostru principal consumă 4 milioane de tone de hidrogen pe secundă. Se preconizează că acest meniu se va diversifica odată cu trecerea timpului, astfel că în următoarea jumătate a vieţii Soarele va consuma heliu. La fiecare secundă, Soarele „aruncă” 5 milioane de tone de materie.
– La fiecare 11 ani, polii magnetici ai Soarelui se inversează; tot în acelaşi număr de ani, activitatea solară se intensifică şi avem parte de explozii ce împrăştie cantităţi impresionante de gaz.
– Soarele se învârte în jurul propriei axe într-un interval de 25,38 de zile pământene. Masa lui este, precum el însuşi, enormă: 2.000.000.000.000.000.000.000.000 de kilograme.
– Gravitaţia Soarelui este de 28 de ori mai puternică decât cea de pe Pământ, iar dacă Soarele ar dispărea, nu am afla acest lucru decât după 8 minute.
– Exploziile Solare pot fi foarte dăunătoare echipamentelor electronice, putând provoca daune majore sateliţilor sau centralelor electrice de pe Pământ.
– Toate planetele sistemului solar orbitează în jurul Soareleui în sens opus acelor de ceasornic, aflându-se toate aproximativ pe acelaşi plan.
– În secolul al XVI-lea, Copernic a întâmpinat multă opoziţie după ce a afirmat că Pământul orbitează în jurul Soarelui şi nu invers. Abia după ce Newton a enunţat legile mişcării, teoria lui Copernic a prins contur. Se pare că primul care ar fi făcut afirmaţii în această direcţie ar fi fost totuşi filosoful grec Aristarchus din Samos (secolul III î.e.n.).
– Recenta încălzire globală de pe Terra nu are nicio legătură cu furtunile solare sau cu intensificarea activităţii acestuia: este doar efortul nostru unificat, probabil din „dorinţa” de ne bronza mai des.
– Între anii 1645 şi 1715, cu un Soare fără nicio pată, Europa a cunoscut o mică „eră glaciară”, când canalele erau îngheţate şi gheţarii alpini afectau temperatura în localităţile montane. Această fază a fost numită Minimul Maunder. Dacă ea s-ar repeta în anii următori, din cauza încălzirii globale, temperatura nu ar scădea cu mai mult de 2-3 grade Celsius.
– Energia emisă de un centimetru pătrat din Soare ar „prăji” instantaneu 65 de becuri a câte 100 de waţi.
– Temperatura la suprafaţa Soarelui este în medie de 5.500 de grade Celsius, iar cea a miezului său, de 15.000.000 de grade Celsius.
– Soarele este cel mai aproape de o sferă perfectă dintre toate obiectele aflate în sistemul nostru solar. Diferenţa dintre diametrul de la poli şi cel de la ecuator este de doar 10 kilometri. O distanţă infimă dacă ne gândim că diametrul la ecuator este de 1.392.684 de kilometri.
– Deşi este motivul principal pentru care prosperăm, după ce va consuma tot hidrogenul din jur Soarele va avea tendinţa de a se expanda. Atunci va înghiţi toate planetele din apropiere, inclusiv Pământul.
– În afară de căldură şi lumină, Soarele emite și electroni şi protoni. Energia primită de la astrul nostru este echivalentă cu necesarul de electricitate al Europei înmulţit cu 50.000, adică 94 de miliarde de megawaţi.
– Dacă am lua cu o pipetă magică o picătură din miezul Soarelui şi am pune-o pe suprafaţa Terrei, pe o rază de 150 de kilometri ar dispărea orice formă de viaţă.
– Dacă diametrul Soarelui ar avea 10 centimetri, cea mai apropiată stea (un alt soare) s-ar afla la 1780 de kilometri depărtare.
Ce presupunem:
– Aproape toate culturile religioase dispărute sau existente pe Pământ sunt închinate Soarelui. În Egiptul antic, zeul soare Ra era în topul ierarhiei pentru ca s-a autocreat şi apoi a creat şi celelalte opt zeităţi descendente. În cultura niponă, zeiţa soarelui, Amaterasu, era considerată zeul suprem al Universului.
– Astrul suprem, Soarele este simbolul Luminii şi sursa Vieţii ce permite vizualizarea formei în care se manifestă spiritul în viaţa terestră.
– Din punct de vedere psihologic, reprezintă centrul fiinţei noastre şi descrie în mod autentic evoluţia noastră. Corespunde scânteii divine din noi – acea forţă vitală care ne îndeamnă la căutarea propriei esenţe. Când suntem capabili să ne aliniem în mod conştient cu tot ce reprezintă Soarele în destinul nostru, obţinem simţul integrităţii proprii.
– Soarele reprezintă modelul patern, atât din punctul de vedere al experienţei noastre direct paterne, cât şi al influenţei masculine din primii ani de viaţă, a modului în care ea afectează mai târziu maniera de a ne raporta la energia masculină din noi şi de a o exprima.
– Puterea Soarelui este deosebit de intensă în momentele trecerii de la un anotimp la altul, momente pe care toate culturile umane le-au celebrat. În timp ce Soarele trece prin fiecare semn zodiacal, el îşi schimbă forţa, armonizându-se spectaculos cu forţa planetei guvernatoare a semnului respectiv.
– Soarele, dătătorul vieții, reprezintă conştiinţa noastră în astrologie, voința noastră de a trăi și forța noastră creatoare.
– Am putea crede, visa, imagina, conform celorlalte astre din zodiac, că suntem într-o mie de feluri, însă Soarele îţi spune ceea ce eşti, aici şi acum. Pentru a-ţi trasa drumul în viaţă şi a putea să construieşti cea mai bună imagine a ta, Soarele tău, este însă nevoie şi de ajutorul celorlalte planete. Poziţia Soarelui prin semnele zodiacale reprezintă scopul nativului respectiv şi felul în care acesta se manifestă.